70,637 matches
-
rezultatele organizării vizuale și, într-o oarecare măsură, putem chiar simți tensiunile dinamice pe care le antrenează aceste procese, cauzele lor rămân însă ascunse în sistemul nervos. Presupunerea cea mai practică în legătură cu natura proceselor neuronale ce susțin percepția par să constea în faptul că acestea sunt structural similare cu cele demonstrate de imaginile vizuale. Pentru a folosi termenul gestaltist, forțele motrice care operează în zonele de proiecție adecvată ale creierului ar putea fi asumate drept izomorfe celor observate în cadrul percepției înseși
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
pot fi clar sesizabile doar în diagramele din figurile 5 și 6. Ele nu apar explicit în nici una dintre ilustrațiile luate din domeniul artelor. Atunci ce rost mai aveau aceste forme prezentate vizual? Trebuie să amintim aici că percepția nu constă în explorarea mecanică a infinitelor detalii de formă și culoare proiectate pe retina oculară. Pentru a fi utilă din punct de vedere biologic, vederea trebuie să fie angrenată la înțelegerea unităților purtătoare de sens și la separarea unităților unele de
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
în vis a morții, convingerea și aproape liniștea pe care o aduce cu ea când survine într-un context tragic. Fundița care însoțește de obicei rochia de mireasă arată că este vorba de un cadou. Când îl desfaci (întotdeauna după) constați că este un pachet plin de nevoi; unele din ele nici nu știai că există. Această situație i-a inspirat poate (în mod ascuns) atât pe troieni (Feriți-vă de greci...) cât și pe greci (cutia Pandorei). * Sondajele formează opinii
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
secole de un asemenea succes? Poate că ea a formulat în chipul cel mai fericit idealul modernității. Un ideal care, de altfel, pare de bun simț: dacă muți accentul existenței pe om și apoi pe gândirea acestuia este firesc să constați ceea ce experiența cotidiană arată, și anume că vârstele înaintate sunt în genere mai înțelepte, adică au progresat în gândire. Consecința logică: omul recent este întotdeauna mai evoluat decât cel dinaintea lui. Progresul este în acest caz justificat de dorința maturității
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
acesta ajungând să însuflețească idealuri străine. Noica avea dreptate: la sinele intelectual (există o altă formă?) se ajunge prin intermediul unei idei ce-i devine marcă, a unui vis ce-l smulge din anonimatul idealurilor comune. * Ce este mai trist: să constați la sfârșitul vieții că ți-ai irosit-o în speranța de a te face remarcat (inclusiv pentru tine) sau să mori cu regretul că nici măcar nu ai încercat? Mai trist e să fii trist la sfârșitul vieții! Tristețea vieții derivă
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
întrucât căsătoria este considerată o etapă atât de importantă în existența umană, încât neîmplinirea ei ar însemna neîmplinirea veșnică a omului. Existența trebuie să cuprindă deci și momentul nunții, acesta fiind un nou început în perpetuarea vieții. Datina aceasta strămoșească constă în mod concret în înlocuirea elementelor ceremonialului funebru cu cele ale ceremonialului nupțial, dar în baladă, acestea din urmă sunt substituite, la rândul lor, cu elementele naturii, ale întregului cosmos, deoarece, așa cum remarca Mircea Eliade, în baladă, "semnificația acestei nunți
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
zbuciumului sufletesc, a sentimentelor baciului moldovean. Astfel, peisajul realizat printr-o enumerare de elemente naturale aflate la diferite grade ale metaforizării și personificării devine un cadru natural propice exteriorizării trăirilor interioare, în deplină concordanță cu acesta. 3. Frumusețea baladei "Miorița" constă și în atitudinea, unică în felul ei, a ciobanului moldovean în fața morții, atitudine ce impresionează și dă farmec și valoare întregii creații. Atitudinea sa se desprinde din dispozițiile testamentare pe care i le transmite mioarei năzdrăvane, și nu din faptele
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
crește treptat, gradat, intensitatea lui fiind reverberată de oile ce l-or plânge “cu lacrimi de sânge", de sunetele fluierelor sau de căutările disperate ale mamei îngrijorate. Atitudinea păstorului este în ultimă instanță o atitudine eroică, bărbătească, dar care nu constă în dorința de a se jertfi, ci în supunerea liber consimțită la legile firii deoarece știe că moartea este un fenomen natural, firesc și inevitabil care acționează mai devreme sau mai târziu asupra a tot ce presupune viață, ce este
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
religios ("făclii"). Toate aceste elemente scot acțiunea din real și o plasează, în plin fantastic, atenuându-se astfel gravitatea celor relatate. In acest fel atmosfera de fabulos din baladă este asemenea celei din basme. IV. Neasemuita valoare a "Mioriței" nu constă numai în simplitatea subiectului, în profunzimea meditației, în frumusețea portretelor sau în simbolul alegoriei nuntămoarte,ci ea strălucește și prin măreția și solemnitatea exprimăriiizvorâtedinsimplitatea mijloacelor artistice folosite.Este utilizat frecvent și cu deosebită măiestrie epitetul ("mândră crăiasă", "mândruciobănel", "negru zăvoi
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
nepermițând ca această creație a sa să fie supusă distrugerii” (D. Stăniloaeă. Dacă situațiile Închise ale vieții sunt inevitabile și ni se impun independent de voința noastră, situațiile deschise sunt cele construite de noi În plan sufletesc și moral. Ele constau În efortul continuu de autodepășire de a ieși din Eul tău egoist și de a te dărui celuilalt prin sentimente altruiste, de comuniune. „A-fi-cu-ceilalți” presupune anularea izolării și a singurătății, ceea ce reprezintă primul pas către deschidere și eliberare. A te
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
m-am identificat, pe care-l recunosc ca aparținându-mi și pe care acum Îl pierd; - stări de anomie socială; - conflicte, eșecuri, stări complexuale. Tot În cadrul identității se discută raporturile mele ca persoană cu mine Însumi Acestea sunt: rapoarte exterioare, constând În perceperea propriului meu trup, și raporturi interioare, constând În reflectarea persoanei mele interioare În sfera propriei mele conștiințe. De aici decurge și dubla natură a persoanei mele: ființa exterioară care este trupul, sfera somatică și ființa interioară, adică sufletul
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
-mi și pe care acum Îl pierd; - stări de anomie socială; - conflicte, eșecuri, stări complexuale. Tot În cadrul identității se discută raporturile mele ca persoană cu mine Însumi Acestea sunt: rapoarte exterioare, constând În perceperea propriului meu trup, și raporturi interioare, constând În reflectarea persoanei mele interioare În sfera propriei mele conștiințe. De aici decurge și dubla natură a persoanei mele: ființa exterioară care este trupul, sfera somatică și ființa interioară, adică sufletul, viața psihică. Natural că somaticul și psihicul sunt părți
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
poate continua. Una dintre temele filosofiei, moralei și psihologiei contemporane este Încercarea de a răspunde și de a oferi soluții la problemele și Întrebările pe care omul de astăzi și le pune lui Însuși, În raport cu propria sa persoană. În ce constă problematica omului? Ce mă preocupă În mod special pe mine În legătură cu propria persoană? Neliniștea omului de astăzi este expresia unei profunde crize, de o mare complexitate, prin care acesta este obligat ca să treacă. O criză sufletească, morală și spirituală. Omul
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
despre anumite tipuri cu caracter specific și În sfera psihologiei morale. Tipurile de personalitate din psihologia morală nu se confundă cu tipurile psihologice cunoscute. Ele nu fac decât să scoată În evidență anumite trăsături specifice ale acestora. Caracteristica tipurilor morale constă În faptul că ele sunt, În primul rând, raportate la un sistem bine determinat de valori, prin care acestea se definesc ca individualități specifice. Nu vom propune o altă clasificare a tipurilor de personalitate, ci vom Încerca să scoatem În
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
cetatea sa Îl va face pe om să-și piardă identitatea, rădăcinile, iar dacă va intra Într-o altă cetate, străină de a sa, nu se va mai putea recunoaște și nici nu va fi recunoscut de ea. În aceasta constă și problema exilului. Exilul este criza identității sufletești, morale, spirituale, religioase, culturale și sociale a omului cetățean. Din punct de vedere psihologic, exilul este o traumă afectivă și morală, intelectuală și culturală. El reprezintă o frustrare sau chiar o situație
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
datorii. În egală măsură Însă, În ceea ce mă privește, eu am obligații atât față de mine, cât și față de ceilalți, aspecte care se includ tot În sfera acțiunilor mele. Înainte de a trece la analiza naturii „acțiunilor umane”, să vedem În ce constă acțiunea psihomorală. Orice acțiune psihomorală este o „dublă orientare” a persoanei umane, susține R. Le Senne. Ea presupune două aspecte: intenții și scopuri sau obiective finale. Orice intenție trebuie, În mod necesar, să se finalizeze prin atingerea sau realizarea unor
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Greșeala sau vina de care cineva se consideră responsabil moral. Este sentimentul sufletesc al vinovăției, trăit de individ În planul conștiinței sale morale (A. LittréĂ. Pentru P. Foulquié și R. Saint-Jean, sentimentul sau complexul de culpabilitate este o stare patologică constând În faptul că subiectul se simte vinovat În fața conștiinței sale de o greșeală intenționat comisă sau independent de voința sa, pentru care acesta trebuie să fie pedepsit. K. Jaspers, care a dedicat un important studiu vinovăției, distinge patru forme principale
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Încarcă afectiv față de persoana aflată În stare de dificultate. Dăruind acesteia ceva de la mine, eu realizez un act de „catharsis moral” și prin aceasta mă simt eliberat de „povara distanței” care mă separă de acesta. Bucuria binefacerii produsă de dăruire constă În faptul că, oferind ceva din partea mea celui lipsit, „o parte din/de la mine” trece la el, realizând un echilibru simbolic. Bucuria celui care primește este pentru mine o „stare de satisfacție” a eului meu moral. Dăruind, eu mă Îmbogățesc
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Între persoane, o relație particulară reciprocă de apropiere interioară. Darul și formele de dăruire sunt multiple și ele au o largă gamă de nuanțe: pot fi morale, medicale, psihologice și sociale. Le vom analiza În continuare. Formele morale ale dăruirii constau din următoarele: sacrificiul simbolic al unui dar sau obiect simbolic, sacrificiul de sine („nu dai nimic când nu te dai pe tine Însuți”Ă, asceza. Aceste forme de dăruire au, În principal, o semnificație morală de renunțare la ceva personal
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
nu dai nimic când nu te dai pe tine Însuți”Ă, asceza. Aceste forme de dăruire au, În principal, o semnificație morală de renunțare la ceva personal În favoarea altuia, la o desprindere de sine pentru celălalt. Formele medicale ale dăruirii constau din actele pe care medicul sau personalul de Îngrijire medicală le acordă celor bolnavi, ca ființe apropiate aflate În suferință. Ele constau din următoarele proceduri: tratamentul medical sub toate aspectele sale, vizita bolnavilor și susținerea acestora medico-psihomorală, Încurajarea psihoterapeutică, consilierea
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
de renunțare la ceva personal În favoarea altuia, la o desprindere de sine pentru celălalt. Formele medicale ale dăruirii constau din actele pe care medicul sau personalul de Îngrijire medicală le acordă celor bolnavi, ca ființe apropiate aflate În suferință. Ele constau din următoarele proceduri: tratamentul medical sub toate aspectele sale, vizita bolnavilor și susținerea acestora medico-psihomorală, Încurajarea psihoterapeutică, consilierea preventivă sau În stările de convalescență, asistența specială acordată În secțiile de reanimare-terapie intensivă, asistența specială a bolnavilor cronici cu afecțiuni incurabile
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
primul rând caracterul de „Îngrijire” corporală, dar și cu efecte morale și psihologice asupra stării de spirit a bolnavilor, a suferinței acestora. Este un act de susținere și de preluare coparticipativă a suferinței lor. Formele psihologice și sociale ale dăruirii constau din următoarele: susținerea, compătimirea, sfătuirea și apelul la exemple pentru persoanele aflate În dificultate; Încurajarea, oferirea de soluții sau de sprijin direct, aport emoțional și intelectual, comunicare, scoaterea din izolare, activități utile, Încurajare, redarea Încrederii și a demnității umane, a
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
mod inconștient, Îi percepe ca pe sine; eă stări de nesiguranță, de anxietate, care Împiedică persoana respectivă de a se angaja Într-un act de ajutorarea celorlalți semeni aflați În dificultate. În mod diferit se Înfățișează atitudinea morală pozitivă, care constă În acordarea ajutorului necondiționat, imediat, deschis și dezinteresat, persoanelor aflate În dificultate. Eu consider ajutorul dat o obligație morală firească față de semenul meu aflat În suferință, În nenorocire. Conștiința morală care-mi dictează acest gest vine și din eventualitatea, nedeclarată
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
viață, care va aduce o schimbare importantă a naturii acestuia, a conduitelor și acțiunilor sale, a modului de a simți și de a gândi. Este o situație care-l va face să devină dependent de ajutorul celorlalți. Starea de dependență constă În primul rând În pierderea capacității de a mai fi o persoană liberă, autonomă, capabilă de a lua pentru sine decizii, de a se susține singură, de a fi ea Însăși. Dependența se datorează fie unei lipse, fie unei Încărcări
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
pentru o „viață demnă” pe care persoana este liberă de a și-o construi. Sunt Însă mijloace care vin să compenseze stările de dificultate, de dependență ale persoanelor aflate În situații Închise ale vieții, oferindu-le soluții de deschidere. Acestea constau În convingerea persoanelor cu dificultăți de a face apel la rezervele sufletești de autocompensare, de luptă cu suferința. Ajutorul oferit de ceilalți poate reprezenta un suport moral, material și sufletesc de o mare importanță. Toate acestea Însă se diferențiază În raport cu
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]