7,005 matches
-
în bucătărie, gazda rumenea o friptură de miel la cuptor. Vedeam pentru prima oară un cuptor cu geam de sticlă și cu interiorul luminat. Nu-mi puteam dezlipi ochii de la el, lumina expunea văzului carnea. Bășicuțe de spuzeală se târau încolo și-ncoace, respirând și plesnind. Mă uitam la carnea aceea cu luciu brun ca la un film peisagistic la televizorul în culori: un soare pâclos și roca de miel locuită de jivine sticloase. Gazda a deschis ușa de sticlă, spunând
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
un tată vitreg ce nu acordă audiență fiilor săi dacă aceștia ar comite imprudența să se prezinte în fața lui cu mâinile și buzunarele goale ori fără vreo țoșcă plină cu toate bunătățile. Vai, ce urât, Doamne, ce urât! Dă-o-ncolo, Doamne! Chiar c-ai făcut-o de oaie, ce mai! Dar... n-avem ce face. Apropo, cum stai cu reumatismul? Ai mai fost pe Coasta de Azur? Știi ceva? Tu, la reumatismul ăla păcătos ai mare nevoie de căldură. Tiii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
mult cu fruntea, nefiindu-i blocate căile respiratorii. Mama căzuse la o distanță de nouă sau zece metri față de cărarea obișnuită însă abundența precipitațiilor și spulberăturile de zăpadă erau atât de compacte, iuți și dese încât de la trei metri mai încolo nu se mai vedea decât un zid alb, asemănător unui aisberg înzăpezit prin care ochiul omenesc nu putea pătrunde. După plecarea mamei la muncă, Mircea a fost cuprins de neliniște și gânduri sinistre îl asaltau neîncetat. Oare ce s-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
să mă faceți să cred că sunteți capabili să ingerați asemenea compoziție?? Și iarăși sistemul de semnalizare al vizitatoarei de la coada ochiului stâng se puse mai abitir în funcțiune, ca păcăniturile discontinui ale aparatului morse. "Ei, doamnă Rozalie, dă-o-ncolo de treabă și încetează cu glumele astea de prost gust. Mă crezi copil, ce Dumnezeu?! La noi nici orătăniile și nici porcii n-ar mânca așa ceva. E incredibil ce spui. Iar dacă dumneata zici că i-ai obișnuit cu o asemenea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
capăt acestor răgete năprasnice, că doar nu se trezea în jungla africană, amenințându-l chiar cu aplicarea unei zdravene corecții corporale. Niște inculți și mocofani. Poftim! Poftim! A plecat orbecăind spre căsuța lui, negru de supărare, hotărând că de acum încolo singurul lui spectator va fi propria lui persoană. Așa se face că în fiecare noapte eram serviți fără voia noastră cu cele mai diverse piese muzicale interpretate "fortissimo", încât se duceau naibii și somnul, și odihna și liniștea noastră. Soluția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de sâmbătă a fost plină de tensiune, teamă grozavă, durere și speranță. Se ruga fierbinte la Dumnezeu, spunând rugăciuni în poloneză, limba ei maternă, și implorându-l pe copil să aibă răbdare și să-și amâne venirea pe lume mai încolo, spre dimineață. Fii cuminte, dragul meu, ai răbdare! Ai răbdare până dimineață. Ai răbdare să se scoale moașa. Nu ieși încă în lume. Cine vrei să te ajute să vezi lumina și să scoți primele sunete omenești? Ești fetiță ori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
să existe o izbucnire, chiar și în ceea ce privește literatura de consum, literatura ieftină. „Mi s-a spus că sunteți cumnata dumneavoastră“ R.P. Am experimentat, ca în atâtea alte domenii, cei doi poli ai excesului. Până la un punct, nimic. De la acel punct încolo, dintr odată, totul. A.R. Nu chiar totul, dar, oricum, inflație. Sper că lucrurile s-au mai potolit, că s-au limpezit cât de cât și că lumea s-a săturat între timp de Sandra Brown și de colegii ei
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
adoptate la Congresul al XIII-lea, a sarcinilor actualului cincinal.“ („Dimensiuni revoluționare“, Săptămîna, 25 decembrie 1987) ZĂRONI Romulus Un prieten al lui Romulus Zăroni - Petru Groza (nota V. I.) „Nu vom șovăi, prieten scump, să ți urmăm și de aici încolo sfaturile înțelepte pe care ni le-ai dat în timpul vieții. Așa cum ne ai sfătuit, vom întări necontenit alianța frățească cu clasa muncitoare, chezășia forței și propășirii patriei noastre. Neuitată va rămâne memoria ta în inimile noastre și cinstit va fi
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
Pentru acest om, arta și poezia sunt deopotrivă oglinzi de recunoaștere, de confruntare cu propria lui făptură și esență, ca și tulburătoare detectoare ale adevărului și reflectoare ale drumului pe care le bate și pe care este chemat de-acum încolo să le taie. Nimic, de aceea, din ce ține de problemele uriaș complexe ale revoluției și construcției noastre revoluționare, de perspectivele devenirii noastre istorice, de orizontul dezvoltării multilaterale a așezării noastre socialiste - așa cum ele au fost statornice de crucialele congrese
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
intrăm tot mai mult în primăvară. În sat numai din când în când mai ninge în martie, destul de rar în aprilie. Totuși o creștere mai simțită a temperaturii nu poate fi așteptată decât în a doua jumătate a lunii aprilie, încolo către sărbătorile sfintelor Paști.. În ce privește regimul vânturilor, cele despre care ne povesteau bătrânii ce s-au dus ai satului, este Vântul cel mare, numit și Sărăcilă sau Traistă-n băț, care vine din sud. Forța lui este mult diminuată de
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
Președinți de Sfat. Totul copiat după sistemul sovietic « cel mai înaintat sistem din lume», după cum tot ce venea de acolo era «cel mai cel din lume». Scaunul de șef al obștei numit în acest context președinte este ocupat de acuma încolo în ordine de următorii tovarăși: Cânduleț Traian 22 iunie 1949 - 1 octombrie 1950 Stanciu Gheorghe 1 octombrie 1950 - 1 martie 1952 Trântor Matei 1 martie 1952 - 1 iulie 1952 Fazekaș Iosif 1 iulie 1952 - 1 octombrie 1954 Ghizdavu Ion 1
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
gustoasă și chiar pentru puful din care boresele au mai tocmit oarece perne moi. Și care după cum se vede în gospodăria fiecăruia, s-ar părea că nu-s tocmai puține. Iar dacă aruncăm privirea peste pălan până mai în spatele curții, încolo către grădină, o să observăm, după cum și statistica ne informează, că țăranul din Cârțișoara mai dispune de nu mai puțin de 6790 de pomi pe rod, pruni, meri, peri, vișini și oarece cireși, din care tot omul are, și ce așeza
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
pe iarnă, și din ce-și face magiunul, dulcețurile și siropurile, dar mai ales rachiul dat de două ori la fiert ca să stârnească la o adică aromele cele mai plăcute și cheful de viață, când ne-om vesli din toamnă încolo, la nunți, de sărbători și la alte petreceri. Să urmărim însă evoluția chestiunii agricole în satul nostru după desființarea iobăgiei, după ce țăranul a devenit liber, dependent numai de sine, după ce bucata de pământ pe care o închiriase dela grof i-
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
know. Romania country, Budapest capital!» și-a ațipit mulțumit că în cinci secunde a tranșat o problemă prin care ne-a hotărât soarta aruncându-ne în marasmul comunist pentru cel puțin 50 de ani. Aproape 50 de ani de acuma încolo, bieții țărani din Cârțișoara, ca de altfel din toată România vor scruta cerul întrebându-se: «Când vin americanii?». Americanii, o nație, un popor din care 99 de locuitori dintr-o sută, nu știau atunci, după cum nici astăzi nu știu că
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
bivolițe, 146 care, 145 pluguri, 114 grape, o prășitoare, și o semănătoare. Prin Decizia nr. 42/ 8 februarie 1962 a Comitetului Executiv al Sfatului Popular al raionului Făgăraș, în salba de gospodării colective ale scumpei noastre patrii, de la această dată încolo se vor afla și cele două gospodării ale satului nostru. Foarte curând, în 2 septembrie 1962, mai marii agriculturii socialiste făgărășene, au unificat cele două gospodării cârțișorene, organizând toată activitatea într-o singură unitate cu denumirea «Bâlea», cu sediul la
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
au dat speranțe că vor rezolva operativ problemele, dar pe care le-a încurcat și mai tare, astăzi fiind eliberate numai 2 (două) titluri de proprietate, populația satului putând să aștepe, eventual încă o generație, două sau trei de acuma încolo, cunoscut fiind că ceea ce se amână sine die, până la urmă nu mai are motive să mai fie făcut. Pentru cine mai are răbdare să afle cum mai stau lucrurile sub aspectul aplicării legilor fondului funciar emanate de la parlamentul României și
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
să dezgrop cîteva dintre ele. Iată prima poves tire a grupajului meu, intitulat „Ființe, păsări, lu cruri“./ Poveste de la țară Nu mai fusese de mult pe la nenea Dode să se joace cu schija. Nenea Dode stătea la cîteva case mai încolo (era soțul lu’ țața Tia, care-i aducea lapte bunicii, și caș proaspăt, din acela care-ți scîrțîie între dinți - murea după cașul lu’ țața Tia -, și lapte bătut, gros, cu bucățele de unt prin el) și făcuse războiul și
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
nu i se vadă ! Prosopul însă nu rezolva mare lucru. Auzea cum trec oamenii pe lîngă cearșaful lui și îi venea să intre în pămînt. Mai mult, ca spre a se face de rîs pînă la capăt, de la un timp încolo a simțit cum începe să i se ridice și chestia aia, puțin cîte puțin și imposibil de oprit. Era noapte, plaja era goală, din apropiere se auzea muzica de la un restaurant, iar Dănuț se plimba desculț prin nisip. Nu știa
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
nu putu să-și stăpînească admirația - se scula în fiecare dimineață atît de de devreme !... Se apropie să-l vadă mai bine. Tatăl stătea nemișcat, iar fața îi era scăldată în lumina roșie a răsăritului. Mai înotă puțin încoace și-ncolo, apoi își luă seama. „Trebuie să mă feresc de undița tatei“, își zise și se îndepărtă, apucînd-o spre țărm. Înainta cu viteză, speriat puțin de ce ar fi putut să se întîmple, cînd deodată simți că se oprește brusc și o
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
un moment dat veni un coleg de clasă și-l întrebă : „Cine e afumat ?“. „Nuuu ! - răspunse Dănuț cu disperare, realizînd că pînă atunci fusese înțeles greșit - A FUMAT ! EL A FUMAT !“... Degeaba însă, dezastrul se pro dusese. Deși de-atunci încolo se chinui să o spună cît mai clar, de pe scena de festivități a școlii răsu nase toată pauza numai cuvîntul „afumat“. La concursuri, în schimb, tovarășa se arăta foarte nedreaptă cu el. Cînd făceau vreun concurs, ea împăr țea clasa
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
celor tari. Cristi, bineînțeles, rîdea cel mai zgomotos, iar învățătoarea zîmbea. Într-o zi, se petrecu un lucru foarte important. Tovarășea intră în clasă cu o figură schimbată și, înainte să înceapă orice altă discuție, le spuse că de astăzi încolo ea nu se va mai numi Duma, ca pînă acum, ci Popa. Asta însemna că s-a căsătorit și a luat numele soțului ei. Era foarte ciudată - cum gesticula, cum clipea din ochi, cum pronunța „soțul meu“ !... Era o alta
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
Dănuț nu se mișca din loc. Ea stătea în continuare rezemată de zid și cîteva raze de soare se jucau în părul ei bălai, ca spicele patriei. Pe piept, în partea stîngă, avea un șnur galben. Multe pauze de-atunci încolo Dănuț avea să admire jocul razelor în părul ei, mai ales că o găsea mereu în același loc : stătea rezemată de zidul școlii. În jur era agitație, lumea se îmbrîncea, urla, se bătea ; ea rămî nea acolo, nemișcată, scăldată aproape
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
cineva, însă tot degeaba, leagănele erau pustii. „Să știi că ăștia or fi în expediție pe la unitatea militară... sau poate or fi pe la tărîmul celălalt.“ și, gîndind astfel, o porni spre tărîmul celălalt. Acest loc era o rîpă ceva mai încolo de leagăne, unde ei se jucau în felurite moduri (chiar și numele acesta - „tărîmul celălalt“ - îl primise, bineînțeles, tot în urma unui joc - atunci cînd s-au dat o zi întreagă pe fund pînă jos) : făceau săpături să descopere comori, își
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
bună Aurora. Apoi se îndepărtă, iar cei doi rămaseră cu gurile căscate. Primul care și-a reve nit a fost tatăl care, după un moment de cumpănire a situației, îi spuse lui Dănuț s-o bată la cap de-acum încolo tot timpul să-i dea inelul pe care i l-a furat, căci furat se numește ce făcuse ea !... și mai putea să mai facă ceva : să-i pună și pe ceilalți copii s-o strige : „Aurora-hoața, slabă precum ața
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
cu foc, realizez într-un moment de respiro că pe hol era o foială de nedescris. Uși trîntite, vociferări, rîsete și, din cînd în cînd, vocea dirigului, care mai ieșea (dirigul, nu vocea) și punea lucrurile la punct. Dă-i încolo ! Ușa e închisă, lumina e stinsă - să nu ne repe reze inamicul -, noi sîntem aici împreună, ei acolo. Iar eu o să fiu în noaptea asta un bărbat adevă rat. Numai că ei erau acolo, dar la un moment dat un
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]