6,555 matches
-
63 Ajutorul prevăzut la art. 62 se acordă unei singure persoane care poate fi, după caz, soțul sau soția supraviețuitoare, copilul, părintele, tutorele, curatorul, moștenitorul în condițiile dreptului comun sau, în lipsa acestuia, persoana care dovedește că a suportat cheltuielile cu înmormântarea. Articolul 64 (1) Ajutorul prevăzut la art. 62 se acordă pe bază de cerere însoțită de următoarele acte, după caz: ... a) certificatul de deces, în original și în copie; ... b) actul de identitate al solicitantului; ... c) acte de stare civilă
EUR-Lex () [Corola-website/Law/179933_a_181262]
-
copie; ... b) actul de identitate al solicitantului; ... c) acte de stare civilă ale solicitantului din care să rezulte relația de rudenie cu decedatul sau, după caz, acte care atestă calitatea de moștenitor, tutore, curator; ... d) dovezi privind suportarea cheltuielilor cu înmormântarea. ... (2) Cererea și actele doveditoare prevăzute la alin. (1) se înregistrează la primarul comunei, orașului, municipiului sau, după caz, al sectorului municipiului București unde familia din care a făcut parte persoană decedată sau, după caz, persoana singură decedată a beneficiat
EUR-Lex () [Corola-website/Law/179933_a_181262]
-
lucru, clopotul pentru slujba religioasă și stingerea”40. Ocazional, se putea auzi sunetul „clopotului pentru adunarea grânelor rămase după recoltat, al clopotului de la cuptorul de pâine, al celui de la târg și al clopotelor care Îi chemau la petrecere, foc sau Înmormântare”41. Chiar și În aceste cazuri timpul nu era determinat cu anticipație și delimitat de evenimentele externe. Timpul medieval era Încă sporadic, greu de prezis, fiind În special era legat de evenimente și nu de numere abstracte. „Prin Însăși natura
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
la présence du swiderien en Roumanie, în Dacia N.S., II, 1958, pp. 5-34. 21. Okladnikov A.P., Borisovskii P.I., Despre epoca și contribuțiile formării societății omenești. Probleme de istorie, nr. 11, București, 1956, pp. 106-120. 22. Petrescu-Dâmbovița M., Date noi asupra înmormântărilor cu ocru în Moldova. Studii și cercetări de istorie veche, București, 2, 1950, pp. 110-125. 23. Petrescu-Dâmbovița M., Contribution au problème de la culture Criș en Moldavie, în Acta-Arch., Budapesta, t. X 1-4 1958, pp. 53-68. Elemente de etnoiatrie. Boala și
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
administrativ) executa toate operațiile de birou, utilizând în acest scop condici care conțineau: acte de corespondență sau acte ale corespondenților, condica de cheltuieli, condica de expediție, condica de primire a bolnavilor, condica de intrare-ieșire și o condică de "trecere de înmormântare pentru bolnavii repausați". Toate aceste condici cuprindeau situații anuale, aflându-se atunci situațiile respective din anii 1861-1866. Volumul corespondenței Ospiciului de la Golia este inferior celui ținut de Ospiciul Neamț. Sunt interesante, pentru a ne reconstitui o imagine cât mai apropiată
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
1917, se stinge brusc din viață la Iași. Asupra împrejurărilor morții au circulat diferite versiuni: tifos exantematic, omucidere, sinucidere... În orice caz, o adresă a Epitropiei Spitalului Sfântul Spiridon către Procuratură precizează că Primăria refuză a ne elibera autorizația de înmormântare, pe motiv că moartea nu este naturală. A fost înmormântat în ziua de 1 martie 1917 la Cimitirul Eternitatea. Lumea intelectuală a iașilor a fost adânc mișcată de moartea eminentului medic. Ziarele, câte apăreau în acele zile când toată țara
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
iașilor a fost adânc mișcată de moartea eminentului medic. Ziarele, câte apăreau în acele zile când toată țara era prinsă de încleștarea disperată a războiului, i-au publicat necrologuri mult prea sărăcăcioase față de însemnătatea personalității defunctului. Cu toate acestea, ceremonia înmormântării a fost impresionantă, slujba fiind oficiată în biserica Sfântul Spiridon de vicarul Mitropoliei din Iași, episcopul Antim Botezăneanul. C. I. Parhon a avut în Alexandru Brăescu un antecesor de bază. Se bucura de o cultură vastă atât medicală, cât și
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
normalul și anormalul decât a fost Brânzei. Așa ca toată lumea din rândul acestei profesiuni, a trecut examene, a învins și a fost învins, pe drept sau pe nedrept. Dar a existat ca o flacără. Cea mai bună mărturie a fost înmormântarea lui dar nu a fost o înmormântare, ci un fel de manifestare umană uriașă, o fiesta. A fost un om despre care rămâi cu impresia că trebuie să apară azi, mâine, cine știe de unde... Și poate că aceasta este realitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
Așa ca toată lumea din rândul acestei profesiuni, a trecut examene, a învins și a fost învins, pe drept sau pe nedrept. Dar a existat ca o flacără. Cea mai bună mărturie a fost înmormântarea lui dar nu a fost o înmormântare, ci un fel de manifestare umană uriașă, o fiesta. A fost un om despre care rămâi cu impresia că trebuie să apară azi, mâine, cine știe de unde... Și poate că aceasta este realitatea. Mă mai întreb cum ar fi o
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
științifică și un model de lucru de înaltă valoare cu influență profundă asupra tuturor celor cu care a colaborat, de ale căror valențe devenim din ce în ce mai conștienți odată cu trecerea timpului. Nu putem să nu relatăm cuvântarea ținută în anul 1995 la înmormântarea profesorului Pirozynski, de către profesorul de medicină legală Gheorghe Scripcaru, prietenul și colaboratorul său de o viață: "Moartea, acest teritoriu al tuturor, a răpit un distins om pentru care, în ciuda dispariției lui fizice, moartea reprezintă un triumf al propriului destin, o
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
nu surzești. Octav: Doamnă, face parte din tehnica atragerii clientului. Cu ce vă servim? Femeia: Lumînări aveți? Octav: Sigur. De care vreți? Avem așa: lumînări mari, lumînări mijlocii, lumînări mici și lumînări și mai mici. După aceea: avem lumînări pentru înmormîntare, pentru preoți, dascăli, clopotari, ăia care duc... alea... și pentru îndurerata adunare, lumînări pentru parastas, ictenie citire simplă, citire complexă, pentru nunți, botezuri... Femeia: (ca hipnotizată, presată, puțin înfricoșată) Eu vreau lumînări pentru pus pe morminte. Octav: Avem, cu cîte
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
Socrate... dezhumează mereu... Preotul: Da mai taci din gură... eu vorbesc cu el... Octav: (prinzînd pauza creată) Așa e... cum spune părintele... Preotul: Să știi că te scot și de la dezhumări...! Groparul: Chiar vă rog, părinte,... dați-mă înapoi la înmormîntări... e mai vesel... Preotul: Ție ți-a cam intrat democrația asta nouă în cap...! Groparul: Nu, părinte..., mie mi-a ieșit democrația din cap pentru totdeauna... Preotul: (mereu atent, încordat, să surprindă orice ironie) Da! Și de ce, mă rog?! Groparul
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
îmi arde etc."; (33) Mi-i să nu mă scoți din sărite (Creangă) − mi-e că/să nu "mă tem că/să". Ca regent al unor forme verbale, a fi are următoarele sensuri: (34) Când este a se face vreo înmormântare, obiceiul antic cere a se așeza poduri în calea mortului (Alecsandri) − "a avea motiv, a avea de ce; a avea destinația sau menirea (de a...), a trebui etc."; (35) Nuntă n-a mai făcut, căci cu cine era s-o facă
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
mult pentru sine decât cu ceilalți pentru că „lucră”, nu mai sunt agricultori, pentru că sunt tot mai puțini pe crânguri, cu tot mai multe case goale sau cu bătrâni etc. Ajutorul, da, mai este, discontinuu, stimulat de tradiție, la nunți, la Înmormântări. Este un sat care nu mai merge pe logică agricolă și pe ceasul dat de hrana vitelor și lucrul la câmp, ci pe cel al serviciului, al folosirii timpului cu cât mai multă eficiență pentru sine. În același timp, sătenii
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
fi dus la o sărăcire a lamentației funerare. Argumentul lor este găsit În procesul de ,,replăsmuire folclorică” a unor motive și elemente ,,mitico-magice” creștine și păgâne, la nivelul comunităților țărănești din România. Observarea și analiza detaliată a unui ceremonial de Înmormântare din Budești-Maramureș (1994) reprezintă temeiul etnografic al studiului lui I. Benga și O. Benga. Ritualul funerar apare astfel drept un ,,ritual al vieții”, din moment ce el asigură nu doar destinul postum al celui răposat, ci și ,,supraviețuirea” celor vii. În acest
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
descompune în apă, dacă ar deveni cenușă numai pentru noi se pierde, nu mai există, dar pentru Dumnezeu se păstrează, căci Lui îi este dată paza elementelor. Noi nu ne temem, cum spuneți voi, să nu suferim vreo stricăciune la înmormântare, ci ne folosim de un obicei vechi și bun, acela al îngropării. Întreaga natură, spre mângâierea noastră, arată învierea viitoare. Soarele apune și răsare. Stele dispar și reapar. Florile se usucă, dar renasc. Arborii, chiar cei bătrâni, înfrunzesc din nou
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
expresii care, prin propria lor putere, amenință și determină persoanei blestemate un destin defavorabil. Acesta este provocat direct de divinitate și este descris prin imagini antitetice binecuvântărilor care au rolul de a induce frica: lipsa descendenței, a nu avea o înmormântare demnă la sfârșitul vieții, abandonarea prietenilor, sărăcia etc. (Iob 27,13-23). Acest fel religios de a înțelege blestemul este confirmat la nivel epigrafic în anatemele de pe inscripțiile funerare ebraice, feniciene și aramaice din mileniul I î.C. Între acestea amintim
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
posibil ca aceste indicații temporale să nu conțină referințe reale, ci doar teoretice. De obicei, trupul defunctului era depus într-un mormânt, loc de unde se considera că poate ajunge în lumea de dincolo. Pentru că nu putem descrie integral modalitățile de înmormântare și tipurile de morminte din Israel și Iuda în epoca monarhică, cititorul care dorește mai multe detalii arheologice va trebui să se consulte bibliografia (Bloch-Smith, 1992; Nurkowicz, 2006). Simplificând și schematizând argumentul, mormintele puteau fi individuale sau să conțină mai
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
eventual spinarea înghesuită și introducând-o într-un alt vas răsturnat în formă de pălărie în cazul în care trebuia să încapă trupul unui adult care nu intra. Mai rar se întâlnește sarcofagul în formă umană. O modalitate obișnuită de înmormântare în zonele de deal din Palestina, din acest motiv considerată tipic „iudaică”, era înmormântarea în camere mortuare săpate în stâncă sau - mai rar - în grote. De multe ori, mormintele în formă de cameră erau prevăzute cu bănci (sau cripte) de-
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
pălărie în cazul în care trebuia să încapă trupul unui adult care nu intra. Mai rar se întâlnește sarcofagul în formă umană. O modalitate obișnuită de înmormântare în zonele de deal din Palestina, din acest motiv considerată tipic „iudaică”, era înmormântarea în camere mortuare săpate în stâncă sau - mai rar - în grote. De multe ori, mormintele în formă de cameră erau prevăzute cu bănci (sau cripte) de-a lungul pereților laterali pe care se puteau depune cadavrul culcat împreună cu ofertele votive
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
toată vecinătatea la priveghi”; în Mohu „era ales un țighidiș, de obicei cel care se căsătorise de un an, pentru un an. Adună oamenii pentru muncile comunității”; în Săcădate, „tăblașul (conducător) era ales de către cei din zeciu pe viață. Organiza înmormântările”, iar în Șeica Mare „tatăl vecinilor era ales un om mai dezghețat, mai iubit de oameni, pentru un an, dar tatăl vecinilor putea să stea și 30 de ani dacă era iubit de oameni. Avea grijă să participe toți la
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
Șeica Mare „tatăl vecinilor era ales un om mai dezghețat, mai iubit de oameni, pentru un an, dar tatăl vecinilor putea să stea și 30 de ani dacă era iubit de oameni. Avea grijă să participe toți la priveghi, la înmormântări” (Ghinoiu, 2004, 359). Sistemul tradițional românesc de organizare instituțională (cete, vecinătăți, Sfatul bătrânilor, tovărășii etc.), relațiile etice care au stat la bază sunt concrețiuni social-istorice ale concepției despre lume și viață, ale viziunii particulare despre ideea de dreptate, justiție și
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
să valorizeze ambele niveluri de raportare la ceilalți: să exprime solidaritatea, nevoia de „a fi” cu ceilalți și de a susține ajutorarea, nevoia lui „a face” împreună cu ceilalți. Aspectele cele mai frecvente prin care se exprimă solidaritățile și ajutorările sunt: înmormântarea și, în special, toate situațiile problematice; integrarea membrilor „vecinătății” în comunități, la nivel individual și la nivel de grup; susținerea identitară. Modul în care românul a conceput normele sociale, a întreprins organizarea instituțională în plan social, administrativ și juridic și
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
C. se exersează și în domeniul „revistei” teatrale (Turda, 1992), continuând să scrie și povestiri, schițe. Volumele de proză scurtă (O dimineață de luni, 1985, Sfatul medicului, 1990, Jocul, 1991, Și Caragiale e cu noi!, 1991, Drumul spre Europa, 1996, Înmormântare via F.M.I., 2000) surprind secvențe din realitatea teribilă a vieții cotidiene, în care indivizii sunt supuși unor angrenaje sociale de presiune depersonalizantă, de corupție, nedreptate și discriminare. În general, scriitorul cultivă satira cu gust amar, pe un ton mucalit, cârcotaș
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285984_a_287313]
-
unei femei frumoase, Cluj-Napoca, 1980; Aprobare pentru un tango, Cluj-Napoca, 1982; Ultima aventură, București, 1982; O dimineață de luni, Cluj-Napoca, 1985; Sfatul medicului, Cluj-Napoca, 1990; Jocul, Cluj-Napoca, 1991; Și Caragiale e cu noi!, Cluj-Napoca, 1991; Drumul spre Europa, Cluj-Napoca, 1996; Înmormântare via F.M.I., Cluj-Napoca, 2000; Interviuri, Cluj-Napoca, 2001. Repere bibliografice: George Pruteanu, „Blondele întotdeauna trișează”, CL, 1972, 15; Mircea Iorgulescu, „Un coniac pentru o fată”, LCF, 1973, 23; Vasile Sălăjan, „Morții nu mint niciodată”, TR, 1976, 11; Mircea Vaida, Actualitatea narațiunii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285984_a_287313]