7,211 matches
-
ușoară, mi se părea că atunci Își dă sufletul, oare mă așteptase pe mine? În acea clipă, lacrimile Îmi curgeau șiroaie, am mângâiat-o pe frunte și fără să vreau, am Întrebat-o Încet, parcă să nu o trezesc, În șoapte Înnăbușite de lacrimi și de durere: ”ce-o să fac eu fără tine”? Doamne, cât am iubit-o! Am rămas În genunchi, lângă pat, Împietrită de durere... nici nu știu cât timp... m-am trezit ridicată de soțul meu și unchiul
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
liberă și s-au așezat cu toții. A comandat câte un cocktail pentru fiecare, din fructe exotice, ceva ce Diana nu mai băuse până atunci. Au mers la dans iar de vorbit au vorbit foarte puțin. Totul era să vorbești În șoaptă, la ureche; din cauza muzicii prea puternice, nu auzeai ce vorbește cel de lângă tine. Au stat aproximativ două ore așa cum hotărâse Diana. Lucas le-a condus pe Diana și colega ei spre hotelul unde erau cazate iar prietenul lui și-a
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
am așteptat ca ea să se așeze în bancă cu unul din cei doi tipi, apoi Marius mi-a făcut semn să ne așezăm în fața lor. Așa nu are cum să nu te vadă, mi-a spus mai mult în șoaptă. Pare o tipă de treabă și tu ești la fel. Celălalt tip se așeză în spatele Creței și părea trist fiind izolat de mica sa gașcă. Dirigintele începu să ne vorbească. Era un tip tânăr, de douăzeci și opt de ani, cu plete
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
nici să plângă nu sunt în stare... Poate că nu mi-au crescut plămânii îndeajuns. Poate, fiindcă ți-a crescut inima prea mare și n-a mai rămas loc și pentru ei. Râzi de mine? am întrebat-o aproape în șoaptă, simțind cum liniștea ce voia să se aștearnă apăsător peste noi încerca să-mi dezlege răspunsuri la întrebări născute în grabă. Nu pricepeam totuși ceva. O refuzasem în pat, nu pentru ceea ce credea lumea despre ea, nu pentru că nu mă
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
să trec peste toată durerea care mă încerca la fiecare pas spre maturitate. Unii râdeau ca la un spectacol de comedie, alții treceau nepăsători văzându-și de propriile giji. Creața veni ca din greșeală pe lângă mine și mă întrebă în șoaptă dacă e adevărat ce aflase. Sini își făcu și ea apariția și părea la fel de curioasă. Nu știam ce să le spun și am fugit, fără să scot un cuvânt, în camera mea, unde m-am răsturnat direct în pat. Am
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
ce se mănâncă viața asta. Nu-i spusese mai nimic despre povestea sa și despre vasta experiență căpătată alături de fel de fel de golani, fiindcă nu-l simțea capabil să o înțeleagă. Titi nu știa decât să-i repete în șoaptă că o iubește, dar când îl întreba care e motivul, acesta începea să se bâlbâie sau să tacă. Nu mai avea timp de pierdut într-un joc care o făcea să se simtă atât de stupid. Trebuia să-i pună
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
am simțit prima oară când m-am îndrăgostit. Aveam pumnii strânși a neputință și un nod în gât, plângând doar în suflet, așa cum mă învățaseră ai mei. Ce faci aici? mă întreba tot mai pierdut, și i-am răspuns în șoaptă: Am venit să învăț... să repar un pendul... Ce să faci mă? întrebă Marius care râdea cu gura până la urechi. Hai scoală, că ai visat urât! Meseria asta văd că-ți produce coșmaruri. Am tras adânc aer în piept de parcă
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
oamenii vin cu inima deschisă ca să se roage. E un loc sfânt și suntem și noi bine primiți dacă venim să ne închinăm. A tăcut, și-a făcut o cruce mare și am înțeles de pe buzele lui cum spune în șoaptă un: “Doamne ajută!” Povestea lui Codruț Mă mai despărțeau câteva zile până cineva de acasă urma să ajungă la școală. Dacă aveam să fiu exmatriculat, mă gândeam să nu mă întorc la ai mei. Nu mai puteam îndura înjurăturile tatei
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
poveri, un întreg mecanism se oprise și fără griji, nu mai avea nici puterea să meargă înainte și nici să se înalțe până la vise, depășind universul său strâmt... Să nu-l furi! am auzit un glas cunoscut, tânguind în surdină șoapte care mă făceau să tresar... și așa e stricat... merge doar când vrea el. Încercam să găsesc în minte o mie de scuze, dar nu scoteam niciun sunet fiindcă ea deja mă prinsese de mână. Mă prostesc, îmi ziceam remarcând
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
mă culc destul de devreme, dar continuam să o văd din ce în ce mai frumoasă. Era atâta lumină care venea dinspre ea că am simțit cum mă topesc în visare. O auzeam repetând rugător: Să nu adormi, să nu adormi! de parcă îmi fredona în șoaptă un refren de cântec popular și eu îi răspundeam amorțit: “Nu te teme, nu dorm... nu adorm”, dar deja sforăiam cuvintele alea. Mi-aș fi dorit să mai pot sta treaz, să o ascult cum îmi vorbește, dar mintea mea
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
mângâieri. Era felul ei aparte prin care mă pregătea pentru viață. Cumva, dacă nu mă atașam de nimeni, nu aveam cum să duc dorul cu mine. Ce mai faci? Încerc să mă descurc, i-am răspuns la fel de scurt și în șoaptă. Pe scena din club era așezată o masă, unde un prezidiu creat ad-hoc din directorul școlii, pedagogă, dirigintele meu, al lui Petruș și al Erjikăi așteptau să ne luăm locul pe scaune ca simpli spectatori. Lângă mine, cu fețele întunecate
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
el nu părea să creadă asta. ― Mda, poate, am mormăit. ― Am putea vorbi despre altceva, sugeră Victor. Cum ar fi...Își lăsă fraza În aer pentru câteva clipe. Spune-mi ce ai mai făcut cu noua coregrafie. Am pufnit În șoaptă. Era foarte drăguț din partea lui să se prefacă că baletul meu Îl interesa cât de cât. Adevărul era Însă că Îl fascina tot atât de mult cât mă fascina pe mine fotbalul. Adică deloc. ― Termină cu prostiile, am râs eu. Hai să
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
a două săptămână din februarie, să ne Întâlnim pentru „ o problemă urgentă”. Nu am bănuit nimic, așa că m am dus, am crezut că e ceva legat de tine. Și o să-ți spun exact ce mi-a spus. Eliza cită În șoaptă, În timp ce eu continuam să nu respir. ― Amândoi ținem la Alisia. Nu aș vrea să o rănesc niciodată, am crezut chiar că o iubesc. Dar Eliza, când te văd pe tine...e altceva. Sunt Îndrăgostit de tine! Am avut grijă ca
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
Probabil nu e momentul potrivit, dar chiar trebuie să lămuresc ceva cu Victor. E acasă? Chipul alb al Larisei era lipsit de expresie. M-am Întrebat dacă ea mânca vreodată. ― Îmi pare rău, spuse, vocea fiindu-i mai mult o șoaptă. Nu e aici. Am privit-o neîncrezătoare. Nu luasem posibilitatea asta În calcul. ― A ieșit? am presupus eu. ― E Într-o excursie. ― Ce? am râs. Am vorbit cu el ieri. ― A plecat azi dimineață. El și clasa lui. Nu-mi
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
răspunzi? Undeva În sufletul meu tocmai Încolțise o speranță. Dacă era cine credeam eu că e... ― Categoric, i-am zis Biancăi. Mi-am lăsat capul În poala Biancăi, sperând să ies astfel din raza privirii profesoarei. ― Alo, am spus În șoaptă. ― Bună! Caut o domnișoară frumoasă caremi datorează niște bani. Am nimerit bine? Am răsuflat bucuroasă. Era vocea lui. ― Tu ce crezi? am Întrebat Încet. ― De ce vorbești În șoaptă? Întrebă el. Dacă e cumva o tehnică de seducție, să știi că
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
sperând să ies astfel din raza privirii profesoarei. ― Alo, am spus În șoaptă. ― Bună! Caut o domnișoară frumoasă caremi datorează niște bani. Am nimerit bine? Am răsuflat bucuroasă. Era vocea lui. ― Tu ce crezi? am Întrebat Încet. ― De ce vorbești În șoaptă? Întrebă el. Dacă e cumva o tehnică de seducție, să știi că-mi place. Am pufnit În râs fără să vreau. ― Nu e o tehnică de seducție, Înfumuratule! Sunt În oră! ― Oh, zise el. Sunt puțin dezamăgit acum. Oricum, mă
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
dacă m-aș numi exact o sportivă. ― Ei bine, eu sunt un sportiv. Ar trebui sămi vezi mușchii de vis. ― Glumești? ― Desigur că nu, zise el pe un ton care se voia jignit. Mă pufni râsul. ― Glumesc, zise el În șoaptă. Chiar era un tip amuzant, mi-am spus În timp ce ne opream amândoi din râs. ― Am o soră, am continuat. E puțin nebună uneori, dar e grozavă. Și am și un frate, dar tu deja știi asta. David veni cu cele
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
ridici acum, ne duce Adi cu mașina. Sau preferi autobuzul? ― Prefer somnul. ― Ok, atunci eu am plecat. Cu siguranță știa exact ceea ce urma să se Întâmple. ― Așteaptă! am țipat după ea. Fir-ar să fie! M-am ridicat Înjurând În șoaptă, mi-am tras pe mine o bluză gri Împletită și o fustă la limita lungimii admise, m-am dat cu ruj În timp ce Maria mi-a pieptănat și prins părul și mi-am Îndesat În geantă toate caietele de pe birou. Totul
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
intersectă cu a mea și m-am uitat imediat În altă parte. Ochii aceia verzi erau mai mult decât puteam atunci suporta. Am luat Încet trandafirul din mâinile lui. ― Îți pare rău? Vocea mea nu era mai mult decât o șoaptă. Damian, nu am mai auzit niciun cuvânt de la tine timp de treisprezece zile. ― Știu, murmură el. ― Ai dispărut, pur și simplu, am spus simțind o lacrimă dureroasă care nu voia să curgă. ― Am fost in Franța. La Început m-am
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
A.A., etern student în anul patru la construcții civile, mare cunoscător al sufletului și trupului feminin, care mi-a povestit la o bere despre noua lui pasiune amoroasă. „Știi ce m-a înnebunit la ea?“, mi-a zis în șoaptă A.A. „Eram la o petrecere, venisem târziu, lumea era deja cherchelită, se trecuse de la Gary Glitter la Barry White și înapoi la Gary Glitter. De cum am intrat pe ușă, am remarcat-o: trup superb, picioare fusiforme, ochi verzi, migdalați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
șocul și durerea pe care, studentă fiind, mi le crease decesul în urma unei tentative ilegale de avort a unei colege de grupă liniștită și discretă, abia căsătorită. Tragedia Brigittei, care pe atunci părea singulară, individuală și scandaloasă, evocată doar în șoaptă, cu spaimă și lacrimi, pare să fi curs, evaluând retroactiv acum întâmplările și realitățile de altădată, în matca unui dezastru colectiv. La câțiva ani după terminarea studiilor, pierdeam, tot în urma unei tentative ratate de avort, o altă fostă colegă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
de a fi super vigilentă până la capăt. O imposibilitate care scotea și ea la iveală întreaga monstruozitate a „decretului“! Anii care au urmat au înmulțit decesele femeilor și au rărit numărul nașterilor. Despre aceasta se vorbea mai departe tot în șoaptă. Pe medicul meu ginecolog, care m-a asistat și la nașterea băiețelului meu, l-am întâlnit într-o zi la farmacia din centrul orașului. Era abătut. Mi-a spus zâmbind trist: „Doamnă, voi pleca. Nu mai suport!“. L-am reîntâlnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
răspuns, cu toată enervarea ținută-n frâu: — Mâine la ora 7.30 te aștept la spital, cu pijama, papuci și periuță. — Dar nu am nevoie de internare. Și, pentru că omul se îndrepta să-mi deschidă ușa, am completat aproape în șoaptă: — N-am avortat. Dacă nu ești acolo, anunț organele. Și-așa m-ai pus într-o situație foarte proastă venind aici. Trebuia deja să fii la spital. Spitalul era o cloacă de disperare. În salonul meu erau opt paturi metalice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
mai intrat în vreo sală de operații și când privesc cu dificultate scenele din filme cu cafturi prea sângeroase, visele mele cele mai coerente se desfășoară într-un bloc operator unde se aud doar clinchetul instrumentelor, ritmul respirației artificiale și șoaptele chirurgilor. Aveam mai puțin de opt ani când am intrat prima dată într-o sală de operații, în urma unui caz tipic de simulare căruia nimeni nu s-a obosit să-i facă diagnosticul diferențial. Începută banal („mi-e rău, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
un copil din flori“ (concept des vehiculat în copilărie, care mă plasa în plin paradox: nu înțelegeam de ce se vorbea despre apariția acestor minunați copii din flori - care trebuie să fi fost cu totul și cu totul magici - mereu în șoaptă, ca despre ceva reprobabil). Profesoara mătușii Anuca nu locuia aproape de școală și nici nu avea pe nimeni care să-i îngrijească bebelușul. Deși bunica mea dinspre tată locuia practic în aceeași casă cu noi, nu ne-a avut niciodată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]