63,729 matches
-
cele înaintate este însăși condiția lor de existență” (Bădescu et al., 1999). Tranziția și dezvoltarea în lumina teoriei obstacolelor Dezvoltarea interpretată ca trecere reușită de la tradițional la modern a fost interpretată de Max Weber, ne spune Davis, recurgând la o teorie a obstacolelor, „tratând dezvoltarea ca și cum ar fi o cursă lungă cu obstacole distribuite de la linia de pornire (societăți tradiționale) la cea de sosire (societăți moderne)”. Max Weber a propus pentru analiza procesului de modernizare, ne spune Davis, modelul obstacolelor pe
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
și privat etc. (apud So, 1990). Obstacole psihologice, trecerea lor permite dobândirea unui etos spiritual (datoria de a munci conform unei vocații), respingerea magicului și cultivarea unei tensiuni între lumea de aici și dumnezeirea transcendentă (apud So, 1990). În lumina teoriei weberiene, religia este sursa „unui etos spiritual sau sistem central de valori care influențează apoi toate segmentele sociale, însă nu la fel”, cum cred moderniștii. Deja tranziția este pusă sub semnul incertitudinii, iar sursa ei nu mai e raportată la
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
locul” și sursa unui spirit care promovează riscul asumat; investitorii întrețin într-o societate un spirit care inspiră amânarea gratificării; managerii induc în societate un spirit de disciplină. Există deci mai multe centre de energii potențiale pentru modernizare în societate. Teoria baricadelor Davis, ale cărui idei le prezentăm prin mijlocirea lui Alvin J. So, propune un model complementar la teoria lui Weber, acela al baricadelor, pe care le utilizează societatea spre a se apăra de efectele modernizării, mai ales când acestea
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
gratificării; managerii induc în societate un spirit de disciplină. Există deci mai multe centre de energii potențiale pentru modernizare în societate. Teoria baricadelor Davis, ale cărui idei le prezentăm prin mijlocirea lui Alvin J. So, propune un model complementar la teoria lui Weber, acela al baricadelor, pe care le utilizează societatea spre a se apăra de efectele modernizării, mai ales când acestea sunt puternic disolutive. Ideea că schimbarea socială indusă de modernizare are deopotrivă efecte negative, de care societatea se apără
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
care le utilizează societatea spre a se apăra de efectele modernizării, mai ales când acestea sunt puternic disolutive. Ideea că schimbarea socială indusă de modernizare are deopotrivă efecte negative, de care societatea se apără, sancționează sever paradigma tranziției. După ce corectează teoria obstacolelor (de trecut), încă puternic tributară paradigmei tranziției, Davis propune, cum s-a subliniat, o teorie a baricadelor (de apărare - prin care o societate se apără - Davis, 1987). Teza de bază poate fi formulată ca o întrebare: cum se apără
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
puternic disolutive. Ideea că schimbarea socială indusă de modernizare are deopotrivă efecte negative, de care societatea se apără, sancționează sever paradigma tranziției. După ce corectează teoria obstacolelor (de trecut), încă puternic tributară paradigmei tranziției, Davis propune, cum s-a subliniat, o teorie a baricadelor (de apărare - prin care o societate se apără - Davis, 1987). Teza de bază poate fi formulată ca o întrebare: cum se apără societatea tradițională în fața înaintării valorilor capitaliste? Ideea promovată de Davis este că societățile tradiționale se tem
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
se tem nu de progres, ci de turbulențe sociale și morale, de corupție etc., ceea ce arată că agenții purtători de raționalitate sunt constitutivi societății în întregul ei, nu doar unor categorii, cum ar fi capitaliștii protestanți, așa cum apare în lumina teoriei weberiene. Cele trei cercuri concentrice ale modernizării ar fi acestea: - cercul interior (C) - economia și valorile sale (centrate pe productivitate și pe universalism); - cercul median (B) - baricada imunologică pe care o ridică societatea contra economiei (tabuuri, religie tradițională, moralitate, lege
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
inamic (modernizator sau agent al dezvoltării) invadează citadela societății, ci și când barierele îmbătrânesc, slăbesc și, finalmente, încep să se prăbușească sau când apărătorii își pierd inima și încep să se predea” (apud So, 1990). Prima clătinare majoră a paradigmei teoriilor tranziției și deci ale dezvoltării prin modernizare se petrece în raport cu procesele de schimbare socială din lumea a treia, unde deja se anunță o nouă paradigmă, care este consemnată prin gruparea teoriilor dependenței. Modernizarea și deci așa-numita tranziție nu înseamnă
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
predea” (apud So, 1990). Prima clătinare majoră a paradigmei teoriilor tranziției și deci ale dezvoltării prin modernizare se petrece în raport cu procesele de schimbare socială din lumea a treia, unde deja se anunță o nouă paradigmă, care este consemnată prin gruparea teoriilor dependenței. Modernizarea și deci așa-numita tranziție nu înseamnă fatalmente dezvoltare, adică trecerea de la o societate tradițională nedezvoltată spre una modernă dezvoltată, ci poate îmbrăca forma necunoscută a decalajelor structurale durabile ce întrețin în societățile întârziate alte procese dominante, dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
în societățile întârziate alte procese dominante, dintre care cele mai relevante sunt: subdezvoltarea, dependența de metropole, războiul mental, cu mari dislocări de tradiții și de forme culturale neurmate de mobilizări creatoare pe măsură, declasare socială cu toate efectele subsecvente etc. Teoriile dezvoltării dependente. Depășirea paradigmei modernizării O examinare istorică În spatele teoriilor modernizării se poate identifica un sistem de gândire extrem de persistent și cu o largă răspândire, sistem pentru care Eugen Lovinescu a propus termenul sincronism, vrând să sugereze că acest sistem
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
relevante sunt: subdezvoltarea, dependența de metropole, războiul mental, cu mari dislocări de tradiții și de forme culturale neurmate de mobilizări creatoare pe măsură, declasare socială cu toate efectele subsecvente etc. Teoriile dezvoltării dependente. Depășirea paradigmei modernizării O examinare istorică În spatele teoriilor modernizării se poate identifica un sistem de gândire extrem de persistent și cu o largă răspândire, sistem pentru care Eugen Lovinescu a propus termenul sincronism, vrând să sugereze că acest sistem este, totodată, expresia unui spirit al veacului, ce se difuzează
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
spirit al veacului, ce se difuzează în lume după modelul valurilor de imitație masivă în albia cărora se propagă modelul occidental ca model societal universal și civilizație planetară unică. La acest sistem de gândire, atît de bine codificat sub forma teoriilor modernizării, cum s-a precizat, s-au ivit reacții în țările întârziate într-o direcție teoretică nouă, insurgentă față de modelul sincronist de gândire, și aceste reacții au atins pragul teoretic mai întâi în Europa de Răsărit, prin teoriile formei fără
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
sub forma teoriilor modernizării, cum s-a precizat, s-au ivit reacții în țările întârziate într-o direcție teoretică nouă, insurgentă față de modelul sincronist de gândire, și aceste reacții au atins pragul teoretic mai întâi în Europa de Răsărit, prin teoriile formei fără fond, și apoi în America Latină, Asia și Africa, sub expresia teoriilor dependenței și ale subdezvoltării. Teoriile dependenței, precizează Alvin J. So, sunt un răspuns la „hegemonia teoriilor americane ale modernizării”. În realitate, ele sunt al doilea val de
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
țările întârziate într-o direcție teoretică nouă, insurgentă față de modelul sincronist de gândire, și aceste reacții au atins pragul teoretic mai întâi în Europa de Răsărit, prin teoriile formei fără fond, și apoi în America Latină, Asia și Africa, sub expresia teoriilor dependenței și ale subdezvoltării. Teoriile dependenței, precizează Alvin J. So, sunt un răspuns la „hegemonia teoriilor americane ale modernizării”. În realitate, ele sunt al doilea val de răspunsuri. Primul răspuns, cum s-a precizat deja, a fost al teoriilor est-europene
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
teoretică nouă, insurgentă față de modelul sincronist de gândire, și aceste reacții au atins pragul teoretic mai întâi în Europa de Răsărit, prin teoriile formei fără fond, și apoi în America Latină, Asia și Africa, sub expresia teoriilor dependenței și ale subdezvoltării. Teoriile dependenței, precizează Alvin J. So, sunt un răspuns la „hegemonia teoriilor americane ale modernizării”. În realitate, ele sunt al doilea val de răspunsuri. Primul răspuns, cum s-a precizat deja, a fost al teoriilor est-europene: Maiorescu, Motru, Zeletin, Gherea, Madgearu
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
au atins pragul teoretic mai întâi în Europa de Răsărit, prin teoriile formei fără fond, și apoi în America Latină, Asia și Africa, sub expresia teoriilor dependenței și ale subdezvoltării. Teoriile dependenței, precizează Alvin J. So, sunt un răspuns la „hegemonia teoriilor americane ale modernizării”. În realitate, ele sunt al doilea val de răspunsuri. Primul răspuns, cum s-a precizat deja, a fost al teoriilor est-europene: Maiorescu, Motru, Zeletin, Gherea, Madgearu, Manoilescu sau Kautski, R. Luxemburg. Momentul latino-american își are originea în
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
expresia teoriilor dependenței și ale subdezvoltării. Teoriile dependenței, precizează Alvin J. So, sunt un răspuns la „hegemonia teoriilor americane ale modernizării”. În realitate, ele sunt al doilea val de răspunsuri. Primul răspuns, cum s-a precizat deja, a fost al teoriilor est-europene: Maiorescu, Motru, Zeletin, Gherea, Madgearu, Manoilescu sau Kautski, R. Luxemburg. Momentul latino-american își are originea în strategia ECLA (United Nations’ Economic Commission for Latin America) de dezvoltare prin protecționism și de industrializare prin politici de substituire a importurilor. Acest
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
șomaj, inflație, devalorizarea monedei, declinul comercial, în anii ’60, ceea ce a condus la proteste, deci la colapsul regimurilor populare și, în consecință, la regimuri militare și autoritare. În planul care ne interesează pe noi, aceste procese au însemnat și colapsul teoriilor modernizării ca sistem de gândire, dar și colapsul ECLA ca strategie politică de dezvoltare. Dar să examinăm mai îndeaproape istoricul teoriilor dependenței și deci începuturile noii paradigme, care a înlăturat aproape cu totul paradigma sociologiei tranziției, punând în locul ei un
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
consecință, la regimuri militare și autoritare. În planul care ne interesează pe noi, aceste procese au însemnat și colapsul teoriilor modernizării ca sistem de gândire, dar și colapsul ECLA ca strategie politică de dezvoltare. Dar să examinăm mai îndeaproape istoricul teoriilor dependenței și deci începuturile noii paradigme, care a înlăturat aproape cu totul paradigma sociologiei tranziției, punând în locul ei un alt model de gândire și analiză, cu alte procese dominante decât tranziția de la tradițional la capitalismul dezvoltat și deci la modernitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
și el a fost cel ce-a diseminat noul sistem de gândire în „lumea vorbitoare de engleză” (apud So, 1990) ca principal colaborator al revistei americane Monthly Review. D. Chirot subliniază că marea criză a sistemului de gândire ilustrat de teoriile modernizării au atins America în anii ’70. Cele trei praguri de eșec ale acestui sistem de gândire (modernist și sincronizant) au fost așadar: a) primul, la începutul secolului XX, context în care-a apărut, prin reacție, teoria formei fără fond
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
gândire ilustrat de teoriile modernizării au atins America în anii ’70. Cele trei praguri de eșec ale acestui sistem de gândire (modernist și sincronizant) au fost așadar: a) primul, la începutul secolului XX, context în care-a apărut, prin reacție, teoria formei fără fond în România; b) al doilea prag se suprapune peste anii ’60, în America Latină; c) al treilea prag este al anilor ’90 în Europa de Est. În toate aceste momente s-a căutat un alt tip de răspuns la ceea
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
60 în America Latină și atingea SUA doar în anii ’70 (teoreticienii americani iau așadar act de criza modului lor de gândire după zece ani; este paradoxul înapoierii relative a celor dezvoltați). În Europa de Est, modul acesta sincronist de gândire, ilustrat de teoriile modernizării și de sociologia și economia tranziției, este îmbrățișat de politicieni și de „analiști” în mod constant în toată perioada modernității, până după 1989, în ciuda eșecului său repetat. În ciuda celor trei valuri ale eșecului acestui conglomerat de ipoteze și „credințe
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
în ciuda eșecului său repetat. În ciuda celor trei valuri ale eșecului acestui conglomerat de ipoteze și „credințe ideologice” pe care îl numim sincronism, a fost relansat de occidentali și îmbrățișat de est-europeni în ultimul deceniul al secolului tocmai încheiat sub forma teoriilor și ideologiei tranziției. Eșecul sau criza acestui „sistem de gândire” a îmbrăcat forma „valurilor succesive” sau a „cascadei în trepte”: începutul de secol este al crizei sale în estul Europei, criza răbufnește în anii ’30 în România, în anii ’60
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
este difuzat ca „instrument al colonialismului mental”, și nicidecum ca sistem funcțional de gândire. Care sunt așadar diferențele notabile dintre cele două moduri de gândire? Teza modernistă susține că influența occidentală generează modernizare și deci dezvoltarea unei societăți întârziate. Teza teoriilor dependenței (sau a capitalismului dependent) evidențiază, din contră, asocierea influenței externe cu subdezvoltarea și cu starea de colonialism mental (a gândi prin imitație), nu cu dezvoltarea. Numim această asociere dependență. Critici în lanț ale teoriei tranziției. De la M. Manoilescu și
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
dezvoltarea unei societăți întârziate. Teza teoriilor dependenței (sau a capitalismului dependent) evidențiază, din contră, asocierea influenței externe cu subdezvoltarea și cu starea de colonialism mental (a gândi prin imitație), nu cu dezvoltarea. Numim această asociere dependență. Critici în lanț ale teoriei tranziției. De la M. Manoilescu și P. Prebish la A.G. Frank Să examinăm, în fine, reacția latino-americană la paradigma developmentalistă și a tranziției prin modernizare. În anii ’50, în ECLA Manifesto, Prebish a inițiat o critică radicală a schemei diviziunii internaționale
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]