7,247 matches
-
ani în închisoare. Eliberându-se, a venit în Moldova și i s-a încredințat spre păstorire parohia Mărgineni de lângă Bacău. Aici se simțea lipsa unei biserici corespunzătoare pentru comunitatea de credincioși, iubitori de cele sfinte. Părintele Alexandru a știut să „încânte” și autoritățile civile, spre a obține autorizația de construcție în plin regim comunist, - și inimile credincioșilor ca să-și dea contribuția bănească precum și a brațelor, reușind să ridice o adevărată catedrală în localitatea ce o păstorea. Ba, după terminarea acesteia, a
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
de a se reîntâlni și cu George Tomaziu, stabilit deja cu familia la Paris. Dar nu cere pașaport, știe că n-ar avea succes. În schimb, călătorește în spațiul socialist, participând la multe festivaluri internaționale ale filmului de scurtmetraj. Este încântat de Praga, la Cracovia descoperă că numele său de familie apare frecvent în scrieri privind istoria Poloniei și stabilește că familia tatălui său are descendență nobilă încă de prin secolul al XVII-lea și că, scăpătați, vechii nobili polonezi, la
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
1951 Pentru duminică avem bilete la Operă. Ne vom duce acolo în chip de majestăți! Iubitul 26 mai 1952 — Sunteți din cale-afară de monopolist, domnul meu! Pierre vorbea ca de obicei, jumate în glumă, jumate serios. În sinea lui era încântat de încurcătura în care îl pusese pe Atti. Totuși, nu o făcuse numai pentru aceasta: de fapt, urmărea un scop mai important... Înțelegea însă s-o facă în chipul cel mai amuzant posibil. Dacă mai continuați în felul acesta, în
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
o seamă cu dânsul. Îmi povestea despre dragostele lui trecute... Despre Basil, dar mai cu seamă despre Alby - marea dragoste a vieții sale, de la Cluj -, despre Alby cel dulce și flușturatec, hărăzit cu darul miraculos al prefacerilor scenice, cel care încânta publicul clujean în rolul spiridușului Puck din acea faimoasă „noapte de vară“, sau storcea lacrimile tuturor spectatorilor sub chipul duiosului Mihály din Fii bun până la moarte a lui Zsigmond Móricz. Despre Alby care, în ușurătatea lui imaterială, i-a sfărâmat
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
la Tecuci, care-și petrecea concediul de odihnă în acest decor somptuos și sever... Încurajați de exemplul lor competent, ne-am aventurat și noi - Mihai și cu mine - pe drumul cel mai pieptiș al Negoiului - Strunga Dracului, care ne-a încântat prin ineditul și neprevăzutul său. Într-o jumătate de ceas eram pe unul din vâr furile cele mai semețe ale României! Ajunși, după o lungă coborâre, la cabana Negoiul, nu mai știu exact cum au evoluat lucrurile. Fapt este că
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
tocmai ieșise. Doamna de Roma mă întâmpină însă foarte amabil, mă conduse în camera lui, îmi oferi un ceai fierbinte și mă culcă în patul lui Giglio. Am dormit ca un prunc nou-născut. La rândul lui, prietenul meu a fost încântat de surpriza pe care i-o făcusem. Bineînțeles, aveam atâtea de povestit, atâtea de comunicat unul altuia, încât cele trei zile cât am stat la Galați au trecut ca o clipă, cu atât mai mult cu cât Giglio s-a
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
poate că le trece prin minte vreo rugăciune. Când nu crezi în rugăciuni, începi să cânți pe mutește. Acest cântec îmi pare ca daliile din grădină. La fel ca ele, reușește să insereze o pierdere în șirul celorlalte vătămări. Mă încântă și înfricoșează plantele cu tulpini păroase, târâtoare, prea subțiri, cu frunze zimțuite adânc care te zgârie și cu fructul mare cât o căpățână. Căpățâni mute, cărora chipul de carne aprinsă le crește pe dinăuntru: dovlecii și harbujii. Își supraevaluează forțele
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
indo-pakistaneze (adevărate "pepite gastronomice", după cum le numește presa de specialitate) propun meniuri indiene clasice pentru toate buzunarele; un meniu de prânz "complet" începe de la 5 euro. Pasajul miroase a curry și a bețișoare parfumate. Legume cu forme și nume exotice încântă privirea trecătorului. Puținii turiști rătăciți pe acolo fotografiază cu plăcere vânzătoarele în sarry-uri strălucitoare. Cartierul a adăpostit în anii 70 și o puternică comunitate turcă, urmele ei fiind încă vizibile. In primul este vorba de numeroasele resturante, diferite de vulgarele
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
a nevoii avide de confirmări din afară. Orgoliu am cât cuprinde, dar e vulnerabil și se lasă foarte ușor rănit. Mai mult decât toate premiile și distincțiile pe care le-am primit, mai mult decât zecile de recenzii favorabile mă încântă aprecierile cititorilor necunoscuți, ale oamenilor de pe stradă. Dau un exemplu. Cu câtva timp în urmă, am intrat în fibrilație. Aveam pulsul extrem de accelerat și foarte neregulat. Am chemat Salvarea și am fost dusă la spital. Când eram încă întinsă pe
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
e emblematic, dar simptomatic e, cu siguranță. De pildă, am la rândul meu o cunoștință, comentator - e-adevărat, comentator sportiv -, care se laudă printre colegii de breaslă că n-a citit în viața lui o carte. Și chiar pare fălos, încântat de performanță. Acum, se presupune despre un om pe care-l auzi la microfon că are un nivel, un orizont, un bagaj, o mobilare interioară. Or, nimic. Omul dă impresia că e chiar mândru că s-a păstrat necorupt. Când
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
zilele următoare. Oamenii au devenit atât de inteligenți în secolul XX, ei s-au desprins atât de mult și de decisiv de animale, încât luminoasele lecții de viață din rîndul patrupedelor îi lasă, pe bună dreptate, rece. Iată de ce sunt încântat de strașnica învățătură de minte pe care îngrozitorii șobolani din Napoli (cei din magaziile gării și din hangarele portului) le-au tras-o suavelor și experimentatelor pisici. Înfometați, sălbatici, neținând seama de aspectul lor hidos și de faima lor în
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
se dă și o viață mai scurtă cu trei secunde... Atâta ingratitudine îți poate frânge creionul. Ar fi o soluție: să trecem la cercetătorii științifici, oameni care - după același studiu - dețin „mortalitatea cea mai scăzută”; cu puțină iluzie, ne-am încânta viața la perspectiva nemuririi. Dar nu. Un dram de vanitate ne pironește pe scaunul redacțional: scriem repede - murim repede; ce scriem repede moare repede, și noi murim mai repede decât oricine. Când există atâta armonie între ce faci și cât
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
putut gândi și eu ca tot omul ,,subiectiv” că, nu-i așa, încă mai arăt bine, și mai pot stârni interes din acest punct de vedere. Dar fiind vorba de personal masculin, oricum aș fi luat-o, nu puteam fi încântat de atenția care mi se acorda. Într-un final mi-a ,,sunat clopoțelul”; indivizii respectivi nu-mi văzuseră poza în vreo publicație oarecare, ci foarte probabil în biroul unui fost ofițer de securitate. Haita de turnători păstorită (care este activă
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
urechiat (Plecotus auritus L.), Liliacul de peșteră (Vesoertilio Murinus L.), și Liliacul de noapteîn foarte multele sale variante (Vespertilio Daubentonii Leissl., Vesperugo pipistrellus Screb., Synotus barbastellus Schreb, Rhinolopus Hipposederos Bechst și Rhinolophus ferrum-equinum Schreb.) În privința păsărilor arătăm că pădurea noastră încântă prin existența a numeroase familii de păsăret mic, dar acest sector faunistic iese în evidență prin existența în areal a acvilei de munte, varietatea acvilei de stâncă (Aquila chrisoatos), pasăre răpitoare de zi, mare, cu deschiderea aripilor de peste doi metri
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
Vultur fulvus Gm.,) Buha, Buhoaie (Strix uralensis Pall, Strix scops L., Strix pygmaea Bechst, Strix bubo L.), Buha mică (Strix otus L.), Huhurezul (Otus brachyotus Gm., Strix aluco L.), Ciovica (Strix noctua Retzius, Strix flamea L.). - Din familia Passares ne încântă cu inimitabile și inegalabile triluri, Privighetoarea (Luscinia luscinia L., Luscinia Philomella Bechst ), Cotorușul (Erithacus rubecula L., Ruticilla tithis L.), Mărăcinariu (Ruticilla phoenicurus L., Saxicola oenanthe L., Pratincola dus musicus L.), Sturzul mic (Turdus musicus L.) Sturzul mare (Turdus viscivorus L.
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
poezia poetului țărănimii, George Coșbuc, în care praznicele, ospețele și mesele comune erau dese, dar scurte, în zilele de sărbătoare sătenii se adunau la jocul în care feciorii curați, respectuoși cu vârstnicii, învârteau dezinvolt pe sub mână pe frumoasele satului ce încântau obștea prin puritate și naturalețe, prin frumusețea costumelor naționale pe care și le etalau, expozeu de artă populară desăvârșită, de bun gust, de virtuozitate, mândre că de mîna lor erau lucrate. Se ducea o viață de satisfacții, de tihnă pe
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
ceru scuze, dar el dădu din mînă cu indi ferență : să nu-și facă griji, că lacrima e cea mai curată din lume, să țină minte asta de la el ! Băiatului i se părură foarte frumoase spusele acestea și era tare încîntat de învă ță torul său. Auzise la radio o piesă de teatru care se numea „Domnul Trandafir“ și îl asemuia în sinea lui cu dascălul de acolo. și-l închipuia cu o floare roșie în piept. Din nefericire, primul an
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
din vreme, o rupsese la fugă și scăpase nevătămată. Văzînd asta, Cristi se desprinse numaidecît din mașinuță și se luă conștiincios după ea, ca să ducă treaba pînă la capăt. Abia cînd o ajunse și o buși, Dănuț, care-i urmărea încîntat cu privirea, rămase fără grai. * „Ai văzut-o pe fata aceea ?“ - îl întrebă Dănuț la sfîrșitul pauzei. Ea se făcuse nevăzută imediat după incident. „Care fată ? Aia pe care am bușit-o eu ?“ și văru-său îi zîmbi într-un fel
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
sălile de clasă la parter, dormitoarele la etaj, iar numeroasele construcții anexe se înșirau, ca prinse într-o horă, jur împrejurul clădirii principale. Ceea ce dădea farmec și tihnă acestor binecuvântate locuri erau împrejurimile: imensul parc, cu ale cărui frumuseți ne încântam privirile, iar verdeața și răcoarea lui ne aeriseau plămânii și ne oxigenau creierul; iazul, în a cărui apă se oglindeau sălciile pletoase și bisericuța de pe malul dinspre miază-zi; pădurea, care îmbrăca panta abruptă a dealului dinspre apus și se întindea
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
destinat băii și centralei termice. S-au străduit, și au reușit, să-și creeze ambianța interioară și confortul pe care l au avut în apartamentul de la ultimul etaj al unui bloc din zona Halei Centrale. Ceea ce m-a cucerit și încântat la noua reședință a prietenilor mei este înconjurul de verdeață care este atotstăpânitor. Înclin să cred că verdele este culoarea purificatoare pentru lumină, încântătoare pentru priviri, odihnitoare pentru suflet, binefăcătoare pentru viață. Finii mei dețin în proprietate mai mult de
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
timpul și cu cei trei câini, cele trei pisici, cu păsările multe și felurite, cu grădina de zarzavat, cu vița-de-vie întinsă ca suprafață și plină de rod, cu pomii și florile. Toate acestea mi-au reținut atenția și mi au încântat privirile și sufletul. Socot că trebuie să fac referiri la cel puțin trei aspecte care mi s-au părut deosebite: Unul dintre câini, un animăluț de talie mică, aflat în legătoare, deși are în dotare o cușcă sănătoasă, și-a
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
nu fac rabat calității scriiturilor lor. Drumul de câteva ore cu trenul personal, ce merge fără grabă, cu multe opriri în haltele și stațiile aflate la mici distanțe între ele, îi permite profesorului, îndrăgostit de priveliștile familiare, ce l-au încântat în nenumăratele sale deplasări acasă, să mediteze și să-și contureze forma finală a volumului nedefinitivat. În vagonul necompartimentat, cu bănci îmbătrânite, incomode și murdare, soarele pătrunde anevoie prin geamurile încețoșate de fumul și praful ce le-au acoperit. Călătorii
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
din fântâna din curte, adâncă de aproape cincisprezece metri. Priveliștea ce se oferă ochilor din cerdac este fermecătoare. Livezi și vii înșirate ca niște imense scoarțe ornamentează povârnișul dealului ce străjuiește acea parte a orașului alcătuind un peisaj ce îți încântă sufletul și îți desfată privirile. Pentru cateva ore de tihnă, de vorbă bună și de împăcare sufletească Dumitru Dascălu străbate de-a curmezișul marele oraș. Bucuria revederii celor doi prieteni se reflectă în lumina chipurilor lor, stafidite de ani, și
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
îl ia în seamă, întâlnește numai figuri necunoscute, ca și cum s ar afla într-un oraș străin. De fapt, nu-l mai miră acest lucru. Acum 20 - 25 de ani când mergea pe stradă sau când ieșea în parc să-și încânte privirile cu arborii ornamentali și cu florile multicolore, să inspire în voie aerul proaspăt și parfumat, întâlnea la tot pasul foști colegi, cunoscuți, foști elevi, avea cu cine schimba o vorbă, privea cu îngăduință și simpatie jocurile gălăgioase ale copiilor
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
proaspete? Sunt lucruri de neconceput pentru mine! Am înțeles încă o dată că Mihai Munteanu iubea natura înconjurătoare în care se integra cu întreaga-i ființă. Vegetația spontană, arborii de diferite specii care răsăreau și creșteau nestingheriți în grădina lui îi încântau privirile și-i ofereau decorul de codru virgin. Huceagul des și sălbatic alcătuit din copaci și arbuști, din iarba înaltă și grasă care se semețea printre ei era un adăpost ideal pentru păsările cerului care se adunau acolo să-i
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]