7,098 matches
-
energiei spirituale. În Cucuieți, Bacău, există practica îngropării placentei vițelului sub podeaua grajdului. Un alt ghid de dincolo de moarte este berbecul dezgropat din cimitir, într-un basm cules în Valea Mănăstirii, Argeș, folosit de fata împăratului pentru a ajunge în împărăția soarelui. Astrul diurn constituie modelul călătorului pe tărâmul morților și numai un animal trecut în planul imaterialității poate cunoaște drumul către spațiul nocturn de ședere a soarelui. Simbolistica cornutei îl încadrează acestui rol de transportor: „Berbecul este mesagerul și animalul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
la frontiera lui, chemată de încercările de transgresare. Deși Dumnezeu și Sfântul Petru transgresează limitele uranice și pătrund în profan, mai ales în povești, funcția lor inițiatică se desfășoară în dimensiunea sacră. În planul uman, împăratul și baba de la capătul împărăției au funcție ritual-didactică. Împreună, cei doi refac perechea parentală și mijlocesc ieșirea din lume a tinerilor. Tărâmul de dincolo provoacă o întâlnire cu un bestiar cu rol pedagogic, diferite animale, impuse ca îndrumători, le modelează traseul către inițiere. Lupul este
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
oglindă și vez’ ce este. Când a băgat mâna acolo, mă rog, ș-a luat oglinda calului, ce-a văzut? A văzut pă Mustață de Aur și Barbă de Mătase, moșu care i-a dat drumu de la taică-său din împărăție, era cu trei zâne lângă el” (Pătuleni - Dâmbovița). Funcția psihopompă a calului transformă trupul lui într-un mediu transparent al sacrului, de care nu se desparte nici când se află în contingent. Legătura permanentă cu lumea esențială se face prin
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mitică folosește numele personajului căutat: curtea lu Argeș. Și un basm din colecția D. Stăncescu pune pe baza personajului sacru puterea mutilantă a locului: „Taman într-un târziu, iacă un ciocârlan șchiop venea șontâc, șontâc. - Eu știu, mărielevoastre, unde e împărăția Arăpușchii. - Știi tu? - Cum să nu știu, păcatele mele, că d-acolo mi se trage d-am rămas șchiop” (Boțești - Dâmbovița). Cauza infirmității este mereu invocată, ca dovadă a cunoașterii sacrului, efectul distructiv al intruziunii pare proba incontestabilă a parcurgerii
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
nonmanifestare iar tânărul a devenit inițiat. Nu este o întâmplare că în toate orațiile de nuntă protagonistul, „mirelul”, este împărat și că basmele se încheie cu domnia lui. Natura flăcăului este superioară, dovedită prin succesul în confruntarea cu haosul, iar „împărăția” flăcăului o constituie lumea care s-a renăscut din gestul său ordonator. Căderea potcoavelor ar sugera, în aceeași schemă simbolică, mutilarea inițiatică. Calul își pierde caracterul de animal domestic, ieșind odată cu flăcăul din condiția firescului. Nepotcovit, armăsarul devine o ființă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Grigore Zăhărescu, deși era mai mic de ani, dar era mult mai prezentabil și slujea ca preot. Și slujeau, nu bâlbâiau! Când zicea diaconu Zăhărescu: "Binecuvântează stăpâne!", din sfântul altar se auzea un glas foarte frumos și lămurit: "Binecuvântată este împărăția Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururi și în vecii vecilor amin!" Și totdeauna biserica de la Sf. Ilie era plină, de frumos ce slujau cei doi frați preoți. Și aveau și un dascăl Petrescu, iar care cânta foarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
de revoluție, de a-și hotărî singură soarta, s-a declarat Republică Democratică slobodă. Înfrățiți prin sângele vărsat sub steagurile revoluției, noi ne-am arătat dorința neclintită să trăim în unire cu republicile ce s-au înființat pe pământul fostei împărății rusești, alcătuind toți la un loc marea Republică Democratică Federativă rusească. Dar vremurile sînt schimbătoare și împrejurările politice de azi împiedică cu desăvârșire înfăptuirea acestei uniri. Republica Democratică a Ucrainei, vecina noastră de peste Nistru, s-a proclamat neatânată, și noi
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
o va cere binele popoarelor republicei noastre. În al doilea rând, Sfatul Țării și Sfatul miniștrilor Republicei Moldovenești neatânate au grijă să hotărască în cel mai scurt timp treaba pământului. Acesta va trece în mâinile plugarilor, fără plată, pe temeiul împărăției drepte, după cum s-a spus în declarația de la 2 decembrie. Afară de asta, Sfatul Țării și stăpânirea Republicei Moldovenești au în vedere să lucreze în cel mai scurt timp un șir întreg de zacoane și măsuri, care să îndestuleze nevoile de
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
propria mea țară. Acum, când miam cam încheiat socotelile cu Bucureștiul, aș vrea să mă întorc în Maramureș, dar voi fi și acolo cu siguranță mai străin decât sunt acum în București, sau oriunde în lume. Doar lumea spiritului și Împărăția Cerului sunt singurele refugii din viața mea unde nu m-am simțit niciodată străin și unde mă voi întoarce cu bucurie pentru totdeauna. Am întemeiat și eu o familie numeroasă, să-mi umplu singurătatea și tristețea care mi-au năclăit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
toți, mici și mari, Învățați și neînvățați, săraci și bogați. Să-L căutăm, că-L găsim. Să ne rugăm, că ne va auzi. Să facem un pas către El și El va face 1000 către noi. Să căutăm mai Întâi Împărăția Cerurilor a lui Dumnezeu și toate celelalte ni se vor da nouă. Și multe altele am descoperit. Și Încă de atunci mi-a venit un dor să merg să văd și eu Grădina Ghetsimani, grădina tainelor, a durerilor, unde Domnul
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
fost făcute de un singur călugăr, care a lucrat la ele peste 50 de ani. Cred că-i un sfânt cel ce s-a ostenit și a făcut aceste trepte. Domnul fie binecuvântat și călugărului să-i dea cununa În Împărăția Sa! Loc În Rai să-i facă. Era lună și frumos și Încet-Încet am Început urcarea. Noi n-am fost pregătiți să fi luat lanterne. Am urcat la lumina lunii și ne-a luminat Dumnezeu calea. N-o să uit niciodată
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
săvârșit. Împăratul Irod Îl iubea pe Sf. Ioan Botezătorul, dar pentru că se jurase dansatoarei Salomeea care l-a distrat atât de bine pe el și pe invitații lui că-i va da orice-i va cere, chiar și jumătate de Împărăție, iar aceea a cerut Capul Sf. Ioan Botezătorul, Irod a săvârșit nelegiuirea. A făcut aceasta din mândrie și din prea multul vin pe care-l băuse. Nu se aștepta să-i ceară Capul Sfântului, dar putea să-și calce jurământul
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Înfiorător Valurile Mărilor! Multor oameni zbuciumarea Groaza le-o curma suflarea Cei ce răbdători vor fi, Mântuire vor găsi Când smochinul Înverzește Știți c-al primăverii timp sosește Tot așa văzând acesta Voi să știți c-aproape este Vine Sfânta Împărăție Nu mai are să-ntârzie De va spune cineva: Iată-L pe Hristos colea! Înăuntru, În chilie ... S-au departe-i În pustie! N-ascultați! Că mulți Hristoși Răsări-vor mincinoși Înșela-vor mult popor Crezământ să nu dați lor! Precum
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
adânc sufletul, răpindu-l și punându-l sub domnia exclusivă și tiranică a poetului". Sunt cuvinte pe cât de exaltate pe atât de acoperite ideatic în explicitarea pe care o dă actualității creației eminesciene ("Actualitatea mereu renăscută a liricii sale și împărăția ideologică, exercitată de Eminescu asupra întregii literaturi române de după război") într-un studiu introductiv (Poezia lui Eminescu) la ediția Poeme de M. Eminescu, pe care o realizează și o îngrijește în 1937 la Editura Cartea Românească (Colecția Pagini alese, serie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
căreia nici un obstacol din lume n-ar fi putut să-i puie stăvili. Și totuși biruința nu era deloc sigură, căci aveam dușmani strașnici atât în afară cât și înlăuntru, care ne stăteau în cale. În afară erau trei mari împărății vecine, Austria, Rusia și Turcia cari nu vedeau cu ochi buni curentul unionist de la noi. Apoi se mai împotrivea și Anglia, care, deși mai depărtată, dar tot atât de influentă, era dominată de principiul integrităței Imperiului Otoman, și căuta, prin urmare, să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
numai pare că există. Ați înțeles voi Kurzsichtige Philister?112 Președintele celor nouă răspunde: N-am înțeles. Pace vouă, tuturor! strigă cu voce adâncă de bas pântecosul Creangă, care vine pe scenă cam cu chef. Ce vă bateți capul cu împărățiile și umblați că cercați marea cu degetul! Să vă spun eu unde doarme peștele. Știți voi povestea lui Ion cel prost care a intrat ziua mare pe fereastră în casa popei? Nu?... Să v-o spun eu. Dar pănă a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
lui (...)va nimici pe cei tari și poporul sfânt” . în variata sârbească a Alexandriei, “edinorog cozl”, reprezentând pe Alexandru va junghia pe berbecele cel mare (Darie), în cursul anilor 5200. Țapricornul vopsit , probabil, cu cinabru este expresia puterii care spulberă împărăția Răului cu înseși forțele ei. Lupta dusă pentru a supune noroadele este una sublimată prin prroiectarea în planul superior, al voinței divine. Cu alte cuvinte, ontofanie. în Levitic 23, 26-32, în episodul despre ceremoniile din Ziua Ispășirii, care avea loc
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
singure autorități legitime laice și a unei biserici universale era extrem de atrăgătoare. Punctele de vedere ortodoxe sprijineau și ele concepția aceasta. Așa cum scria un istoric: Esența credinței ortodoxe era că odată cu confluența la Constantinopol a teoriilor romane și creștine asupra împărăției de pe pămînt și a celei din ceruri, lumea realizase ordinea ei finală, al cărei simbol era împăratul. Creștinii ortodocși nu numai că erau superiori restului omenirii, nu numai că orice îmbunătățire sau inovație viitoare erau imposibile, dar și eroarea era
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
o Înțelege; apoi mintea mea s-a Îndreptat spre Malagueño, scenă imensă a atîtor nopți nedormite, unde, poate chiar În acel moment, ea probabil că Își șoptea frazele Întortocheate și stranii la urechea unui nou pețitor. Ochii mei surprindeau imensitatea Împărăției cerurilor; firmamentul Înstelat sclipea voios deasupra mea, ca și cînd mi-ar fi răspuns afirmativ la Întrebarea care se ridica din străfundul meu: „Oare merită toate acestea?“ Încă două zile: nu s-a schimbat nimic. Confluența rîurilor Ucayali și Marañon
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
Roman, în Seminarul Franciscan. Actualmente activează în parohia din Galați. (cf. Pr. Gheorghe Pătrașcu, Zile de încercare și de har) Înțelepciunea celor mici Într-o zi, apostolii se apropiară de Mântuitorul Isus și-l întrebară: „Cine este mai mare în Împărăția cerurilor?” Dumnezeiescul învățător luă un copil mic, simplu și nevinovat și așezându-l în mijlocul lor le spuse: „Adevăr vă zic, de nu vă veți întoarce și nu veți fi ca pruncii, nu veți intra în Împărăția cerurilor”. (Mt 18,1
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
este mai mare în Împărăția cerurilor?” Dumnezeiescul învățător luă un copil mic, simplu și nevinovat și așezându-l în mijlocul lor le spuse: „Adevăr vă zic, de nu vă veți întoarce și nu veți fi ca pruncii, nu veți intra în Împărăția cerurilor”. (Mt 18,1 ș.u.). Ei întreabă cine e mai mare și Isus le răspunde arătându-le mai întâi cine poate intra; și numai apoi le spuse cine poate fi mai mare... Cine se va smeri ca pruncul acesta
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
poate intra; și numai apoi le spuse cine poate fi mai mare... Cine se va smeri ca pruncul acesta, acela va fi mai mare. Când Isus spuse lui Nicodim (In 3,3 ș.u.) că nimeni nu va putea vedea Împărăția lui Dumnezeu de nu se va naște de sus, acesta îl întrebă mirat: „Cum poate omul să se nască, bătrân fiind?” - El se credea bătrân și nu-și dădea seama că nici măcar nu se născuse. La fel și noi, gândindu
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
face un copil? Ce știe, ce poate el? Și totuși, Mântuitorul, Adevărul veșnic, acela care nu poate înșela și nu poate fi înșelat, ne spune: De nu vă veți întoarce și nu veți fi ca pruncii, nu veți intra în Împărăția cerurilor. E drept să ne întrebăm: Cum sunt pruncii? Cu toții am fost mici și înțelegem ce înseamnă a fi prunc. Mai întâi copilul e convins că-i mic și neputincios. El nu se încrede în sine, ci la cea mai
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
supărat se împacă repede, nu știe dori demnitățile și mărețiile, îi place să fie împreună cu alții și să se bucure de bucuriile lor. Acesta e copilul. Și Isus ne spune: de nu veți fi ca pruncii, nu veți intra în Împărăția cerurilor... Nici nu poate fi altfel. Împărăția cerurilor e pentru noi un dar cu totul gratuit; un dar la care nu avem nici un drept. Dumnezeu ni l-a dat numai pentru că a voit și nu-l putem lua în stăpânire
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
demnitățile și mărețiile, îi place să fie împreună cu alții și să se bucure de bucuriile lor. Acesta e copilul. Și Isus ne spune: de nu veți fi ca pruncii, nu veți intra în Împărăția cerurilor... Nici nu poate fi altfel. Împărăția cerurilor e pentru noi un dar cu totul gratuit; un dar la care nu avem nici un drept. Dumnezeu ni l-a dat numai pentru că a voit și nu-l putem lua în stăpânire decât cu ajutorul lui. De aceea ne numește
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]