64,274 matches
-
La minor pentru două viori și coarde, RV 522: Concertul nr. 9 în Re major pentru vioară și coarde, RV 230: Concertul nr. 10 în Si minor pentru patru viori, violoncel și coarde, RV 580: Concertul nr. 11 în Re minor pentru două viori, violoncel și coarde, RV 565: Concertul nr. 12 în Mi major pentru vioară și coarde, RV 265:
L'estro Armonico () [Corola-website/Science/329993_a_331322]
-
lui Ioan Zápolya. Habsburgii au primit controlul asupra teritoriile de nord și vest ale regatului, așa-numita Ungarie Regală. Acest teritoriu avea să aibă capitala la Pressburg. La moartea lui Zápolya în 1540, noblimea maghiară l-a încoronat pe fiul minor al acestuia, Ioan Sigismund Zápolya, iar regatul a regatul a rămas divizat. Începând cu anul 1541 (ori 1542), casa Zápolya a controlat de asemenea și regiunea care avea să fie cunoscută după 1571 ca Partium. De-a lungul celei mai
Regatul Ungariei Răsăritene () [Corola-website/Science/328018_a_329347]
-
puterea asupra magnaților locali. Unul dintre cei mai bogați nobili ai timpului a fost Péter Petrovics. El a fost conducătorul de necontestat al Temesköz și un loial susținător al familiei Zápolya. Totoodată, el a colaborat cu Gheorghe Martinuzzi, tutorele regelui minor Ioan Sigismund. Regiunile de la Máramaros până la râul Crasna erau stăpânite de familia Drágffy-Perényi family, Ecsed și Somlyó de familia Báthory, comitatul Békés de familia Patócsy, valea râului Maros de familia Jaksics, iar orașul Debrecen de familia Török. Comitatele Zemplén, Borsod
Regatul Ungariei Răsăritene () [Corola-website/Science/328018_a_329347]
-
din stat. Nobilimea conducătoare a manifestat în această perioadă încredere într-o viitoare reunificare a regatului, iar Martinuzzi a acționat în această direcție. În 1549, în conformitate cu prevederile tratatululi de la Nyírbátor, ambasadorii regelui Ferdinand I și ai Isabellei Zapolya, mama regelui minor Ioan al II-lea, au semnat un acord pentru unificarea Transilvaniei cu Ungaria Habsburgică . Acordul a fost un rezultat al eforturilor lui Martinuzzi. Pe de altă parte, Isabella nu a fost de acord ca fiul ei să piardă tronul și
Regatul Ungariei Răsăritene () [Corola-website/Science/328018_a_329347]
-
a Șipailor. În cursul celui de-al Doilea Război al Opiului lordul Elgin a devenit comandantul forțelor britanice în Chină. Debarcați la Hong Kong, au fost prezenți la bombardarea Cantonului. Oliphant a luat parte la ocuparea Tianjinului. Însărcinat cu câteva misiuni minore, delegația lordului Elgin,a făcut o prima vizită de câteva săptămâni în Japonia, de care Oliphant a fost cu totul fermecat. Acesta țară i-a lăsat o impresie de paradis, locuitorii ei părând fără prihana. În timpul sejurului în Japonia s-
Laurence Oliphant () [Corola-website/Science/328032_a_329361]
-
Istoria ideilor Mele”, A.D. Xenopol se referă la Vizanti cu următoarele cuvinte: Andrei Vizanti a fost considerat de unii contemporani ca fiind unul dintre cei "„care nu s-a arătat la înălțimea chemării lor”", activitatea sa didactică și publicistică fiind minoră, cursurile sale la Universitatea din Iași fiind adesea ținute de suplinitori, precum Alexandru Lambrior, sau, după fuga sa, de Dimitrie Petrino. Andrei Vizanti, căsătorit întâia dată cu Elena Stroi, s-a recăsătorit în 1890 cu Ecaterina Millo, fiica colonelului Al.
Andrei Vizanti () [Corola-website/Science/328077_a_329406]
-
încât a impus aprobarea unui edict care bloca accesul oamenilor simpli la înaltele funcții eccleziasztice. Noul rege Sigismund I Augustus l-a apreciat la fel de mult și l-a numit consilier. În 1511 cancelarul, care ocupa încă doar o funcție eccleziasică minoră (canonic de Cracovia) a obținut demnitatea de arhiepiscop de Gniezno, de care era legată și funcția de primat al Bisericii din Polonia. În timpul negocierilor cu Ordinul Teutonic a fost dispus să renunțe la această funcție în favoarea lui Albert Frederic de
Jan Łaski (1456–1531) () [Corola-website/Science/328092_a_329421]
-
distincte de ale celorlalți preoți. Pronotarii apostolici sunt membri ai administrației pontificale. Veșmintele folosite de prelații de onoare ai Sanctității Sale sunt prevăzute în Instrucțiunea Secretariatului de Stat "„Ut sive sollicite”" cu privire la veșmintele, titlurile și însemnele cardinalilor, episcopilor și prelaților minori, promulgată la 31 martie 1969 sub semnătura cardinalului Amleto Giovanni Cicognani din cadrul Secretariatului de Stat al Vaticanului. Pronotarilor apostolici numerari li se adresează cu formula "Molto Reverendo Monsignore", iar pronotarilor apostolici supranumerari cu formula "Reverendo Monsignore".
Pronotar apostolic () [Corola-website/Science/328126_a_329455]
-
apărut la sfârșitul secolului al XVII-lea, iar alte lucrări au apărut mult mai târziu, în secolele al XIX-lea și al XX-lea. În pofida acestui fapt, influența lui Morsztyn asupra literaturii polone nu a fost una de o importanță minoră. Lirica lui Morsztyn se inspiră din creația lui Marini, dar și din cea antică (Horațiu, Ovidiu), sau din cea franceză. De asemenea, poetul Jan Kochanowski a avut o mare influență asupra lucrărilor sale. Morsztyn a reușit, într-un mod excepțional
Jan Andrzej Morsztyn () [Corola-website/Science/328113_a_329442]
-
de Monsenior și au anumite privilegii, precum și niște veșminte ecleziastice distincte de ale celorlalți preoți. Veșmintele folosite de capelanii Sanctității Sale sunt prevăzute în Instrucțiunea Secretariatului de Stat "„Ut sive sollicite”" cu privire la veșmintele, titlurile și însemnele cardinalilor, episcopilor și prelaților minori, promulgată la 31 martie 1969 sub semnătura cardinalului Amleto Giovanni Cicognani din cadrul Secretariatului de Stat al Vaticanului . Capelanii Sanctității Sale poartă atât veșminte pentru slujbă, cât și sutană neagră cu capse, butoni, margini și căptușeală de culoare mov și brâu
Capelan al Sanctității Sale () [Corola-website/Science/328125_a_329454]
-
se aștepta să moștenească Principatul de Capua. Fratele său mai mare, Richard al II-lea, a murit fără urmași și a fost succedat de Robert I, care a murit în 3 iunie 1120. Acesta a fost urmat de către fiul său minor, Richard al III-lea, pe care deja îl nominalizase în poziția de co-principe, însă acesta i-a supraviețuit doar o saptămână tatălui său, murind în circumstanțe neclare în 10 iunie. Toate aceste decese i-au asigurat lui Iordan calea de
Iordan al II-lea de Capua () [Corola-website/Science/328135_a_329464]
-
alegeri - partidul lui Mikołajczyk a decis să le ceară susținătorilor săi să se opună uneia dintre acestea: desființarea Senatului. Comuniștii au votat „de 3 ori DA”. Adevăratele rezultate (reverificate de PSL) au arătat că tabăra comunistă se bucura de sprijin minor; în Cracovia unde adevăratele buletine de vot au fost numărate, doar 16% din locuitori au votat pentru desființarea Senatului. Cu toate acestea, frauda electorală și intimidarea i-a adus pe învingători pe comuniști, cea ce a dus la naționalizarea industrială
Istoria Poloniei (1945–1989) () [Corola-website/Science/328096_a_329425]
-
din urmă l-au silit pe Trincanocte să îi confere pământurile fratelui său, Asclettin, însă ulterior Trincanocte l-a convins pe Drogo să îl arunce pe Richard în închisoare. El a rămas prizonier până când, la moartea lui Trincanocte, contele Herman, minor fiind, avea nevoie de un regent competent. Suzeranul Aversei și Apuliei, principele Guaimar al IV-lea de Salerno, a obținut eliberarea lui Richard, care a fost numit regent al lui Herman în 1048. Curând după aceea, Herman a dispărut din
Richard I de Capua () [Corola-website/Science/328119_a_329448]
-
cimpoiului. Multe miniaturi, compuse în special la începutul anilor cincizeci, au fost însă doar lucrări tipice, cu un caracter sentimental sau spectaculos, deseori folosind ritmuri de dans popular. De cea mai mare popularitate a beneficiat „Concertul de vioară în re minor op. 22”. Exceptând concertele lui Paganini, acesta este cel mai des înregistrat și interpretat concert de vioara compus de un violonist virtuos până în prezent. A găsit inspirația pentru a compune „Concertul în re minor” în iarna anului 1855, însă a
Henryk Wieniawski () [Corola-website/Science/328132_a_329461]
-
beneficiat „Concertul de vioară în re minor op. 22”. Exceptând concertele lui Paganini, acesta este cel mai des înregistrat și interpretat concert de vioara compus de un violonist virtuos până în prezent. A găsit inspirația pentru a compune „Concertul în re minor” în iarna anului 1855, însă a pus-o în practică abia după 7 ani. „Concertul de vioară în fa diez minor”, pe care l-a compus la vârsta de 18 de ani, este mai puțin popular. Concertul în fa diez
Henryk Wieniawski () [Corola-website/Science/328132_a_329461]
-
concert de vioara compus de un violonist virtuos până în prezent. A găsit inspirația pentru a compune „Concertul în re minor” în iarna anului 1855, însă a pus-o în practică abia după 7 ani. „Concertul de vioară în fa diez minor”, pe care l-a compus la vârsta de 18 de ani, este mai puțin popular. Concertul în fa diez minor stârnea entuziasmul ascultătorului pe moment, pe când Concertul în re minor necesita un timp mai îndelungat pentru a fi recunoscut. Printre
Henryk Wieniawski () [Corola-website/Science/328132_a_329461]
-
în iarna anului 1855, însă a pus-o în practică abia după 7 ani. „Concertul de vioară în fa diez minor”, pe care l-a compus la vârsta de 18 de ani, este mai puțin popular. Concertul în fa diez minor stârnea entuziasmul ascultătorului pe moment, pe când Concertul în re minor necesita un timp mai îndelungat pentru a fi recunoscut. Printre lucrările de o virtuozitate tipică, cele mai des interpretate în prezent sunt „Scherzo-Tarantela” precum și variațiunile și fanteziile pe teme străine
Henryk Wieniawski () [Corola-website/Science/328132_a_329461]
-
abia după 7 ani. „Concertul de vioară în fa diez minor”, pe care l-a compus la vârsta de 18 de ani, este mai puțin popular. Concertul în fa diez minor stârnea entuziasmul ascultătorului pe moment, pe când Concertul în re minor necesita un timp mai îndelungat pentru a fi recunoscut. Printre lucrările de o virtuozitate tipică, cele mai des interpretate în prezent sunt „Scherzo-Tarantela” precum și variațiunile și fanteziile pe teme străine, universal cunoscute. Din această serie de compoziții, de cea mai
Henryk Wieniawski () [Corola-website/Science/328132_a_329461]
-
Circus aeruginosus"), chirighiță-cu-obraz-alb ("Chlidonias hybridus"), chirighiță neagră ("Chlidonias niger"), chirighiță-cu-aripi-albe ("Chlidonias leucopterus"), egretă mică ("Egretta garzetta"), egretă albă ("Egretta alba"), lișiță ("Fulica atra"), vânturelul roșu ("Falco tinnunculus"), pescăriță râzătoare ("Gelochelidon nilotica"), sfrâncioc roșiatic ("Lanius collurio"), sfrânciocul cu frunte neagră ("Lanius minor"), pescăruș râzător ("Larus ridibundus"), pescăruș argintiu ("Larus cachinnans"), sitar de mâl ("Limosa limosa"), prigoare ("Merops apiaster"), pelicanul comun ("Pelecanus onocrotalus"), lopătar ("Platalea leucorodia"), corcodel mare ("Podiceps cristatus"), cormoran mare ("Phalacrocorax carbo"), ciocântors ("Recurvirostra avosetta"), chiră de baltă ("Sterna hirundo"), călifar
Lunca Siretului Inferior () [Corola-website/Science/328171_a_329500]
-
adăpost și provizii printre ruine. În cele din urmă, el este descoperit de către ofițerul Wehrmacht Wilm Hosenfeld, care află că Szpilman este un pianist și îi cere să cânte la un pian din apropiere. Szpilman, bolnav, interpretează "Balada în sol minor" a lui Frédéric Chopin. Hosenfeld, mișcat, îi permite apoi lui Szpilman să se ascundă în podul unei case goale și îi aduce mâncare. În timp ce germanii sunt forțați să se retragă din cauza ofensivei inițiate de Armata Roșie în ianuarie 1945, Hosenfeld
Pianistul () [Corola-website/Science/328185_a_329514]
-
înapoi în Calabria de teama creșterii puterii și influenței sale. După moartea sa din 1057 (sau 1056 potrivit unora dintre surse), Umfredo a fost succedat în calitatea de conte de către Robert. Umfredo îi acordase lui Guiscard supravegherea asupra copiilor săi minori, însă Guiscard le-a confiscat acestora moștenirea. Soția lui Umfredo a fost considerată o "soră a ducelui de Sorrento" de către cronicarul Amato de Montecassino. Aceasta ar putea să însemne că era vorba de Gaitelgrima de Salerno, fiică a principelui Guaimar
Umfredo de Hauteville () [Corola-website/Science/328212_a_329541]
-
cantine și centre sociale, precum și copiilor bolnavi - prin suportul oferit unei secții de Pneumoftiziologie Pediatrică din Chișinău. În anul 2008 a trecut la extinderea activității în Bulgaria, prin înființarea unui centru social destinat copiilor străzii și cu stare materială precară, minorilor refugiați și neîndrumați, fetelor și tinerelor mame aflate într-o situație dificilă. După o perioadă, activitatea lui „"Pater Georg"”, cum este el numit de copii străzii, s-a mutat - în principal - în lumina vieții sociale publice. Acest lucru a fost
Georg Sporschill () [Corola-website/Science/328213_a_329542]
-
orașul rămăsese cel mai important din Mezzogiorno, iar capturarea sa era esențială pentru constituirea unui regat 50 de ani mai târziu. În 1073, ducele Sergiu al III-lea de Amalfi a încetat din viață, lăsând în urmă doar un fiu minor, Ioan al III-lea, ca succesor al său. Având nevoie de o mână forte pentru a rezista în vremuri atât de tulburi, amalfitanii l-au exiulat pe tânărul duce și în același an l-au chemat pe Robert Guiscard. Cu
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
largă asupra acelui oraș. Roger de Salerno retrocedase unele teritorii lui Josselin, însă Bohemund nu a considerat aceste donații ca fiind legitime, dat fiind că ele fuseseră operate fără consimțământul său, deși la vremea respectivă el nu fusese decât un minor. Disputa dintre Antiohia și Edessa s-a transformat în conflict deschis, cu Josselin aliindu-se chiar cu musulmanii împotriva lui Bohemund. Patriarhul latin de Antiohia chiar a lansat interdictul asupra Comitatului de Edessa. În 1128, vărul său Roger al II
Bohemund al II-lea de Antiohia () [Corola-website/Science/328256_a_329585]
-
din regat s-au opus cancelarului Maio de Bari, gândindu-se să îl înlăture nu numai pe acesta, dar și pe regele Guillaume, pe care să îl înlocuiască cu nevârstnicul său fiu. Răsculații considerau că, odată tronul ocupat de un minor, ei ar fi fost liberi față de controlul regal. În 1161, după reușita asasinării lui Maio, baronii rebeli l-au făcut pe Roger să defileze pe străzile din Palermo, anunțând preluarea tronului de către acesta și anunțând apropiata sa încoronare în catedrala
Roger al IV-lea de Apulia () [Corola-website/Science/328289_a_329618]