6,394 matches
-
că Statul garanta libertate și protecție tuturor cultelor. S-a precizat că "Biserica Ortodoxă Română era biserica dominantă în statul român". Autorul materialului a afirmat că articolul din Constituție referitor la culte conținea unele aspecte care se contraziceau: "Cum se împacă, judecând după text, libertatea și protecția deopotrivă garantată de Stat tuturor cultelor, cu prerogativa de dominantă ce se acordă cultului ortodox și cu întâietatea atribuită cultului greco-catolic?"649. Se analiza apoi raportul Bisericii Catolice cu Statul român, făcându-se diferențieri
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
închisă revelației, intervenției divine. Buonaiuti, de exemplu, a căutat în interiorul omului dovada credinței sale, încercând să înțelegă dorința transcendentului. Un loc aparte l-a ocupat Romolo Murri (1870-1944), exponent a ceea ce s-a numit modernism social, deoarece a încercat să împace valorile catolicismului cu democrația secularizată modernă (M. Guasco, Romolo Murri e il Modernismo, Cinque Lune, 1968 și R. Garcia de Haro, Historia teologica del modernismo, Eunsa, Pamplona, 1972). 144 Papa PiusX, Enciclica Pascendi, 1907. 145 Idem, Enciclica Pieni l"animo
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
să lupte. E o luptătoare, pentru viață, pentru poezie, pentru ființa ei. Usually Dry-Eyed (De obicei fără lacrimi) începe prin a invoca tandrețea: "Plângi ușor?" Uneori. Întotdeauna pentru ceea ce se cheamă sentiment ieftin. Mai ales când se regăsesc îndrăgostiții, se împacă frații, revine fiul sănătos acasă la mamă, soțul și soția surâd alături. Istorisirile clasice. Dar poemul se încheie cu mânie "fără lacrimi", fiindcă e nevoie de mai mult decât compasiune, trebuie să învățăm să luptăm, mai ales cu "aroganța și
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Scriind despre suferință, amintiri chinuitoare, iubiri eșuate, așteptări înșelate, această poetă din zid își găsește bucuria în viața semnelor, în pagina scrisă. Mimi Khalvati ne face să simțim pentru scurtul răgaz care e lectura că literatura are puterea să ne împace cu lumea. Izvorul acestei bucurii, atunci când o citim pe Mimi Khalvati, este sufletul ei, pe care cuvintele îl zidesc de viu. 3.8. Philip Larkin: Poetul reticent Născut în 1922, anul publicării simultane a două opere de căpătâi ale Fluxului
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
esențială pentru el, aceea a singurătății celui ce îmbătrânește. Târziu identificată, tema nu apucă să îl bântuie mult timp. Un singur volum, ultimul, dezvăluie disperarea ei neputincioasă. Cuvintele nu pot îmblânzi poemele dureroase ale acestui poet care nu se poate împăca nici cu el însuși, nici cu poezia lui, poet al neastâmpărului reticent. 3.9. John Mole: Lirismul atașant John Mole (n. 1941) e un poet al tandreții. Scrie o poezie precisă și bine lucrată, dar tehnica lui ascunde de fapt
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
un mileniu de la nașterea sa. Al treilea mare medic și filosof arab a fost Averroes. Filosofia sa conciliatorie l-a obligat să se exileze din Sevilla în Maroc. Denumit și „prințul medicilor“ a rămas fidel convingerii că Rațiunea poate fi împăcată cu Revelația, respectiv filosofia cu teologia, și argumentează aceste fapte în cartea Tratat decisic și în Cartea dezvăluirii. De o mare circulație s-a bucurat tratatul său medical intitulat Generalități. A fost tradus în latină și ebraică și a influențat
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
reproșuri și învinuiri reciproce. După cum observau autorii Dicționarului de pedagogie, în cadrul științelor educației noțiunea de autonomie este limitativă. Cele mai multe discuții pe această temă fac referire la relația libertate - autoritate. „Una dintre cele mai mari probleme ale educației este dea a împăca, sub o constrângere legitimă, supunerea cu posibilitatea de a se servi de libertatea sa“ (I. Kant, 1992, p. 24). Într-o discuție purtată în paginile Revistei de pedagogie de mai mulți pedagogi români, E. Păun observa că, adesea, raportul libertate
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
nu mai aibă dorința de dominare unul asupra celuilalt. Construirea autonomiei unui individ nu este o problemă ușoară, mai ales dacă ea trebuie să se întâmple în mediul școlar. „Una dintre cele mai mari probleme ale educației este de a împăca sub o formă legitimă, supunerea cu posibilitatea de a se servi de libertatea sa. Căci constrângerea este necesară. Dar cum să fie cultivată libertatea prin constrângere?“ se întreba Kant în tratatul de pedagogie. Acesta este paradoxul educației formale ce se
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
-i deciziile soțului prin aluzii viclene. Patronează petrecerile, serbările, orgiile. Alaiul ei, constituit din șapte fecioare, determină comportamentul manifestărilor iubirii: Fulla influențează belșugul, Gnaa mijlocește comunicarea divină, Hlynn ajută eliminarea obstacolelor, Sjöfn trezește patima iubirii, Var pedepsește jurămintele false, Löfn împacă îndrăgostiții certați, Syn păzește palatul divin. Freya, fiica zeului Odhinn, zeu suprem, născut din primordialii Borr și Bestla, reprezintă fertilitatea naturii, vegetația, sexualitatea, dragostea pasională. Este ocrotitoarea podoabelor femeiești și patroana magiei. Cultul ei include și prostituția sacră în temple
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
un harem masculin, promovând tineri frumoși și virili. Și-a trimis oameni de încredere pentru a depista pe aceia ce-i vor deveni favoriți, printre ei se aflau: Aocao, frații Zhang, călugărul Xi Huaiyi. La 80 de ani, s-a împăcat cu cei doi fii, unul fusese exilat pentru că își concura mama la ocuparea Tronului Dragonului Galben. A abdicat în favoarea fiului ei Zhong Zong (705-710) care i-a retras cognomenul Împărat măreț și sfânt Zetian și i l-a atribuit pe
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
alinta, îl amenința, îl șantaja, îl alunga, după stările de moment și după intențiile de a profita de generozitatea lui. Insidioasă, ajunsese să se amestece și în viața lui familială, a aranjat căsătoria fiicei lui, l-a făcut să se împace cu soția lui ce-l înșelase cu actorul Fauchery. Fără scrupule, Nana a ajuns să domine Parisul cu luxul ei, cu ruinarea amanților ei, cu scandalurile create, cu risipa ei. Avea și o slăbiciune sentimentală Nana, pentru actorașul Fontan, violent
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
este cuprinsă de remușcări, regretă faptul că l-a nedreptățit pe Kimura și dorea să-l elibereze de promisiunea căsătoriei, că l-a despărțit pe Kurati de familie, dovadă că, într-o criză de nervi, i-a cerut să se împace cu soția. Este tot mai devastată de comportamentul isteric, este torturată de obsesii și coșmaruri, o urmăresc gânduri de sinucidere. Pe fondul maladiei isterice, tot mai confuză, este chinuită de suferința fizică generată de un chist ovarian. După operație se
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
îi încurajează pe tinerii autori dramatici și are pretenția că scrie și el, chiar dacă, presat de timp, este ajutat de autori experimentați precum Chapelain sau chiar Corneille 5. "Curățind scena de tot felul de murdării, vă puteți lăuda că ați împăcat comedia 6 cu cei bisericoși, iar voluptatea cu virtutea", îi scrie Balzac într-o scrisoare din 1636. La cererea sa, Scudéry scrie în 1639 Apologia teatrului. În anul următor, îi dă ca sarcină abatelui d'Aubignac să scrie un Proiect
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
altundeva. Prin mersul la teatru vor fi ei salvați din tovărășia celor răi din jurul lor; acolo îi vor găsi ei pe cei cu care le-ar plăcea să trăiască; acolo vor vedea specia umană așa cum este ea, și se vor împăca cu ea. Oamenii de bine sunt rari; dar există." Iar mai departe: "Repet deci: onestitatea, onestitatea. Ea ne impresionează într-un mod mai intim și mai blând decât ceea ce stârnește disprețul și râsul nostru. Poetule, ești sensibil și delicat? Ciupește
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
său Pantalone un sentiment de vină. Cum, determinat de soția lui, și-a aruncat fiul în stradă, ea îi face morală, arătându-i că va avea o responsabilitate grea dacă fiul său va ajunge rău. Ea speră astfel să-l împace cu fiul său. Goldoni atribuie o funcție morală comediei care trebuie să corecteze moravurile. "Le-am propus spectatorilor mei un model de imitat, scrie el în cea de-a doua parte a Memoriilor. Cu condiția să inspiri probitate, nu este
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
memoria, întâmplarea, încurcătura". Începând din 1962, publicațiile, expozițiile, scurtmetrajele grupului se succed. 2.2. Stanislavski sau arta "retrăirii" Pentru Constantin Stanislavski (1863-1938), care cumulează tripla experiență de actor, regizor și profesor de artă dramatică, problema majoră a teatrului este să împace creația cu repetiția. Pentru a o rezolva, el elaborează "sistemul", adică o nouă metodă de formare a comediantului. El vrea să-l învețe pe actor "psihotehnica", tehnică interioară și exterioară totodată, care îi permite să exploateze fenomenele fizice și psihice
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
afla, cu consecințe neplăcute pentru imperiile multinaționale vecine. Franța, mai ales după Întâlnirea de la Osborne <ref id=""> 3 Dumitru Ivănescu, Alexandru Ioan Cuza În conștiința posterității, Iași, 2001, p. 67-68. </ref>3, a fost aceea care s-a străduit să Împace lucrurile și să-i convingă pe români să renunțe temporar la ideea prințului străin În favoarea realizării Unirii Principatelor. Demersurile țării lui Napoleon al III-lea nu i-a Împiedicat pe români să adopte În Adunările ad-hoc cunoscutul program unionist, unde
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by DUMITRU IVĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1247]
-
1-7). În acest fragment, zeița Soarexe "Soare" din Arinnaxe "Arinna" și ¾epatxe " H~epat" sunt În mod cert Înțelese ca nume diferite ale aceleași realități divine, cea a marii zeițe, stăpână a panteonului. În acest mod, Pudu¿epa vrea să Împace devoțiunea sa pentru zeița ¾epat, căreia Îi poartă numele, și cea datorată principalei divinități a țării În care a devenit regină, sacerdoțiul acestei zeițe fiind una dintre prerogativele suveranilor din Hattușaș. Atenția pe care o manifestă Pudu¿epa pentru cele
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a raporturilor sociale pentru toată familia defunctului, Întrucât ea este sursă de contaminare. Chiar și cel care făcea o vizită era contaminat, fapt pentru care exista obiceiul ca acel om să se stropească la ieșire cu apă. Pentru a-l Împăca, mortului i se aduceau ofrande și libații - repetate În a treia și a noua zi - de miere, ulei și apă. În epoca arhaică familiile aristocratice acompaniau riturile funebre cu manifestări fastuoase de doliu, care au fost Însă interzise sau limitate
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
nr. 1380, 242 = Turchi nr. 230). Autorul grec, martor al fizionomiei cultului și al valențelor sale ideologice așa cum se configuraseră ele În secolele I-II d.Hr., afirmă că zeița, după ce l-a biruit pe Typhon/Seth, nu s-a Împăcat cu gândul ca luptele și chinurile pe care le Îndurase și pribegia și multele fapte Înțelepte și marile isprăvi să se piardă, Învoindu-se ca să spunem așa, să le Învăluie uitarea și tăcerea, ci, unind cu niște ceremonii preasfinte unele
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În toiul acestor urgii, era privită tot ca un semn, șpreoțiiț decemviri au primit poruncă să cerceteze cărțile sibyline, iar Q. Fabius Pictor a fost trimis la Delphi ca să Întrebe Oracolul prin ce fel de rugăciuni și ispășiri pot fi Împăcați zeii și când se vor curma aceste urgii atât de cumplite. Între timp s-au adus și câteva jertfe, ieșite din comun, potrivit Îndrumărilor date de cărțile Ursitei; Între acestea au fost Îngropați sub pământ un gal și o gală
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de scârbă ce-i zăcea la inimă”, ceea ce constituie o admirabilă metaforă, dar și o realitate științifică. Inima era pentru moldoveni identică cu sufletul: inimă real, sau chiar ca o licență literară: „Ștefan Vodă, lăsând inima cea neprietenească, s-au Împăcat cu craiul leșesc” și „cu ce inimă și cu ce sfat au făcut acea casă” (Neculce). Cealaltă ipostază a pishozei maniaco-depresive, mania, era, se pare, puțin diferențiată. Probabil că descrierea stării de excitație a ambasadorului Feriol (reprodusă mai sus) era
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
sunt cărți violente în care Dumnezeu cere poporului său să extermine crunt pe oricine se opune cuceririi. Iosue primește ordine precise cu privire la cetățile cucerite: trebuie să anihileze toată populația: bărbați, femei, copii, animale, și să ardă toate lucrurile. Cum să împăcăm această imagine cu cea a Dumnezeului dreptății și al iertării anunțate de Isus Cristos în evanghelie? Însăși Biblia încearcă din când în când să justifice acest lucru, însă cu puțin succes. Vorbește de „păcatul” acestor populații (Gn 15,16; Dt
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
este peste puterile tale / n-ai avut niciodată nimic / dar ce-ți dăruiesc eu cu mâna blândă / cerșetor la marginea lumii // vine din instinctul meu paradisiac / al iubirii / acest instinct / nu mai are nevoie de vorbe”. Natură duală, încercând să împace uscăciunea și răceala din zonele înalte ale spiritului cu impulsivitatea și pasiunea rostirii tipic romantice, L. dezvăluie parcursul aventurii lirice într-o ecuație programatică: ars amandi = ars scribendi = ars moriendi. Esența poeziei lui Dan Laurențiu - ca și aceea a poeziei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287754_a_289083]
-
limite primit și pot să-mi construiesc viața în armonie sau în intim dezacord cu tot ce mi s-a dat. Pot să accept ca atare elementele fondului intim-străin, pot să accept parte din ele, după cum pot să nu mă împac cu nimic din tot ce mă precedă. Nu sunt nefericit din pricina determinațiilor asupra cărora nu pot reveni, nu simt nevoia să schimb nimic din cele asupra cărora aș putea reveni. Sau, dimpotrivă, sufăr pentru ceea ce nu mai pot schimba, mă
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]