70,637 matches
-
lovituri cu bastonul în podea, zgomot de scaune -, trebuie să-l și vedem! Din ascunzătoarea lui, omul reacționează. Iar interesul scenei provine tocmai din această vizibilitate, din această intervenție a exteriorului care perturbă interiorul plasat sub „supraveghere”. Geniul lui Strindberg constă în răsturnarea completă a posturii de „supraveghetor” programat a priori, după cum îi precizează Gustav lui Adolf: „(Îi arată ușa din dreapta, din spatele fotoliului). O să stau aici și o să observ, în timp ce tu îți faci treaba acolo. Și după ce termini, ne schimbăm rolurile
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
tulbură nițel apele, dar nici învoielile nu se strică, nici alianțele nu se desfac. Bois d’Enghien se va căsători până la urmă cu Viviane, iar Boubouroche se va împăca și el cu Adèle. Comedia burgheză recunoaște tocmai acest impuls ce constă în a întreține iluziile, însoțit de negarea vehementă a adevărului informațiilor dobândite. Iată de ce, la capătul unor asemenea experiențe, teribilele secrete conjugale ne apar ca fiind absolut derizorii. „Vorbe, vorbe...”, spunea Hamlet. „Informații, informații...”, spunem noi, descumpăniți și dezamăgiți de
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
Ambii urmăresc, obsedați, același scop: supunerea totală, fără crâcnire, obținută printr-o supraveghere infailibilă. Geniul lui García Lorca îi permite să construiască un dispozitiv arhaic la fel de eficient ca rețelele tehnologice recente. Casa... este un 1984 în stil antic. Scopul supravegherii constă, cu siguranță, în strângerea informațiilor, dar, dincolo de aceasta, din punct de vedere politic, se urmărește descurajarea oricărei pretenții de autonomie și de independență, a oricărei impulsiuni centrifuge. Și asta se obține prin sancționarea celui mai inofensiv comportament subversiv și prin
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
în sine pe cea a ideii de progres), datorată în egală măsură sfîrșitului colonialismului și imperialismului și apariției societății comunicării, dă naștere unei societăți postmoderne pluralistă, complexă, chiar haotică care poartă germenele emancipării tocmai în oscilare și pluralitate. Sensul emanicipării constă în eliberarea diferențelor, în efectul global de depeizare, mai mult decît în cel de identificare. Dacă Lucien Sfez deplînge sfărîmarea consensulului și a fuziunii istorico-afective, Gianni Vattimo salută explozia raționalităților "locale" și diferențelor. Dacă pentru Lucien Sfez, în societatea comunicării
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
etape: 1 - Înțelegerea gestionării tradiționale a comunicării și a eșecului ei actual. 2 - Luarea la cunoștință a teoriilor explicative ale acestui eșec. 3 - Încercarea, printr-o nouă metodă, de a scăpa de confuziile comunicării de astăzi. Gestionarea tradițională a comunicării constă în alternarea comunicării reprezentative cu comunicarea expresivă, formînd ceea ce autorul numește politică simbolică, concept dezvoltat în Infernul și paradisul. La nivelul simbolului, cele două tipuri de comunicare au ca pandant două regimuri de funcționare sau doi poli ai simbolisticii politice
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
Legendre, considerați reprezentativi. În fine, în a treia parte, Lucien Sfez propune o metodă personală de evaluare a tipurilor de comunicare, cu ajutorul căreia pune în evidență, descrie și exemplifică ceea ce numește comunicare confuză, și oferă soluții pentru depășirea acesteia. Metoda constă în a capta "totalitatea fenomenelor și a domeniilor cele mai eterogene ale comunicării, identificîndu-le cu trei metafore fundamentale care trimit la trei viziuni despre lume". Optînd pentru metafore ca instrumente teoretice ale cunoașterii, autorul le prezintă ca pe "niște insulițe
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
își dau curs liber ca o continuare naturală a civilizației romane"12. Fantasmă a puterii nelimitate. A) A comunica înseamnă a pune în comun Ea, comunicarea, este normativă. Ea transmite pune în comun ceea ce nu trebuie să rămînă personal. Ea constă în a folosi legătura politică, determinată de comunitatea în care ne naștem, și aceasta prin intermediul dreptului, care creează diferența și produce alteritatea, permițînd identificarea. Familia este deci întemeiată politic, și tatăl nu este decît o ficțiune care trimite la ceea ce
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
merită să fie demonstrat și care trebuie să fie numai clarificat. Problema credibilității unui astfel de postulat este îndepărtată. Postulatul nr. 3: Un sistem de procesare a informațiilor (IPS) este un sistem de semne: un IPS este un sistem ce constă într-o memorie conținînd structuri de semn31, un procesor, efectori și receptori. Anumite consecințe decurg de aici. Postulatul nr. 4: Acest sistem de semne are la bază o concepție exclusiv reprezentativă. O dată cunoscut postulatul nr. 3, postulatul nr. 4 nu
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
structura care leagă sau despre structura structurilor. Gîndirea umană este o istorie și face parte dintr-o istorie. Ceea ce este pertinent într-o gîndire este ceea ce se raportează la aceeași istorie. La fel, ceea ce este pertinent în natură. În ce constă istoria care leagă elementele sale constitutive? Ea constă în contextul său care este structură în timp48. A pune structura care leagă înseamnă să spui că orice comunicare necesită un context, că fără context nu există sens, și contextele nu au
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
umană este o istorie și face parte dintr-o istorie. Ceea ce este pertinent într-o gîndire este ceea ce se raportează la aceeași istorie. La fel, ceea ce este pertinent în natură. În ce constă istoria care leagă elementele sale constitutive? Ea constă în contextul său care este structură în timp48. A pune structura care leagă înseamnă să spui că orice comunicare necesită un context, că fără context nu există sens, și contextele nu au sens decît pentru că ele se inserează într-o
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
subțire de creastă: limbajul conotativ cu imagini, aproximativ, analogic, prin care scăpăm de solipsism creînd între noi, observatorii, o comunitate de observații. Noi sîntem deci reduși la experimentarea așa-numitei knowledge knowing 53, o știință la puterea a doua, care constă în cunoașterea procesului nostru de cunoaștere proces care se dezvoltă în intimitatea gîndirii noastre și care singur vine să valideze... procesul însuși. Față în față obligatoriu, ca în oglindă. Trebuie cel puțin doi observatori pentru ca observatul să poate fi un
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
să se reducă la economia unui individ multiplicată cu patru milioane. Individul este membru al unei clase, dar multiplicarea indivizilor nu dă clasa. Din nefericire, în limbajul natural este greu de diferențiat net între membru și clasă. D) Terapia Metoda constă în a cere pacientului să se comporte cum o face deja, ceea ce echivalează cu paradoxul "Fiți spontan". Dacă se cere cuiva să adapteze un anume tip de comportament, judecat pînă atunci ca spontan, el nu mai poate fi spontan, pentru că
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
nu sînt absolut rebele la o implantare în țesutul nervos. Două căi care se ating ușor, trebuie să o mărturisim, destul de periculos! Cel puțin pentru liniștea spiritelor noastre. Căci noi nu mai sîntem prea departe de boala mintală absolută care constă în a confunda exprimarea și reprezentarea și a lua pe una drept cealaltă. Boală pe care eu am numit-o "tautism" și care va fi descrisă în capitolul al III-lea al acestei cărți. Cu conexionismul nu sîntem încă acolo
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
Parabola lui Abraham și a lui Iacob este prezentă: "Dacă Dumnezeu 127 vă spune exact ceea ce trebuie să faceți, trebuie să fiți fericit să faceți, puțin contează ceea ce este (...). Fiți fericit" (p. 21). Esența comunicării este intenția" (p. 18). " Fericirea constă în a accepta ceea ce este. Iubirea este o funcție a comunicării. Sănătatea este o funcție a participării. Exprimarea sinelui este o funcție a responsabilității" (p. 10). A fi de acord cu sine însuși despre drumul ales este deci binele (p.
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
de anunțuri" care ar forma un întreg. Ceea ce ar însemna, între altele, că orice obiect introdus în sistemul de publicitate profită de reclama făcută pentru altele. Altfel spus, se va începe a se renunța la principiul sacrosanct al reprezentării, care constă în fabricarea dublului unui obiect definit pentru a-l oferi cupidității publicului. 2. Expresia publicitară În timp ce instrumentul se desăvîrșește, el pierde din calitatea de reprezentare: informația discursivă (adevărată sau mincinoasă, puțin contează aici) cedează în fața imaginii și a mînuirii sale
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
Pacificului. Știință autistă, ea este surdă la evenimentele lumii exterioare. Tautologică, ea reproduce la infinit propria sa structură. Totalizantă, ea închide în circularitatea sa, în "armonia" sa. Totalitară, ea hotărăște că nu există alt mod de cunoaștere decît cel care constă în a raporta orice obiect gînditor la ordinator. Sub toate aspectele sale, ea este într-adevăr punctul culminant al mișcării tautiste. Care este, deci, această neo-știință? De unde vine și cum se prezintă ea? A) Noțiune Trei trăsături caracterizează această știință
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
în acest caz, ultima sa referință și idealitatea sa. Această trăsătură este caracteristică orientării lansate de știința cognitivă. Se vorbește despre știința cognitivă, ca despre o operație în exclusivitate uluitoare, care este, după Feuerbach, parte componentă a religiei. Operațiune care constă în a abstrage din studiul omului atributele care sînt proiectate apoi afară, într-un spațiu decretat obiectiv (prima mișcare); și care servesc atunci (a doua mișcare) ca măsură și validare, ca idealitate și finalitate a acestor atribute. B) Ilustrații. Putem
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
Această practică trimite la practicile napolitane, unde fiecare urlă laolaltă cu ceilalți, unde nimeni nu înțelege nimic, înțelegînd totuși 149. Mașinile nu mai emit atunci un mesaj electronic imperturbabil. Ele au devenit napolitane. Este într-adevăr curios (și răutăcios) să constați că, dacă există ceva care să devină un obstacol pentru întreprinderea limbajului artificial, acesta este desigur conversația obișnuită, cu ale sale du-te-vino, legăturile sale omise, bîiguielile sale, hiatus și lapsus și încărcătura de implicit pe care o transportă. Aici eșuează
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
îndeosebi în proiectarea de edificii și orașe, acestea vizează doar cazul vectorilor dispuși cât mai regulat. Întrucât forțele direcționale ale vectorilor constituie cel de-al doilea sistem, numele „sistem vectorial” s-ar fi impus de la sine, dacă acele modele centrice, constând de asemenea din vectori, n-ar fi constituit o configurație superioară. Am decis așadar să adopt termenul excentricitate pentru a diferenția forțele compoziționale corelate unui centru intern de cele acționând față de un centru extern. Numai timpul va spune care dintre
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
avantajează pe cei din față, în detrimentul celor din spate, și prin deformare chiar și figura centrală este ascunsă vederii. Publicul vede oblic acțiunea scenică. Este aproape ca și cum ai încerca să citești o carte cu ochii la nivelul mesei. Cauza tulburării constă, bineînțeles, în faptul că, atunci când spectacolul se derulează în lumea fizică, își împarte spațiul fizic cu pri vitorii. Sus și jos pentru ei este sus și jos pentru acesta. Din moment ce planul orizontal constituie sfera acțiunii, el se potrivește teatrului ca
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
oriunde în sălbăticia de pe Muntele Ida. Episodul copilului hrănit de capră e în mod clar în focarul acțiunii care slăbește odată cu creșterea distanței față de centru. În acest caz, ce determină compoziția să acționeze într-un spațiu în esență închis? Răspunsul constă în faptul că, deși scena lui Poussin se continuă dincolo de ramă, ea nu face acest lucru cu deplinătatea pe care o are în pictură. Trunchiul robust al copacului nu se continuă la vârf cu frunze și nici peisajul nu se
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
puțin centrul compoziției, în sensul că toate ponderile formelor și culorilor utilizate de pictor se echilibrează în jurul mijlocului. Este obligatoriu să se întâmple așa? Este artistul obligat să-și echilibreze compoziția sau este liber să n-o facă? Răspunsul, cred, constă în aceea că echilibrarea este necesară pentru a împlini ceea ce susține artistul. O compoziție neechilibrată va apărea ca o mișcare întreruptă, o acțiune paralizează în încercarea de a ajunge la o stare de repaus. Asemănătoare cu ceea ce muzicienii numesc o
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
un singur centru, ci mai mulți centri locali. De îndată însă ce suntem confruntați cu un spațiu închis, delimitarea mobili zează un câmp de forțe vizuale care stabilesc un centru de echilibru și se organizează în jurul acestuia. În aceasta și constă centricitatea în spațiul gol care poate fi sau nu susținută de structura compoziției. Atunci când centricitatea este susținută, ea se face purtătoarea tuturor conotațiilor simbolice care îi dau o semnificație psihologică. Când ea este însă sfidată, prezența sa perceptivă, de neeradicat
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
desfășurare specifică. Urcând treptele unui portal, pătrunzând în lărgimea unui hol de intrare, urcând o scară în spirală ș.a.m.d., drumul vizitatorului poate fi la fel de esențial pentru înțelegerea planului unei clădiri, asemenea succesiunii melodice în muzică. În aceasta și constă într-o clădire bună o corespondență între structura succesiunii temporale și aceea a organizării spațiale. De exemplu, când o desfășurare a experienței spațiale ne conduce către punctul culminant al unui loc de excepție, să zicem, o mare sală de recepție
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
care ne-am referit în capitolul anterior. Pe măsură ce spațiul ambiant se transformă, se schimbă și centrul de echilibru. Când spațiul este continuu, ca în cazul unui coridor, centrul se poate mișca paralel cu privitorul, devenindu-i stea călăuzitoare; când spațiul constă însă într-o succe siune de camere separate, consecința este o experiență mai complicată de abordare, acces și depășire a unui anumit centru, înlocuit apoi cu centrul camerei următoare. Trecerea printre oricare doi astfel de centri poate fi considerată nestructurată
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]