7,108 matches
-
lui, cu maică-sa după el frângându-și mâinile, o, băiatul meu, băiatul meu, ce-i cu tine, ce-am fost în stare să-ți spun? mângâindu-i părul și el lăsându-se mângâiat - el care nu suporta mângâierile, îmbrățișările, șoaptele pentru că-l dădeau peste cap, îl înmuiau, nu mai era în stare de nimic - și izbucnind și mai tare în lacrimi, incapabil să se stăpânească. Și-a amintit de țuguiul care ardea și de olanele înnegrite crăpând de căldură cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
vechi. Curând, pe umerii reci ai vântului, vor fâlfâi văluri înghețate, iar norii bosumflați, își vor încălzi mâinile la hornul casei mele, unde vor asculta povești nemuritoare, nemaiauzite, decât în colindele unei nopți sfinte, învăluite sublim în eterna Dragoste, printre șoapte de înger și un colț de cer înveșmântat în satin alb.
Cur?nd iarna by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83378_a_84703]
-
asupra spiritului... — Deci nu dumneata ai pătruns în casa lui McGanny ieri-noapte? Se uită repede în sus, îmi șuieră să tac și aruncă o privire prevenitoare spre ușă. — Pentru Dumnezeu, Michael! Vrei să-mi agravezi situația? Și pe urmă, în șoaptă: De ce crezi că te-am adus aici, dacă nu să discutăm taman această chestiune? M-am așezat pe bancă lângă el și am așteptat să mă lămurească. După un timp, mi-am dat seama că se posomorâse. Îmi pare rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
un asemenea tratament, Michael.Nu mai pune întrebări. Slavă Domnului că rămân sănătos la minte și la suflet, deci o să supraviețuiesc calvarului, poți fi sigur. Dar apropo de supraviețuire (și în acel moment, glasul i se transformă din nou în șoaptă), am auzit pe căi neștiute că membrii unei familii de vază se pregătesc să înfrunte o pierdere tragică. Mortimer Winshaw se stinge repede. — Păcat. E singurul care s-a purtat frumos cu mine. — Adulmec revolte. Adulmec frământări. Cunoști la fel de bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
te ajută cu ceva în carieră, mi-ar fi foarte ușor să te prezint câtorva persoane. Am o oarece influență la domnul Eliot. Adevărul este, dacă poți păstra un secret (și în acel moment își coborî glasul, transformându-l în șoaptă), mi s-a spus că e înnebunit după... — Vă referiți la...T.S. Eliot? Michael ezită. Cel care a scris Tărâmul pustiu? Tabitha izbucni într-un râs sclipitor, muzical. — Vai, prostuțule! spuse ea. N-ai aflat? E mort de ani de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
opri brusc când Tabitha spuse asta. Nu era sigur că auzise bine. — Semeni mult cu el, să știi. Exact cum mă așteptam. Aceiași ochi. Exact aceiași ochi. — Hai odată, spuse domnul Sloane, trăgându-l pe Michael de mânecă. Adăugă în șoaptă. E dusă, săraca. N-o băga în seamă. Să n-o zăpăcim și mai mult. Hilary rămase singură cu mătușa ei. Rămase un timp în picioare în fața focului, mușcându-și unghiile și străduindu-se să înțeleagă ultima sugestie derutantă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
trăi cu ea, ba chiar de a o susține, devine și ea un fel de nebunie. Ceea ce înseamnă, cu alte cuvinte, că ne împotmolim în ea. Nebunia nu se va sfârși niciodată. Cel puțin nu... (glasul îi scăzu până la o șoaptă spectrală) pentru cei vii. Pic. Pic. — Uite, domnișoara Barton, de exemplu. Vorbele lui Mortimer începeau să nu se mai deslușească. E o fată atât de bună... Atât de încrezătoare. Și totuși eu am înșelat-o tot timpul. Picioarele mele sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
urcă prin pădurea rară Învăluit în tainica visare. Își duce în spate greaua lui povară Și fredonându-și ultima cântare. Și tot în gânduri cufundat Coboară liniștit spre lunga noapte. Îi pare rău de tot ce a lăsat: Iubire, amintire, șoapte.
Amintiri by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83187_a_84512]
-
ce pâlpâie ușor Și-ncetul mă cuprinde asprimea clipelor de dor În noaptea lungă și geroasă Stau singur și uitat într-un ungher de casă. În noaptea lungă mă gândesc la cei plecați: Părinți, prieteni, rude și la frați. În șoaptă parcă le răsuna cântul Împrăștiat apoi în zare, când pornește vântul. Acum sunt trist și-adorm cu tine-n gând Și te zăresc mergând pe o alee suspinând. Se-aude iar în noapte cântul tău de dor Ce se oprește
Lunga noapte by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83186_a_84511]
-
Toată lumea Îl știe! Doar că, ăăă, exact acum nu pot să mi-l amintesc. M-a fixat o clipă la mine cu ochii ei mari, căprui, pironiți pe fața mea de-acum transpirată. — Miranda Priestly, a rostit ea aproape În șoaptă, cu un amestec de respect și teamă pe chip. Numele ei este Miranda Priestly. A urmat o lungă tăcere. O bucată de vreme, care mi s-a părut lungă cât un minut Întreg, nici una din noi nu a scos o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
cu vin și l-a ciocnit cu al lui. Nu, nu glumesc. Doar nu-ți Închipui că nu voiam să aflu cum a decurs prima săptămână din restul vieții tale? În cinstea iubitei uluitoare. — Mulțumesc, am spus eu aproape În șoaptă și am sorbit din pahar. Mulțumesc, mulțumesc, mulțumesc. 6 — Măiculiță, doamne, veni coana redactoreasă de modă În persoană?! a țipat Jill cu prefăcută afectare când a deschis ușa. Hai Încoa’ și dă-i voie sor’tii mai mari să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
am trimis Întrebarea asta lui Emily Într-un scurt e-mail, pe care am văzut cum Îl primește și Îl citește. Răspunsul ei a venit prompt: „Exact, a scris ea. Dacă noi două trebuie să ne spunem ceva, o facem În șoaptă. Altminteri, nici pâs. Și nu vorbești NICIODATĂ cu ea decât dacă ea ți se adresează. Și să nu-i mai spui NICIODATĂ doamnă Priestly - Îi zici Miranda. Înțeles?“ M-am simțit din nou pălmuită, dar am ridicat privirea spre ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
dregându-și vocea, am ridicat privirea și l-am văzut pe micul și tristul liftier, care se uita la mine și mă aștepta răbdător. — Scuză-mă, am murmurat În timp ce mă urcam În lift. Nici o problemă, a răspuns el aproape În șoaptă, analizând atent podeaua de lemn. Cu timpul o să fie mai ușor. — Poftim? Îmi pare rău, dar n-am auzit ce ai... — Nimic, nimic. Iată, am ajuns, domnișoară. O seară plăcută. Ușa s-a deschis și am ieșit În holul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ațintiți drastic asupra a ceea ce trebuie să fi fost fața mea extrem de șocată. Nu aveam absolut nici o alternativă, trebuia să urc În lift Împreună cu ea. — Ăă, bună dimineața, Miranda, am zis eu, dar vocea mea a fost un soi de șoaptă. Ușile s‑au Închis În urma noastră: aveam să fim singurele persoane din lift pe durata Întregii călătorii de șaptesprezece etaje. Nu mi‑a spus nimic, dar și‑a scos micul carnețel cu coperți de piele și a Început să‑i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
cu blush lichid sau cremă, niște gene foarte sexy, cu mult dermatograf și fard de pleoape, adumbrite de genele date cu rimel negru ca smoala și ceva care părea a fi o idee de lip‑glass. Când Îi mărturisisem În șoaptă lui Allison că toate astea or să fie absolut imposibil de ținut minte, a părut exasperată. — Păi, să sperăm că n‑o să fie nevoie de ele, a zis ea cu o voce care părea atât de stresată, Încât am avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
de copleșitoare, de atotcuprinzătoare, Încât m‑am Întrebat dacă nu cumva murisem deja. Nimeni nu a rostit un cuvânt. Nici o furculiță nu s‑a lovit de vreo farfurie, nici un pahar nu a clinchetit, nimeni nici măcar nu și‑a Întrebat În șoaptă vecinul cine era persoana care Îi luase locul Mirandei Priestly. M‑au privit doar cu toții, clipă după clipă și nu mi‑a rămas altceva de făcut decât să vorbesc. Nu mi‑am adus aminte un singur cuvânt din discursul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
În acel moment mi‑am dat seama că și mama plângea, dar Încetișor. — Andy, ți‑l dau pe tata. El a vorbit cu doctorii În ultima vreme. Te iubesc, scumpo. Ultimele cuvinte abia s‑au auzit, erau mai mult o șoaptă. — Bună, scumpo. Ce mai faci? Îmi pare rău că te sunăm cu asemenea vești. Vocea lui era adâncă și liniștitoare și am avut impresia trecătoare că totul o să fie bine. El urma să‑mi spună că ea și‑a fracturat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
a Înhățat de braț cu o mână ca o gheară de vultur, dar eu mi l‑am smuls din strânsoare și i‑am adresat un zâmbet larg. Și m‑am gândit și că era momentul să nu mai vorbesc În șoaptă, să spun tuturor micul nostru secret. — Îmi pare foarte rău, Miranda, am anunțat‑o eu cu o voce normală care, pentru prima dată de când aterizasem la Paris, nu tremura incontrolabil, dar nu cred că voi putea să fiu prezentă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
oare un asemenea lucru? Duncan Își dorea, de dragul domnului Mundy și al tînărului, să se poată realiza. Își dorea acest lucru mai mult decît orice. Se uită la domnul Mundy. Aproape imediat după Începerea tratamentului Închisese ochii, iar acum, cînd șoaptele continuau, Începu să plîngă ușor. Lacrimile Îi curgeau fine pe obraji, i se adunau pe gît și-i udau gulerul. Nu făcea nici o Încercare să le oprească; stătea cu mîinile atîrnîndu-i În poală, cu degetele curate și butucănoase contractîndu-i-se din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
niște capișoane pentru copii. LÎna era de calitatea a doua, cu noduri ciudate; o asemenea activitate te Încălzea vara, dar croiala și modelul te absorbeau acum. Își mișca degetul mare și arătătorul rapid de-a lungul andrelei, numărînd ochiurile În șoaptă. Viv Își deschise geanta și scoase o revistă pe care Începu s-o răsfoiască. — Vrei horoscopul? o Întrebă pe Helen, după o vreme. Și, cînd Helen dădu din cap aprobator, zise: Iată-ne, deci. Pisces, Pești: Prudența e cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
un pas, ezitară, simțindu-se ca niște intruși - pentru că nu auzeau altceva În afară de apa care se rostogolea, chemările păsărilor și foșnetul frunzelor. Evident, nu-i ca iadul din Piccadilly, zise Reggie coborînd din mașină. — E minunat, spuse Viv. Vorbeau În șoaptă. Își Întinseră mîinile și picioarele, apoi traversară prin iarbă pînă la marginea pîrÎului. CÎnd priviră de-a lungul malului, văzură, ascunsă pe jumătate de copaci, o clădire veche din piatră cu ferestrele sparte și acoperișul distrus. — E o moară, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
vorbească. Una a unei femei, cealaltă a unui bărbat, ușor ridicate, poate se certau - a bărbatului era mai clară, dar ambele erau, de fapt, Înăbușite, intermitente, ca scîrțîitul unei cîrpe cu care lustruiești o masă. — La naiba! spuse Reggie În șoaptă. Astane mai lipsea. — Crezi că ne aud? — Nu, dacă stăm liniștiți, și nu, dacă o s-o țină tot așa. Să sperăm că da! Nostimada o să-nceapă dacă se decid să se sărute și să se Împace. ZÎmbi atoateștiutor. O să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
auzit că nemții, spuse Mickey, asamblează un fel de armă cu las... Vaporul se Înclină, pentru că cineva se urcase pe el dinspre cablul de remorcare. Kay, care fusese atentă la pași, se aplecă și-și puse paharul jos. Spuse În șoaptă: — Asta-i probabil Helen. Țineți minte: nici un cuvînt despre pijama, zi de naștere sau ceva de genul ăsta. Urmă o bătaie, ușile se deschiseră, și apăru Helen. Kay se ridică s-o ia de mînă și s-o ajute să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
dată afară de la minister, trimisă acasă la părinții ei - un vicar și soția lui - din Birmingham. — Toți am spus c-a fost o toantă, spuse Viv. Dumnezeule, aș vrea să fie aici! Luase... Se uită În jur, și vorbi În șoaptă, a luat niște pilule, nu-i așa? De la un farmacist? Nu știu, zise Betty. — Așa a făcut, zise Viv. SÎnt sigură că a luat. — Poți să folosești săruri Epsom. — Am făcut-o deja. N-au avut efect. — Ai putea Încerca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
din nou prin geantă În căutarea unei brichete. Încă te sfătuiesc să-i spui lui Reggie. Ce rost are să fii Împreună cu un bărbat Însurat, dacă nu-i poți spune asemenea lucruri? Nu, zise Viv aproape mută. Vorbeau din nou În șoaptă. O să-ncerc mai Întîi pilulele, și dacă nu merge, atunci o să-i spun. Și dacă merge, n-o să fie mai deștept dac-o să știe. — Spre deosebire de tine, să sperăm. Chiar mă crezi moale. Nu vreau să spun decît că, dacă și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]