64,222 matches
-
lui Pavel Sergheievici Aleksandrov. Este unul dintre inițiatorii școlii matematice sovietice. Din școala sa au mai făcut parte geometrii: Nikolai Luzin, Ivan Privalov, V. V. Tolubev, Viacheslav Stepanov, Ivan Petrovski, Serghei Finikov. Activitatea sa a vizat în primul rând geometria diferențială, teoria ecuațiilor integrale, calculul variațional și teoria funcțiilor. A dat o metodă originală și elegantă de rezolvare a ecuației diferențiale descoperite de Jacobi. În 1921 a definit curba și suprafața de sprijin. A studiat problema grupurilor maxime de mișcări ale spațiilor
Dmitri Egorov () [Corola-website/Science/331410_a_332739]
-
dintre inițiatorii școlii matematice sovietice. Din școala sa au mai făcut parte geometrii: Nikolai Luzin, Ivan Privalov, V. V. Tolubev, Viacheslav Stepanov, Ivan Petrovski, Serghei Finikov. Activitatea sa a vizat în primul rând geometria diferențială, teoria ecuațiilor integrale, calculul variațional și teoria funcțiilor. A dat o metodă originală și elegantă de rezolvare a ecuației diferențiale descoperite de Jacobi. În 1921 a definit curba și suprafața de sprijin. A studiat problema grupurilor maxime de mișcări ale spațiilor A și V. A publicat numeroase
Dmitri Egorov () [Corola-website/Science/331410_a_332739]
-
dat o metodă originală și elegantă de rezolvare a ecuației diferențiale descoperite de Jacobi. În 1921 a definit curba și suprafața de sprijin. A studiat problema grupurilor maxime de mișcări ale spațiilor A și V. A publicat numeroase lucrări privind teoria funcțiilor de o variabilă reală, ecuații integrabile etc. Printre cele mai importante lucrări ale sale se află:
Dmitri Egorov () [Corola-website/Science/331410_a_332739]
-
Moroșanu este autor sau co-autor al unui mare număr de articole științifice și al mai multor cărți, inclusiv monografii. Se pot menționa trei monografii mai cunoscute, în limba engleză: cea referitoare la ecuații neliniare de evoluție (axată în principal pe teoria stabilității pentru asemenea ecuații), precum si cele (în colaborare) referitoare la metode funcționale și probleme la limită cu perturbații singulare (ambele bazate în esență pe material original datorat autorilor, conținând idei și metode noi, utile în explorarea unor modele matematice descrise
Gheorghe Moroșanu () [Corola-website/Science/334058_a_335387]
-
științifică, organizator de evenimente științifice, invitat cu diverse ocazii la manifestări științifice sau instituții din Belgia, Bulgaria, Finlanda, Franța, Germania, Grecia, Italia, Republica Moldova, România, SUA etc. În 1983 Gheorghe Moroșanu primește premiul "Gheorghe Lazăr" al Academiei Române pentru contribuții deosebite la teoria ecuațiilor hiperbolice cu derivate parțiale. De asemenea, deține titlul de "Doctor Honoris Causa" al Universității "Ovidius" din Constanța, România. Școala din Darabani pe care a frecventat-o Gheorghe Moroșanu între anii 1957-1965 îi poartă numele începând cu anul 2007, când
Gheorghe Moroșanu () [Corola-website/Science/334058_a_335387]
-
(n. 17 noiembrie 1979) este un antropolog evoluționist american, psiholog politic, consilier politic, vorbitor în public și autor. Cartea sa publicată în 2013, ”Our Political Nature” a propus prima teorie evoluționistă detaliată a orientării politicii umane care leagă trăsături de personalitate măsurabile cu niveluri cantitative de fitness. Random House a prezentat cartea în lista sa de cărți noi și recomandate spre adoptarea cursului în disciplinele de științe politice cu laude
Avi Tuschman () [Corola-website/Science/334099_a_335428]
-
Unite, Ban Ki-Moon, care a declarat că nu există un precedent istoric. Cartea lui Tuschmann, "Our Political Nature: The Evolutionary Origins of What Divides Us" (publicată de Prometheus / Random House, în 2013) a fost prima carte care a propus o teorie evoluționistă cuprinzătoare a orientării politice umane, care leagă distribuirea trăsăturilor de personalitate în populație de nivelul de fitness. Este, de asemenea, ”prima carte . . . care descrie istoria naturală a spectrelor stânga-dreapta din mai multe țări din jurul lumii.” "Our Political Nature" teoretizează
Avi Tuschman () [Corola-website/Science/334099_a_335428]
-
geometria analitică permite rezolvarea problemelor de construcții în mod direct, simplu și elegant. De asemenea, a contribuit și la dezvoltarea geometriei descriptive și a geometriei proiective. În 1820 a studiat minuțios noțiunea duală de rețea de conice și a dezvoltat teoria transformării prin dualitate. A dezvoltat ideile lui Victor Poncelet relativ la principiul continuității. A introdus denumirea de podară și a introdus unele calcule simbolice, contribuind la dezvoltarea logicii matematice. A introdus semnul incluziunii (⊂). În 1814 a completat teoria lui Laplace din
Joseph Gergonne () [Corola-website/Science/334238_a_335567]
-
și a dezvoltat teoria transformării prin dualitate. A dezvoltat ideile lui Victor Poncelet relativ la principiul continuității. A introdus denumirea de podară și a introdus unele calcule simbolice, contribuind la dezvoltarea logicii matematice. A introdus semnul incluziunii (⊂). În 1814 a completat teoria lui Laplace din 1772 relativ la ecuațiile liniare cu mai multe necunoscute. În perioada 1810 a întemeiat și a contribuit substanțial la publicația periodică "Annales de mathématiques pures et appliquées", numită și "Analele lui Gergonne" ("Annales de Gergonne"), revistă care a
Joseph Gergonne () [Corola-website/Science/334238_a_335567]
-
face pentru soția lui Poe, Virginia: ea a fost cea care l-a iubit încă din copilărie, singura care a fost mireasa lui și singura care a murit. Lecturi autobiografice ale poemului au fost, de asemenea, folosite pentru a sprijini teoria că Virginia și Poe nu și-au consumat căsătoria și că „Annabel Lee” era „fecioară”. Unii critici, inclusiv T.O. Mabbott, credeau că Annabel Lee era doar produsul imaginației sumbre a lui Poe și că Annabel Lee nu a fost
Annabel Lee () [Corola-website/Science/334233_a_335562]
-
Middlesex - d. 29 iunie 1895, Eastbourne) a fost un biolog britanic, om de știință, reprezentant al agnosticismului. A avut o mare influență asupra științelor naturale din secolul al XIX-lea. A fost susținător al empirismului lui David Hume și a Teoriei evoluționiste a lui Charles Darwin, fiind poreclit „"Bulldog-ul lui Darwin"” ("Darwin's Bulldog"). s-a născut pe 4 mai 1825, în familia unui profesor în Ealing. Părinții lui, George Huxley și Rachel Withers s-au căsătorit în 1810. Thomas Henry
Thomas Henry Huxley () [Corola-website/Science/334255_a_335584]
-
și zoologie la Royal School of Mines ("Școala Regală de Inginerie a Minelor") din Londra (1854-1885) și profesor de anatomie comparată la Imperial College din Londra. Prieten și colaborator al lui Charles Darwin, apărător al transformismului și unul dintre propagatorii teoriei darwiniste, pe care a susținut-o cu convingere. A afirmat antropogeneza din maimuță și că păsările se trag din dinozauri. A căutat dovezi privind afinitățile dintre om și maimuța antropoidă. A studiat nevertebrate marine. Fiu al unui director de școală
Thomas Henry Huxley () [Corola-website/Science/334255_a_335584]
-
funcționarea nervilor și a craniului la vertebrate. A avut o concepție materialistă despre lumea vie, el fiind printre primii și cei mai înfocați susținători ai darwinismului. Din anul 1859, a început să publice lucrări documentate științific pentru combaterea ideilor și teoriilor care se opuneau darwinismului. A pus în evidență bazele filosofice ale darwinismului, susținând principii materialiste pe care le numea însă agnosticism (în loc de materialism). Este primul zoolog care a afirmat deschis descendența omului din maimuță, ca o consecință a aplicării darwinismului
Thomas Henry Huxley () [Corola-website/Science/334255_a_335584]
-
a discerne relația exactă dintre variile părți ale retoricii vizuale. Câteva exemple de artefacte pe care le analizează retorii vizuali sunt diagramele, picturile, sculpturile, jocurile video, paginile de internet, reclamele, filmele, arhitectura, ziarele, și fotografiile. Retorica vizuală caută să dezvolte teoria retoricii într-un mod care e mai cuprinzator și mai inclusiv în ce privește imaginile și interpretările lor. Imaginile vizuale și obiectele materiale au devenit mai relevante în lumina recentelor dezvoltări tehnologice pentru a înțelege metodele de comunicare generale. Retorica vizuală este
Retorică vizuală () [Corola-website/Science/334265_a_335594]
-
Mama ei a fost profesoară de spaniolă și tatăl ei a lucrat la o companie electrică . În 1985 a intrat la Conservatorul din Tours, împreună cu sora și fratele ei, unde a luat cursuri de la cinci până la unsprezece ani. A studiat teoria muzicii, în special vioară, pianul, chitară și a cântat într-un cor. În 1994 s-a mutat la Bordeaux. În 1995 a luat lecții de muzică dar a practicat și sport timp de un an, în Bordeaux. A studiat kung
Zaz () [Corola-website/Science/334267_a_335596]
-
Poe explorează ceea ce se întâmplă cu identitatea omului după moarte, sugerând că în cazul în care identitatea a supraviețuit morții ea ar putea exista în afara corpului uman și ar putea reveni în organisme noi. El a fost parțial influențat de teoriile identității ale lui Friedrich Wilhelm Joseph Schelling, pe care le menționează în povestire. Există o serie de posibile origini pentru numele „Morella”. Acesta este numele de Venerabilei Mame Juliana Morell (1595-1653), care a fost cea de-a patra Grație și
Morella (povestire) () [Corola-website/Science/334274_a_335603]
-
curriculum se asociază cu însuși conținutul învățământului, iar în sens larg acesta se referă la întregul program al acțiunilor educative, cu toate componentele și interacțiunile dintre ele. Aria semantică a conceptului este extinsă de Franklin Bobbit, profesor universit specializat în teoria curriculumului, la „întreaga experiență de învățare a copilului, dobândită atât în școală, în contextele formale, cât și în afara școlii, prin activitățile de tip nonformal sau extrașcolar, planificate și aplicate în școală.” John Dewey, psiholog și pedagog american, sugerează includerea în
Programă () [Corola-website/Science/334291_a_335620]
-
din trecut. Primul cuvânt din povestire, „Adevărat!”, este o recunoaștere a vinovăției sale, precum și o asigurare a autenticității. Această introducere servește, de asemenea, pentru a obține atenția cititorului. Fiecare cuvânt contribuie la scopul de a împinge povestea mai departe, exemplificând teoriile lui Poe cu privire la scrierea povestirilor. Povestirea este condusă nu de insistența naratorului asupra „nevinovăției” lui, ci de insistența lui asupra sănătății sale mentale. Acest lucru, însă, este auto-distructiv pentru că în încercarea de a-și dovedi sănătatea, el recunoaște pe deplin
Inima care-și spune taina () [Corola-website/Science/334308_a_335637]
-
discută impulsurile autodistructive ale naratorului, concretizate prin metafora simbolică a „demonului perversității”. Naratorul descrie acest spirit ca un impuls care tentează o persoană să facă acțiuni „numai pentru că simțim că "nu" ar trebui să le săvârșim”. Naratorul explică pe larg teoria sa cu privire la „demonul perversității”, despre care crede că-i face pe oameni să comită acte împotriva propriului lor interes. Această discuție similară cu un eseu este prezentată într-un mod obiectiv, deși naratorul recunoaște că el este „una dintre nenumăratele
Demonul perversității () [Corola-website/Science/334333_a_335662]
-
Demonul perversității” începe mai degrabă ca un eseu decât ca o operă de ficțiune, un format pe care Poe îl folosise anterior în „Îngropat de viu”. Ea este, prin urmare, mai puțin despre o intrigă și mai mult despre o teorie. Poe descrie astfel această teorie: Lucrarea teoretizează că toți oamenii au tendințe auto-distructive, inclusiv naratorul. Mărturisirea finală a naratorului că este un criminal nu este inspirată de un sentiment de vinovăție, ci, în schimb, din dorința de a-și recunoaște
Demonul perversității () [Corola-website/Science/334333_a_335662]
-
ca un eseu decât ca o operă de ficțiune, un format pe care Poe îl folosise anterior în „Îngropat de viu”. Ea este, prin urmare, mai puțin despre o intrigă și mai mult despre o teorie. Poe descrie astfel această teorie: Lucrarea teoretizează că toți oamenii au tendințe auto-distructive, inclusiv naratorul. Mărturisirea finală a naratorului că este un criminal nu este inspirată de un sentiment de vinovăție, ci, în schimb, din dorința de a-și recunoaște acțiunile sale deși știe că
Demonul perversității () [Corola-website/Science/334333_a_335662]
-
toți oamenii au tendințe auto-distructive, inclusiv naratorul. Mărturisirea finală a naratorului că este un criminal nu este inspirată de un sentiment de vinovăție, ci, în schimb, din dorința de a-și recunoaște acțiunile sale deși știe că nu ar trebui. Teoria lui Poe despre demonul perversității poate fi, de asemenea, noțiuni timpurii ale subconștientului și reprimării psihologice care nu vor fi teoretizate pe deplin până la Sigmund Freud. Multe dintre personajele lui Poe au un eșec în a rezista demonului perversității - inclusiv
Demonul perversității () [Corola-website/Science/334333_a_335662]
-
, sau reprezentarea Fock, numită și cuantificarea a doua, este o descriere a stărilor unui sistem de particule identice, utilizată în mecanica cuantică și teoria cuantică a câmpurilor. Ea reprezintă o alternativă la produsele de funcții uniparticulă simetrizate (pentru bosoni) sau antisimetrizate (pentru fermioni). Acestea sunt înlocuite prin operatori de creare și anihilare, definiți în 1927 de P.A.M. Dirac pentru un gaz de fotoni
Reprezentarea numerelor de ocupare () [Corola-website/Science/334402_a_335731]
-
funcții uniparticulă simetrizate (pentru bosoni) sau antisimetrizate (pentru fermioni). Acestea sunt înlocuite prin operatori de creare și anihilare, definiți în 1927 de P.A.M. Dirac pentru un gaz de fotoni și utilizați de Pascual Jordan pentru un gaz de electroni. Teoria a fost elaborată în continuare de Vladimir Fock în 1932; ea este avantajoasă și necesară în cazul sistemelor cu un număr mare sau variabil de particule. Conform postulatului simetrizării, funcțiile de stare formula 1 ale unui sistem de N particule identice
Reprezentarea numerelor de ocupare () [Corola-website/Science/334402_a_335731]
-
particulă. Numerele de ocupare pot lua valorile 0, 1, 2, ... pentru bosoni dar numai valorile 0 și 1 pentru fermioni; evident, formula 14 Formalismul include cazul special N = 0, care nu are sens în mecanica cuantică nerelativistă, dar este omniprezent în teoria cuantică a câmpurilor, în urma proceselor de creare și anihilare de particule la energii relativiste; starea Fock respectivă, numită "starea de vid", este notată cu simbolul formula 15 Ansamblul acestor funcții constituie o bază în spațiul stărilor sistemului de N particule, care
Reprezentarea numerelor de ocupare () [Corola-website/Science/334402_a_335731]