7,219 matches
-
lăsat... GRUBI: Țțțț... BRUNO: Dacă vrei să se strângă... scoate... scoate capacul. GRUBI (Extrem de concentrat.): Unde-i? Unde-i? BRUNO: Ia! GRUBI: Uah! BRUNO: Am scăpat-o! N-o vezi? GRUBI: Eu am scăpat-o de ieri și acum dospește înăuntru. BRUNO (Mirat.): Ce zici? GRUBI (Învins.): Da... N-avem noroc. BRUNO (Oarecum învins.): Așa n-are cum. Trebuie să scoatem scara. GRUBI (Speriat.): O să fie urât de tot. Și nici n-o s-o mai putem pune-napoi. BRUNO: O aruncăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Ia te uită! BĂRBATUL CU TOMBERONUL ( Lasă tomberonul și se apropie de groapă.): S-a ales ceva? Ați reușit ceva? BRUNO: Nu merge. GRUBI: N-are cum. BĂRBATUL CU TOMBERONUL: Urât. O să se supere Pendefunda. BRUNO: M-am lăsat și înăuntru. Nu se poate face și gata. BĂRBATUL CU TOMBERONUL: Știam eu că n-o să iasă nimic. Mai bine ați lua-o din loc. GRUBI: Și eu zic așa. BRUNO: Nu mai știu ce să zic. BĂRBATUL CU TOMBERONUL: Asta-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ajuns În fața intrării, tipul a bombănit ceva, n-am Înțeles ce, iar ușa s-a dat În lături, dar n-aș băga mâna-n foc că faptul s-a produs datorită vreunui gest al taciturnului. La fel de misterios, după ce am pășit Înăuntru, holul s-a luminat brusc. Ne-am oprit În fața liftului. Eram contrariat: văzută din afară, chiar așa, pe Întuneric, casa nu părea să aibă mai mult de un nivel, maximum două; la ce putea servi un ascensor? Iar pentru ca mirarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
al broaștei spre dreapta. Mergea. Când rotația s-a terminat, am Împins lent dreptunghiul metalic al ușii, ca și când mi-ar fi fost frică să nu scârțâie, și miracolul s-a produs: nu era Încuiată și nici nu scârțâia. Am pășit Înăuntru și m-am oprit, căutând să-mi obișnuiesc ochii cu Întunericul albăstrui și să deslușesc ceva, cu toate că În fiecare clipă mă așteptam să se aprindă lumina și să mă trezesc față În față cu câțiva mascați prevăzuți cu automate Îndreptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
să fac. Era evident că bărbatul nu sesizase intrarea mea tiptilă - nu s-a mișcat, n-a scos nici un sunet. Mărturisesc că, brusc, m-a cuprins o frică inexplicabilă la gândul că s-ar putea trezi și m-ar surprinde Înăuntru, violându-i intimitatea, de parcă asta ar fi fost de natură să-mi agraveze și mai tare situația. În plus, nu mă părăsise nici o clipă convingerea că sunt supravegheat. M-am strecurat afară cu spatele și am Închis ușa grijuliu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
aveam idee. Pe lângă mine sau pe deasupra mea se derulau scenarii a căror logică mă depășea. Oricare ar fi fost ele Însă, nu aveam timp de pierdut. La treabă! Ca să nu zic, la arme... Cunoșteam sala de Consiliu, mai fusesem o dată Înăuntru. Singura diferență este că, de data asta, Încăperea nu mai plutește În penumbră, ca atunci. Doctorul Wagner se ridică de la masa impunătoare, de formă elipsoidală, care tronează În mijloc și-mi face semn să mă așez. - O, domnul profesor Adam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de participare, nu doar peripatetică și decorativă, la o acțiune al cărei sens Îmi rămânea ascuns. Ușa scundă și Îngustă, semănând cu acelea de pe vapoarele de mici dimensiuni, s-a deschis uimitor de silențios pentru aspectul său zgrunțuros. Am pășit Înăuntru, iar Eveline a aprins o lanternă pe care habar n-am unde o ținuse până atunci. În față ni se Înfățișa perspectiva deloc Îmbietoare, ba chiar sinistră, a unei scări ce cobora atât de abrupt, Încât aveai sentimentul că pășești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
obosită... Ca și tine, după cum Îmi Închipui. Mergi și odihnește-te, mâine vei avea o zi grea. - Adică? - Cu ocazia vizitei În subterană, am aflat două lucruri importante: care este Încăperea pe care o căutam și cum se poate pătrunde Înăuntru. De acum, rolul tău devine esențial. - Nu cred că Înțeleg ce vrei să spui, scuză-mă. Poți fi ceva mai explicită? - Acolo, jos... N-ai observat nici un fapt neobișnuit? - Numai unul? Totul era neobișnuit, de la prezența noastră la... - Am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
a Început să alunece silențios spre dreapta. Am avut impresia că durează o eternitate până când s-a retras cu totul. Lucrul ăsta a avut și o parte bună: am avut timp să-mi Înving ezitarea care mă chinuia - să pășesc Înăuntru sau să fac eroic cale-ntoarsă? Venisem hotărât să intru, așa e, dar acum, când faptul devenea posibil, era puțin altceva. Mi-am luat inima În dinți, și animat de fatalist-mobilizatorul „fie ce-o fi”, am trecut dincolo de prag. Primul reflex
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
-mă să iau viteză, așa cum Îmi comanda mintea. În toiul dilemei, am auzit din nou sunetul vătuit care anunța reluarea culisării porții pe șina Îngropată În pardoseală. Se-nchidea singură, deci. Fără să mă mai gândesc, am făcut iarăși pasul Înăuntru, lăsându-mă În voia hazardului: Dumnezeu cu mila! Poarta se deschidea și se Închidea În circa douăzeci de secunde per mișcare Înainte-Înapoi și cam tot atât rămânea În stand-by - În total, aproximativ un minut. Mie mi s-a părut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
deschide-te”? Ei, cine ? Păi, vreo patru-cinci persoane, nu mai multe : Eveline, Roger, Zoran, băiatul de serviciu care Îmi adusese micul dejun În prima zi, Sonia Anderson și cam atât. Dacă excludeam posibilitatea ca vreunul dintre ei să fi pătruns Înăuntru În lipsa mea (și tocmai o exclusesem puțin mai Înainte), aria suspecților se reducea la doi : Roger și Eveline. Vizitele celorlalți - mai lungi ori mai scurte, nu contează - se consumaseră doar În prezența gazdei care eram. Vreau să spun că, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
transparenți, care-l separă pe șofer de restul mașinii. Am baftă: omul cu volanul nu e din categoria celor care te asasinează cu conversația lor incontinentă. Excelent. M-ar fi enervat să fie altfel. Afară e o dimineață frumoasă, iar Înăuntru, doar radioul se aude melancolic În surdină. Tipul e un sentimental. Stau tolănit pe bancheta din spate și mă simt bine. E cald, e plăcut, e liniștitor, În aer plutesc subtile arome florale. Mi se Închid ochii... NOTĂ După cum distinsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
folclorul pe această temă a peșterilor a jucat un rol de seamă în construirea de grădini în miniatură. Peșterile sânt adăposturi tainice, lăcașuri ale Nemuritorilor taoiști, loc de inițiere. Ele alcătuiesc o lume paradiziacă și de aceea se pătrunde greu înăuntru (simbolismul "porții strîmte", asupra căruia vom reveni în capitolul ce urmează). Tot acest complex - apă, arbore, munte, peșteră -, care jucase un rol atât de însemnat în taoism, nu făcea decât să continue și să dezvolte o idee religioasă și mai
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
de oamenii care alcătuiau aceste societăți primitive al căror comportament religios ni se pare astăzi excentric, dacă nu de-a dreptul aberant, dar oricum greu de înțeles. Un univers mental străin nu poate fi însă înțeles decât dacă te situezi înăuntru, în centrul lui, ca să poți ajunge, de acolo, la toate valorile pe care le implică. O dată așezați în perspectiva omului religios aparținând societăților arhaice, putem constata că Lumea există pentru că a fost creată de zei, și că existența însăși a
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
pildă, pe drumul pe care merge la lucru, pe podurile pe care trece. Acest simbolism face parte din însăși structura locuinței. Deschiderea din partea de sus înseamnă dorința de a urca spre cer, dorința de transcendență. Pragul arată atât granița dintre "înăuntru" și "în afară", cât și posibilitatea de trecere dintr-o parte în cealaltă (de la profan la sacru, de pildă; vezi capitolul I). Ideea de trecere primejdioasă este însă cel mai bine sugerată de imaginile punții și ale porții strâmte; așa
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
familiare. Rolul său esențial va fi să dea partidului înfățișarea și psihologia unui partid de guvernămînt: s-a sfârșit cu visurile federaliste (hispano-lusitane), cu extremismul social, cu internaționalismul, cu doctrinele transcendente, cu dezordinea; iar din punct de vedere pozitiv: ordine înăuntru, pace în afară, întemeiată pe alianța engleză. E de la început programul unui om de stat responsabil". (Ribeiro Lopez) Machado visează o republică burgheză, ordonată, calmă. În sufletul său, detesta republica străzii, a tribunilor, republica revoluționară, dinamică, telurică. Era un om
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
o podoabă dintr-un pom de Crăciun, pe care Onia, o verișoară drăguță, de aceeași vârstă cu mine, mi-a dat-o la St. Petersburg, cu câteva luni În urmă. Am păstrat-o, din motive sentimentale, până ce s-au format Înăuntru niște dungi Închise la culoare, care am hotărât În vis că sunt șuvițe din părul meu, intrate cumva În substanța aceea sclipitoare odată cu lacrimile mele, În timpul unei groaznice vizite la un frizer nesuferit din Învecinatul Fiume. În aceeași zi, Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
principală a primei mele copilării.) I-am expus fratelui meu un plan răutăcios și l-am convins să-l accepte. Îndată ce ne-am Întors de la plimbare, am lăsat-o pe Mademoiselle bufnind pe scara de la vestibul și am dat buzna Înăuntru, lăsându-i impresia că aveam de gând să ne ascundem Într-o Încăpere Îndepărtată. De fapt, am alergat până ce am ajuns În cealaltă parte a casei și apoi am ieșit din nou În grădină prin verandă. Marele danez mai sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
sonoră, ci un obiect care astăzi pare aproape simbolic - un toc din spumă de mare cu un minuscul cristal incastrat În partea sa ornamentală. Îl țineai aproape de un ochi, Îl Închideai pe celălalt și, după ce scăpai de clipitul genelor, vedeai Înăuntru o miraculoasă panoramă fotografică a golfului și a șirului de stânci care se termina la far. În acest moment se petrece un lucru Încântător. Procesul de reconstituire a tocului și a microcosmosului din ochiul lui magic Îmi stimulează memoria, determinând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
celui culcat pe nisip. Trei ani mai târziu, fiind ofițer de cavalerie În armata lui Denikin, Iuri a fost ucis În lupta Împotriva Roșilor, În nordul Crimeii. L-am văzut la Ialta, mort, cu toată partea frontală a craniului Împinsă Înăuntru la impactul cu mai multe gloanțe, care-l loviseră ca placa de fier a unui leagăn monstruos, când, după ce o luase Înaintea detașamentului lui, atacase singur, cu un curaj nesăbuit, un cuib de mitraliere ale Roșilor. Astfel a fost domolită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
În mijlocul lui ca un curcubeu condensat era atât de alunecos după o rafală de ploaie, Încât părea uns cu o alifie Închisă la culoare și, Într-un sens, magică. Din punct de vedere etimologic, „pavilion“ și „papilio“ sunt strâns Înrudite. Înăuntru nu era nici o mobilă, În afară de o masă rabatabilă prinsă cu niște balamale ruginite de peretele de sub fereastra de la răsărit, prin ale cărei despărțituri, două sau trei, unele fără geam, altele cu geamuri palide, printre nuanțele de albastru afumat și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
gravitația terestră Încă mă ținea de călcâie, dar era gata să-mi dea drumul În orice clipă. Cu excepția a două ferestre de pe colț de la ultimul etaj (salonul mamei), casa era deja cufundată În Întuneric. Paznicul de noapte Îmi dădu drumul Înăuntru și, Încet-Încet, cu grijă ca să nu tulbur aranjamentul de cuvinte din capul care mă durea, am urcat scara. Mama era Întinsă pe canapea cu ziarul Rech din St. Petersburg În mâini și un Times din Londra În poală. Un telefon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
scurgeau în sufrageria profesorului ne înfierbânta imaginația. Poate chiar mai mult decât timbrele din colecțiile noastre. Veneam adeseori acolo, în preajma antenei lui Fraki, atrași de misterul care se săvârșea doar la câțiva pași de noi. Nu puteam vedea ce era înăuntru. Fraki ținea întruna draperiile trase. „Ascultă“, mi-a spus Ghidale, trecând în fața mea. A început să îngâne o melodie într-o limbă necunoscută. Îi auzisem de multe ori pe evreii din R. vorbind, dar cuvintele cântate acum de prietenul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mine. A rămas puțin nedumerită, apoi a pornit spre fereastră, făcându-mi semn să nu plec. A venit la fereastră. Mă rușinasem și am dat s-o zbughesc spre poartă. A bătut în fereastră și mi-a arătat să vin înăuntru. Am fugit speriat. Ea a ridicat din umeri și a tras perdeaua. A doua zi D. mi-a spus: „Știi, curva m-a întrebat dacă băiatul de afară, din fereastră, nu era cumva tânărul acela căruia îi plac afișele maestrului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
definitiv, se tîrÎ pe nisip spre șalupă, Încercînd să facă În așa fel Încît aceasta să Îl ascundă, interpunîndu-se mereu Între el și cei care l-ar fi putut zări de pe vapor. CÎnd ajunse În dreptul ei, se strecură cu grijă Înăuntru și puse mîna, fără grabă, pe cîteva cuțite late, ață de pescuit și cîțiva metri de lanț de ancoră. Se Întoarse cu toate acestea, tot pe brînci, adăpostit acum de stînci și arbuști, și porni grăbit și silențios către apus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]