64,274 matches
-
Yalbughawi”. Numele Barkuk înseamnă „pruna”. Din anul 1341 sultanatul mameluc al Egiptului era guvernat de urmașii lui Al-Nassir Muhammad, dar nici unul din ei nu s-a dovedit suficient de puternic pentru a exercita un control eficient. Mulți din ei erau minori la data înscăunării și erau manevrați de diversele facțiuni mameluce aflate în rivalitate. După mai mulți ani de detențiune și exil la Kerak, în Transiordania, În anul 1377 când sultanul al-Ashraf Sha'ban,a fost detronat și asasinat, complotiști mameluci
Barkuk () [Corola-website/Science/329660_a_330989]
-
(n. 1965) este o astronoma amatoare franceză. De la domiciliul său din Ottmarsheim (Alsacia), ea observa cerul și astrele cu un telescop automatizat de 500 mm situat în Atlasul marocan. Ea a descoperit 3 comete, iar Minor Planet Center o creditează cu descoperirea a 56 de asteroizi numerotați (și alte câteva mii nenumerotați), efectuată între 2004 și 2007, dintre care 3 în colaborare cu François Kugel. Telescopul MOSS (MOSS fiind acronimul sintagmei "Morocco Oukaimeden Sky Survey") este
Claudine Rinner () [Corola-website/Science/329702_a_331031]
-
se manifestă prin mai multe semne și simptome: paloare, înroșirea fetei, greață, diaforeză (transpirație rece abundentă), senzație de frig (frisoane), dureri de cap, hipomotilitate gastrică, vărsături, modificări cardiovasculare și endocrine, somnolență, apatie, leșin. Severitatea simptomelor este variată, de la un disconfort minor și până la prostrație (stare patologică de totală indiferență fată de ceea ce se petrece în jur, cauzată de oboseala excesivă a nervilor), și vărsături continue ce duc la deshidratare. Din totalul celor care călătoresc pe mare agitată, în special pe vase
Rău de mișcare () [Corola-website/Science/329723_a_331052]
-
maghiare, deoarece, deși este scris în principal în latină, conține cele mai vechi cuvinte ungurești scrise. În 1057 Andrei I a încercat să asigure succesiunea la tron a fiului său de cinci ani Solomon, pe care l-a încoronat. Încoronarea minorului Solomon l-a nemulțumit pe Béla, fratele lui Andrei, care era moștenitorul prezumtiv al regelui. Béla a părăsit curtea regală și s-a retras pe domeniile sale. În septembrie 1058, Andrei a făcut pace cu Sfântul Imperiu Roman și, după
Andrei I al Ungariei () [Corola-website/Science/329741_a_331070]
-
Argamum - Orgame și abruptul stâncos al falezei. Aceasta este situată în județul Tulcea, în sud-vestul Deltei Dunării, la sud de brațul Sfântu Gheorghe. În antichitate Herodot îl menționează sub denumirea de "Orgamon", fiind în acel timp un cap al Sciției minore pe țărmul apusean al Pontului Euxin. Denumirea "Doloșman" este otomană, provenind din cuvântul "dolaș" (obstacol) sau "dolașma" (loc de trecere). În prezent, el privește apele limanului Razelm format ulterior. Complexul lagunar Razim-Sinoe, precum și celelalte limane sunt construcții recente, post-glaciare, formate
Capul Doloșman () [Corola-website/Science/329776_a_331105]
-
a renunțat la școală. După ce familia a insistat, acesta s-a internat într-o clinică de reabilitare la vârsta de 19 ani, începând să își reconstruiască viața. Cariera de actor și-a început-o în Vancouver, unde a avut roluri minore, iar după înregistrarea piesei "Can't Fight This Feeling", acesta a ajuns la rolul vieții: Finn din serialul Glee, unde joacă rolul fundașului din echipa de fotbal a liceului care se înscrie în clubul muzical. În ultimele sezoane, acesta absolvă
Cory Monteith () [Corola-website/Science/329774_a_331103]
-
unui număr din aceste reliefuri câte un nume având conotație catolică: nume de regi și regine din epoca sa pentru cratere, nume de sfinți pentru capuri și promontorii. A dat nume latine mărilor și oceanelor. În sfârșit, a dat craterelor minori nume de astronomi, de matematicieni și de alți savanți celebri din trecut și din epoca sa. În 1647, Johannes Hevelius a publicat o operă rivală intitulată "Selenographia", care a fost primul atlas lunar. Hevelius a ignorat nomenclatura lui Van Langren
Selenografie () [Corola-website/Science/329839_a_331168]
-
Această parte a fost compusă tot la Bonn între 1787 și 1789. O interpretare tipică durează între opt și nouă minute. Ultima parte este în formă de rondo (ABACABA). Secțiunea C este foarte diferită de celelalte deoarece este în gamă minoră și este mult mai puternică în semnificație. De asemenea, înainte de apariție temei rondo, Beethoven aduce pianul în gama "greșită" de Sol major înainte ca orchestra să observe "discrepanța" și să revină în gama tonică corectă. Această glumă muzicală poate fi
Concertul pentru pian nr. 2 (Beethoven) () [Corola-website/Science/329847_a_331176]
-
trompete, 3 tromboni, tubă, timpane, percuție și coarde. Concertul pentru fi divizat astfel: Prima și ultima secțiune au o legătură tematică între ele deorece concertul începe și se încheie cu aceeași temă în Re bemol major. Secțiunea mediană (Sol diez minor) este mai întunecată dar deloc mai puțin glorioasă decât celelalte două, climaxul său fiind mai mult abisal decât arogant. Prokofiev a dedicat primul său concert pentru pian "înfiorătorului Șrepin". Concertul a avut premiera la Moscova pe 25 iulie 1912 cu
Concertul pentru pian nr. 1 (Prokofiev) () [Corola-website/Science/329897_a_331226]
-
site-ul oficial al Universității, în secțiunea Bachelor, variază de la și până la , și . Curicula este una variată, flexibilă și relevantă pentru piața muncii. Cei mai mulți studenți aleg să combine cursurile specifice specializării lor("major") cu seturi de discipline specifice altor programe("minor"). Numărul studenților străini care își încep studiile la UT este în continuă creștere. Aproximativ toate programele de master (și majoritatea celor de licență) sunt predate în limba engleză. Jumătate din numărul studenților de la programele de doctorat din cadrul universității provin dinafara
Universitatea Twente () [Corola-website/Science/329893_a_331222]
-
de Korsakov, «Așa grăit-a Zarathustra» de R. Strauss, prim-audiția Simfoniei concertante de Haydn ori a Concertului pentru vioară, violă și orchestră de [Wilhelm Georg] Berger” sau "O viață de erou", "Till Eulenspiegel" de Richard Strauss, Missa în si minor, Matheus Passion de Bach, Missa Solemnis de Beethoven (n.n). (Doru Murgu, Deceniile afirmării. Un exponent al școlii timișorene de vioară - Ioan Fernbach, revista Orizont, 20 nov. 1987). În partea secundă, suita "Șeherazada" a avut ca solist pe concert-maestrul Ioan
Ioan Fernbach () [Corola-website/Science/329931_a_331260]
-
B2 - A3 - CODA. Tema este prezentată în primele 16 măsuri ale secțiunii A1 dar adevăratele variațiuni apar în secțiunea A3, deși tema este ușor dezvoltată în secțiunile precedente. Partea rămâne predominant în tonalitatea Sol major dar este modulată în Re minor, Mi minor și Mi major; secțiunea B2 are o tonalitate destul de instabilă, fiind mai mult cromatică și schimbând multe tonalități. Partea a patra se deschide cu o scenă relaxată și pastorală în Sol major. Un copil, în voce de soprană
Simfonia nr. 4 (Mahler) () [Corola-website/Science/329955_a_331284]
-
CODA. Tema este prezentată în primele 16 măsuri ale secțiunii A1 dar adevăratele variațiuni apar în secțiunea A3, deși tema este ușor dezvoltată în secțiunile precedente. Partea rămâne predominant în tonalitatea Sol major dar este modulată în Re minor, Mi minor și Mi major; secțiunea B2 are o tonalitate destul de instabilă, fiind mai mult cromatică și schimbând multe tonalități. Partea a patra se deschide cu o scenă relaxată și pastorală în Sol major. Un copil, în voce de soprană, prezintă o
Simfonia nr. 4 (Mahler) () [Corola-website/Science/329955_a_331284]
-
pentru două sau trei voci. "Clavecinul bine temperat" a influențat aproape toți compozitorii importanți din secolele următoare iar mulți dintre aceștia au compus preludii în seturi de 12 sau 24, uneori cu intenția de a utiliza cele 24 de game minore și majore cum a făcut și Bach. Frédéric Chopin a compus un set de 24 de preludii, Op. 28, care a eliberat preludiul de caracterul său introductiv și a permis ca preludiul să devină o piesă concertistică independentă. Numeroși compozitori
Preludiu (muzică) () [Corola-website/Science/329985_a_331314]
-
ceruți de mesajul trimis de Nicole de la Baza de Tranzit înainte de plecarea lui Rama. Pentru a se asigura dorita reprezentativitate a întregii omeniri, printre coloniștii Noului Eden se numără și o serie de persoane condamnate la închisoare, unele pentru greșeli minore, altele pentru comportament deviant grav. După un prim an în care Nicole și cei mai de seamă membrii din rândul coloniștilor încearcă să pună bazele unei comunități utopice, o parte dintre foștii deținuți își reiau vechile activități și pun mâna
Grădina din Rama () [Corola-website/Science/329982_a_331311]
-
aspect este sesizat și de "Publishers Weekly", care spune că „din păcate, stilul inconfundabil al lui Clarke lipsește” și critică dur lipsurile cărții: „În principiu, cartea suferă de un dezechilibru între ceea ce se petrece pe scenă și în afara ei. Personaje minore sunt construite cu detalii minuțioase doar pentru a fi ignorate ulterior. Evenimente majore care au captat interesul cititorului sunt sărite, apoi rezolvate într-o singură frază. Interesul pentru interacțiunea cu tehnologia avansată a extratereștrilor este ignorat”. "Ossus Library" consideră că
Grădina din Rama () [Corola-website/Science/329982_a_331311]
-
perioada lui Bach care au compus toccate sunt Johann Pachelbel, Michelangelo Rossi, Johann Jakob Froberger, Jan Pieterszoon Sweelinck, Alessandro Scarlatti și Dieterich Buxtehude. Toccatele compuse de Bach sunt cele mai cunoscute exemple ale formei iar Toccata și Fuga în Re minor, BWV 565, este una dintre cele mai cunoscute lucrări pentru orgă din toate timpurile, deși atribuirea lucrării lui Bach este contestată de unii. Toccatele sale pentru orgă sunt improvizații și sunt adesea urmate de o secțiune fugală. În aceste cazuri
Toccată () [Corola-website/Science/329988_a_331317]
-
secolul al XVIII-lea". Colecția a fost aranjată în ordine cronologică. Aceste concerte sunt uneori numite concerti grossi datorită utilizării unui ansamblu concertino (este adesea utilizat violoncelul solo). Cele mai cunoscute din cele 12 concerte sunt nr. 6 în La minor, nr. 8 în La minor pentru viori și nr. 10 în Si minor pentru patru viori. Concertul nr. 1 în Re major pentru patru viori și coarde, RV 549: Concertul nr. 2 în Sol minor pentru două viori, violoncel și
L'estro Armonico () [Corola-website/Science/329993_a_331322]
-
a fost aranjată în ordine cronologică. Aceste concerte sunt uneori numite concerti grossi datorită utilizării unui ansamblu concertino (este adesea utilizat violoncelul solo). Cele mai cunoscute din cele 12 concerte sunt nr. 6 în La minor, nr. 8 în La minor pentru viori și nr. 10 în Si minor pentru patru viori. Concertul nr. 1 în Re major pentru patru viori și coarde, RV 549: Concertul nr. 2 în Sol minor pentru două viori, violoncel și coarde, RV 578: Concertul nr.
L'estro Armonico () [Corola-website/Science/329993_a_331322]
-
sunt uneori numite concerti grossi datorită utilizării unui ansamblu concertino (este adesea utilizat violoncelul solo). Cele mai cunoscute din cele 12 concerte sunt nr. 6 în La minor, nr. 8 în La minor pentru viori și nr. 10 în Si minor pentru patru viori. Concertul nr. 1 în Re major pentru patru viori și coarde, RV 549: Concertul nr. 2 în Sol minor pentru două viori, violoncel și coarde, RV 578: Concertul nr. 3 în Sol major pentru vioară și coarde
L'estro Armonico () [Corola-website/Science/329993_a_331322]
-
sunt nr. 6 în La minor, nr. 8 în La minor pentru viori și nr. 10 în Si minor pentru patru viori. Concertul nr. 1 în Re major pentru patru viori și coarde, RV 549: Concertul nr. 2 în Sol minor pentru două viori, violoncel și coarde, RV 578: Concertul nr. 3 în Sol major pentru vioară și coarde, RV 310: Concertul nr. 4 în Mi minor pentru patru viori și coarde, RV 550: Concertul nr. 5 în La major pentru
L'estro Armonico () [Corola-website/Science/329993_a_331322]
-
Re major pentru patru viori și coarde, RV 549: Concertul nr. 2 în Sol minor pentru două viori, violoncel și coarde, RV 578: Concertul nr. 3 în Sol major pentru vioară și coarde, RV 310: Concertul nr. 4 în Mi minor pentru patru viori și coarde, RV 550: Concertul nr. 5 în La major pentru două viori și coarde, RV 519: Concertul nr. 6 în La minor pentru vioară și coarde, RV 356: Concertul nr. 7 în Fa major pentru patru
L'estro Armonico () [Corola-website/Science/329993_a_331322]
-
în Sol major pentru vioară și coarde, RV 310: Concertul nr. 4 în Mi minor pentru patru viori și coarde, RV 550: Concertul nr. 5 în La major pentru două viori și coarde, RV 519: Concertul nr. 6 în La minor pentru vioară și coarde, RV 356: Concertul nr. 7 în Fa major pentru patru viori, violoncel și coarde, RV 567: Concertul nr. 8 în La minor pentru două viori și coarde, RV 522: Concertul nr. 9 în Re major pentru
L'estro Armonico () [Corola-website/Science/329993_a_331322]
-
La major pentru două viori și coarde, RV 519: Concertul nr. 6 în La minor pentru vioară și coarde, RV 356: Concertul nr. 7 în Fa major pentru patru viori, violoncel și coarde, RV 567: Concertul nr. 8 în La minor pentru două viori și coarde, RV 522: Concertul nr. 9 în Re major pentru vioară și coarde, RV 230: Concertul nr. 10 în Si minor pentru patru viori, violoncel și coarde, RV 580: Concertul nr. 11 în Re minor pentru
L'estro Armonico () [Corola-website/Science/329993_a_331322]
-
Fa major pentru patru viori, violoncel și coarde, RV 567: Concertul nr. 8 în La minor pentru două viori și coarde, RV 522: Concertul nr. 9 în Re major pentru vioară și coarde, RV 230: Concertul nr. 10 în Si minor pentru patru viori, violoncel și coarde, RV 580: Concertul nr. 11 în Re minor pentru două viori, violoncel și coarde, RV 565: Concertul nr. 12 în Mi major pentru vioară și coarde, RV 265:
L'estro Armonico () [Corola-website/Science/329993_a_331322]