64,186 matches
-
II-lea î.Hr. Conform dovezilor onosmatice, așezările scordisce la est de răul Morava au fost tracizate . Produse din producția locală de tip La Tene se constată pe scară largă, acestea se observă în Pannonia, precum și Moesia Superior de nord, acestea atestă concentrația de așezări celtice și contactele culturale. Cu toate acestea, astfel de descoperiri la sud de răul Sava sunt rare. În ciuda repulsiei Greciei, puterea celtica din Balcani nu a fost cu siguranta la sfârșit. După formarea lor în 278 î.Hr.
Scordisci () [Corola-website/Science/319663_a_320992]
-
un ton înalt, răsunător, ce poate fi auzit de la mari distanțe. În timpul vânătorii, răpitoarele cu păr de statură mai mică sunt prinse și sugrumate, vânatul mare este mânat și oprit. Latră persistent vânatul oprit sau rănit. Rezultatele unor cercetări istorico-arheologice atestă că, la stabilirea lor în bazinul panonic, ungurii au adus cu sine, în afară de ogari și câini ciobănești, o rasă de copoi. Potrivit unor cercetători (J. Matolcsi, A. Standeisky), acest copoi ar proveni din încrucișări în Rusia între rase "fino-ugrice" (de
Copoi ardelenesc () [Corola-website/Science/319821_a_321150]
-
încrucișări provine și "bracul rusesc" (numit și "copoiul tătar" sau "de Kostroma ", lângă Iaroslavl: "ruskaia gonceaia", "tatarskaia gonceaia", "kostromskaia gonceaia"), din regiunile de la Volga și Kama, ale Rusiei (regiuni din care au provenit triburile protomaghiare și în care vestigiile arheologice atestă pentru mileniul I vânătoarea călare și cu câini). Bracii de tip rus, probabil aduși de triburile ungare imigrate din Ucraina în Pannonia (sec. IX-X), pare să fi fost încrucișată apoi cu "copoiul celtic" ("Canis segusius"), răspândit în regiunea bazinului panonic
Copoi ardelenesc () [Corola-website/Science/319821_a_321150]
-
locuiește la Cambridge în Anglia. În 2007 a încercat să candideze pentru postul de președinte al Rusiei, însă candidatura i-a fost respinsă. Comisia electorală a motivat respingerea candidaturii prin faptul că Bukovski nu a furnizat probe concludente care să ateste activitatea de scriitor, că deține un permis de rezidență britanic și că nu a locuit pe teritoriul rusesc în ultimii 10 ani.
Vladimir Bukovski () [Corola-website/Science/319834_a_321163]
-
și concentrarea lor în zona fortificata sugerează o ordonanță interioară asemănătoare cu aceea de la Popești. La limita acropolei, pe marginea râpei, a putut fi surprins și un atelier de olar, cu cuptorul caracteristic. În sfârșit, bogăția și varietatea descoperirilor mobile atestă, pe de o parte, importanța ocupațiilor productive și a comerțului care, aici, aproape de gură Șiretului, constituia o activitate de prim ordin și lega cetățile grecești din Dobrogea cu celelalte cetăți dacice din zona subcarpatica a Moldovei, iar, pe de altă
Piroboridava () [Corola-website/Science/319848_a_321177]
-
de o parte, importanța ocupațiilor productive și a comerțului care, aici, aproape de gură Șiretului, constituia o activitate de prim ordin și lega cetățile grecești din Dobrogea cu celelalte cetăți dacice din zona subcarpatica a Moldovei, iar, pe de altă parte, atestă rolul de important centru local - davă - economic, social, administrativ și politic — militar. Varietatea descoperirilor este deosebită. Sunt atestate, că peste tot, arme și unelte de fier, produse ale metalurgiei dacice și în același timp, mărturii ale altor preocupări. După cum piese
Piroboridava () [Corola-website/Science/319848_a_321177]
-
prim ordin și lega cetățile grecești din Dobrogea cu celelalte cetăți dacice din zona subcarpatica a Moldovei, iar, pe de altă parte, atestă rolul de important centru local - davă - economic, social, administrativ și politic — militar. Varietatea descoperirilor este deosebită. Sunt atestate, că peste tot, arme și unelte de fier, produse ale metalurgiei dacice și în același timp, mărturii ale altor preocupări. După cum piese din os și teracota atestă alte forme de productie casnica sau specializată concurând la dezvoltarea unor meșteșuguri și
Piroboridava () [Corola-website/Science/319848_a_321177]
-
local - davă - economic, social, administrativ și politic — militar. Varietatea descoperirilor este deosebită. Sunt atestate, că peste tot, arme și unelte de fier, produse ale metalurgiei dacice și în același timp, mărturii ale altor preocupări. După cum piese din os și teracota atestă alte forme de productie casnica sau specializată concurând la dezvoltarea unor meșteșuguri și activități productive tradiționale. Apoi ceramică obișnuită, cu cele trei sereii tipologice: ceramică poroasa, modelata cu mâna și arsă oxidant, ceramică din pastă fină, modelata cu mâna și
Piroboridava () [Corola-website/Science/319848_a_321177]
-
obiect cunoscut și sub numele de Toiagul din Santiago), J și L (cupe pectorale ornamentale purtate de elitele locale), X (statueta unui om pasăre) și Y (o tabacheră realizată dintr-o tăbliță rongo-rongo). Două dintre tăblițe, C și S, sunt atestate ca datând dinainte de perioada sosirii misionarilor pe insulă (secolul al XIX-lea), totuși alte tăblițe pot avea o vechime și mai mare. În plus, mai există câteva glife izolate sau fragmente scurte de text care ar putea fi scriere rongo-rongo
Rongorongo () [Corola-website/Science/318988_a_320317]
-
Fischer menționează că: „multe statui prezintă glife rongo-rongo sau asemănătoare cu rongo-rongo pe coroanele lor”. El dă ca exemplu glifa compusă , de pe coroana unei staui mo'ai pakapaka (deși această glifă compusă din glifa 002 și glifa 070 nu este atestată, în mod formal este analoagă cu alte glife compuse care au la bază glifa 070). Multe cranii umane sunt inscripționate cu glifa 700 , care ar putea însemna îka, „victimă de război”. Mai sunt și alte modele, inclusiv câteva tatuaje remarcate
Rongorongo () [Corola-website/Science/318988_a_320317]
-
până azi sub formă de toponime) zeci de "", de la marea Nordului (insula, azi olandeză, Walcheren) la marea Neagră (țările române), trecând prin Belgia (Valonia în Ardennes), Franța (Welschii din munții Vosges) și munții Alpi (unde numeroasele toponime cu "Walchen" le atestează și unde mai dăinuiește până azi Limba romanșa). În sensul restrâns, privitor la istoria Românilor, Româniile populare se referă cu precădere la țările și cnezatele locuite de Români, Aromani, Istro-români și Megleno-Români. Româniile populare europene au apărut în majoritatea lor
Romanii populare () [Corola-website/Science/319087_a_320416]
-
filmului a avut loc la 2 martie 1986 în Polonia. Premiera sa în România a avut loc abia la 16 martie 1987. Filmul " Trenul de aur" a fost vizionat de 2.376.136 de spectatori la cinematografele din România, după cum atestă o situație a numărului de spectatori înregistrat de filmele românești de la data premierei și până la data de 31.12.2006 alcătuită de Centrul Național al Cinematografiei. Într-un articol publicat în 1987 în revista „Cinema”, criticul Eva Sârbu scria următoarele
Trenul de aur (film) () [Corola-website/Science/319120_a_320449]
-
Naturale din Alaska, publică mai multe documente din "One Man's Wilderness", reprezentând intrări ale jurnalului sau. Cartea editata de John Branson,vechi prieten al lui Proenneke și angajat al parcului național Lake Clark,acoperă anii în care parcul este atestat. Richard avea și o bună relație cu angajații parcului ajutându-i în zonele sensilbile și colaborarea la observarea braconierilor. Activitățile în aer liber și "re" apropierea de natură reprezintă moștenirea pentru pasionații de supraviețuire și "bushcraft" din toată lumea. Locul exact
Richard Proenneke () [Corola-website/Science/319211_a_320540]
-
în acest sens este adusă conscripția din anul 1789 a lăcașurilor românești din ținut, ce preciza că ""biserica satului era, la acea dată, veche, clădită din piatră, în stare bună și pe măsura nevoilor locuitorilor."" Dacă conscripția mai sus amintită atestă o biserică de zid, veche, trebuie spus că alte două documente din aceeași perioadă ne vorbesc despre această biserică. Primul document, un extras cu privire la bisericile de lemn din "Conscrierea preoților și satelor valahilor de examinat în timpul comisiei despre profesiunea credinței
Biserica de lemn din Cotiglet () [Corola-website/Science/319218_a_320547]
-
FF 355): Cingolul "După cum am amintit deja, alături de tunica și capuciul din care este făcută, haină franciscana cuprinde și o cingătoare, un cingol din lână albă cu trei noduri, ce constituie un element specific al hainei religioase a franciscanilor." "Cronicarii atestă faptul că frații aveau obiceiul să îmbrace haină franciscana, tunica și capuciul, încingându-se la brâu cu o funie (cingolul) și tocmai din acest motiv, în Franța, franciscanii au fost numiți și „leș cordeliers” (până la revoluția franceză)." "Dacă la început
Minoriți () [Corola-website/Science/319236_a_320565]
-
și unul alb”. În plus, această culoare gri-cenușie a hainei, transmite prin ea însăși ideea de pocăința, de convertire care trebuie să caracterizeze viața de fiecare zi a fraților, după modelul sfanțului lor fondator. Reprezentările cele mai vechi ale fraților atestă culoare gri-cenușie ca fiind tipică franciscanilor de la începuturi, „frații comunității” sau conventuali, astfel încât în țările de limbă engleză Frații Minori Conventuali erau și sunt inca numiți greyfriars (frații în gri). Vicisitudinile istorice Istoria însă avea să îi pună pe frați
Minoriți () [Corola-website/Science/319236_a_320565]
-
au stabilit în zonă în urmă cu mai multe decenii, au cultivat pământul și au îmblânzit bestiile blănoase care le puneau în pericol existența. Dar satul lăudat de piticul povestitor nu arată deloc prosper, căci toate clădirile sunt părăginite, deși atestă măreția de odinioară. Blănoșii sunt folosiți ca animale de povară și îndemnați cu șocuri electrice. Blănosul care evadase este închis într-o celulă. O dată cu lăsarea serii, începe ospățul și piticii albaștri își dau în vileag viciile. Doi blănoși sunt forțați
Jack, blănoșii și criceliții () [Corola-website/Science/319258_a_320587]
-
, comuna Suciu de Sus, județul Maramureș datează din anul 1771 . Are hramul „Sfântul Dumitru”. Biserica se află pe lista monumentelor istorice, . Localitatea Larga este atestată la 1593 ca domeniu al Cetății Gherla. Biserica de lemn cu hramul „Sfântul Dumitru” se pare că a fost ridicată pe la 1604, întrucât incizia de deasupra ușii, confirmă pe la 1802 o reparație și nu o construcție nouă, cum înclină unii
Biserica de lemn din Larga () [Corola-website/Science/319299_a_320628]
-
anul 1727, iar pentru ctitori, numele lui Pătru și Radu Mușatescu, dar și Radu și Pârvu. Din catagrafia începutului de veac XIX, aflăm că biserica Sfinții Îngeri a fost făcută pe moșia căminarului Rasti, de către Petru Mușătescu. Același ctitor este atestat, pe frumosul clopot, cu chipurile sfinților de hram, Mihail și Gavril făcut, după slova inscripției, în 1797: "cu toată cheltuiala satului Valea Faurului, ctitori Jupânul Pătru Mușaț, David Dorin". Îl numește, fără îndoială, prin cel din urmă nume, pe ctitorul
Biserica de lemn din Valea Faurului () [Corola-website/Science/319343_a_320672]
-
de către portul Galați, poartă drapele albastre, având plasat în centrul pânzei elementul tradițional al stemei, capul de bour (care-i zugrăvit de fapt, asemănător unui cap de bou), iar în canton avea un patrulater roșu cu trei stele albe. Se atestă, deasemenea, că drapelul miliției moldovenești avea două fâșii orizontale: roșu în partea superioară și albastru în cea inferioară, cu un „cap de bou” pe o cruce albă plasată în canton.
Steagul Principatului Moldovei () [Corola-website/Science/315515_a_316844]
-
Pământ a fost sau nu mai mare decât cea a altor misiuni Apollo. În "Cartea Recordurilor Guiness" acest zbor este trecut ca fiind deținătorul recordului de altitudine absolută pentru zborul uman, iar Lovell și echipajul au primit un certificat care atestă acest record. Punctul de amerizare a fost la , sud-est de Samoa Americană, la de nava de recuperare, USS "Iwo Jima". Diverse persoane superstițioase au asociat misiunea cu credința că 13 ar fi un număr cu ghinion. Misiunea a început la 11
Apollo 13 () [Corola-website/Science/315505_a_316834]
-
încheie cu o dantelărie („ciocârlani”). Lăcașul de cult cuprinde elemente ale altor două biserici, cea a schitului „Afteia” din Plăișorul Cioarei, distrusă în 1757, reclădită și distrusă din nou în 1788, dar și din biserica satului Archișul Românesc, azi dispărut, atestat în 1462. Focar de rezistență românească, așezământul monastic din Plăisorul Cioarei, își atrage ura stăpânirii politice, fiind repetat distrus. Avariat, în jurul anului 1757, prejudiciindu-se și învățătura copiilor de la școala de aici, este în grabă refăcut, dovadă fiind clopotul dăruit
Biserica de lemn din Săliștea () [Corola-website/Science/315569_a_316898]
-
Cioarei, își atrage ura stăpânirii politice, fiind repetat distrus. Avariat, în jurul anului 1757, prejudiciindu-se și învățătura copiilor de la școala de aici, este în grabă refăcut, dovadă fiind clopotul dăruit mănăstirii în 1763. În pofida evenimentelor au rămas numeroase mărturii care atestă relațiile schitului cu sudul munților. Unele dintre acestea le constituie cărțile provenite de aici : Pravila lui Matei Basarab; Penticostar, Râmnic, 1743; Mărgăritare, București, 1746; Octoih, București, 1746; Octoih Râmnic, 1750; Antologhion, Râmnic, 1752; Evanghelie, București, 1760. Filele unui Molitvelnic de
Biserica de lemn din Săliștea () [Corola-website/Science/315569_a_316898]
-
care i se îngăduia să umble, prin satele și orașele dimprejur, să strângă ajutoare benevole pentru necesitatea săracei mănăstiri din satul Cioara, numită Plăișor. La sfârșitul secolului al XVIII-lea , fiind nevoie să se înlocuiască, în satul Cioara, biserica veche, atestată de conscripția lui Bucow, cu 138 familii ortodoxe, se construiește, în cimitirul vechi, monumentul de astăzi, recuperându-se materialul lăcașului mănăstiresc, din nou stricat în 1788. Monumentul este astfel consemnat în pisanie : „Cu ajutorul lui Dumnezeu s-au făcut această sfântă
Biserica de lemn din Săliștea () [Corola-website/Science/315569_a_316898]
-
părți de vest, întreg edificiul fiind protejat printr-o învelitoare de șiță pe conturul pereților. Brâul în frânghie, cioplit, pe una din bârnele de jos (pe cea de a treia, iar pe nord, pe cea de a doua), puternic profilat, atestă, prin dibăcia executării sale, existența altă dată a altor elemente sculptate (ancadramente), în care meșterii săpaseră, din strămoșescul repertoriu, rozete, triunghiuri, linii în zig-zag. Din decorația pictată, plătită de săteni, în 1761, se păstrează și se admiră, aceea din altar
Biserica de lemn din Pianu de Sus () [Corola-website/Science/315641_a_316970]