6,901 matches
-
și a soției lui, Prințesa Therese de Nassau-Weilburg. Fratele mai mare al Theresei, Ducele Alexandru Petrovici, se căsătorise cu sora lui George, Prințesa Eugenia Maximilianovna din 1868. Bunicul Theresei a fost căsătorit cu Marea Ducesă Ecaterina Pavlovna a Rusiei, fiica Țarului Paul I al Rusiei, iar descendenții lor au fost crescuți în Rusia. În ciuda titlului german, Ducesa Therese, a fost crescută în Russia. Întotdeauna a fost considerată ca parte a familiei imperiale ruse. George și Theresa au avut un fiu: La
George Maximilianovici, al 6-lea Duce de Leuchtenberg () [Corola-website/Science/321362_a_322691]
-
German. Născut în Baden-Baden, Maximilian a fost fiul Prințului Wilhelm de Baden, al treilea fiu al lui Leopold, Mare Duce de Baden și a Prințesei Maria Maximilianovna de Leuchtenberg, nepoată a lui Eugène de Beauharnais și nepoată de soră a Țarului Alexandru al II-lea al Rusiei. A fost numit după bunicul matern, Maximilian de Beauharnais, al 3-lea Duce de Leuchtenberg și a semănat cu vărul său, Napoleon al III-lea al Franței. Max a a studiat dreptul la Universitatea
Prințul Maximilian de Baden () [Corola-website/Science/321360_a_322689]
-
-lea prin mama sa, el nu a primit titlul de "Mare Duce al Rusiei" din cauza noii legi a familiei promulgată de împăratul Alexandru al III-lea. Prin această lege se stabilea ca numai copiii și nepoții pe linie masculină ai Țarului vor purta titlurile de Mare Duce sau Mare Ducesă; ceilalți descendenți vor purta titlurile de "Prinț al Rusiei" sau "Prințesă a Rusiei". În ciuda faptului că a fost doar prinț al Rusiei, la naștere a primit 21 de salve de tun
Prințul Andrei Alexandrovici al Rusiei () [Corola-website/Science/321403_a_322732]
-
Cuplul s-a logodit la 18 iunie 1942 și s-a căsătorit la Norton, la 21 septembrie 1942. Arhiepiscopul de Canterbury a oficiat serviciul anglican în timp ce cununia ortodoxă a fost oficiată de arhimanditul Nicolae, care a fost tutore al copiilor țarului Nicolae al II-lea. Din a doua căsătorie, Prințul Andrei a avut o fiică: În 1949, Prințul Andrei s-a mutat în Casa Provender din Faversham, Kent care era proprietatea familiei celei de-a doua soții. Casa este faimoasă și
Prințul Andrei Alexandrovici al Rusiei () [Corola-website/Science/321403_a_322732]
-
II-lea al Suediei. Alexandra aparținea familiei germane însă a crescut în Rusia, familia ei fiind înrudită cu dinastia Romanov. Ducele Petru Georgievici de Oldenburg, tatăl Alexandrei, era singurul fiu supraviețuitor al Marii Ducese Ecaterina Pavlovna, a patra fiică a Țarului Pavel I al Rusiei. Petru de Oldenburg a urmat o carieră militară în armata imperială rusă. Alexandra Petrovna a crescut fericită în familia Oldenburg. Petru Georgievici și soția sa au dus o viață exemplară de familie și s-au îngrijit
Marea Ducesă Alexandra Petrovna () [Corola-website/Science/321413_a_322742]
-
Alexandrei a trezit în ea interes pentru medicină și pentru rezolvarea problemelor sociale ale celor săraci. Părinții Alexandrei au aranjat căsătoria pentru ea. La 25 octombrie 1855, Alexandra s-a logodit cu Marele Duce Nicolae Nicolaevici, al treilea fiu al Țarului Nicolae I. Alexandra, care a fost crescută în Biserica Luterană, s-a convertit la ortodoxism la 7 ianuarie 1856 și a primit titlul de Alexandra Petrovna Marea Ducesă a Rusiei. Nunta a avut loc la 6 februarie 1856, la Peterhof
Marea Ducesă Alexandra Petrovna () [Corola-website/Science/321413_a_322742]
-
la Kiev în timp ce soțul ei își împărțea timpul între copiii lui cu Alexandra și cea de-a doua sa familie. Când Marele Duce a aranjat să schimbe rangul copiilor săi nelegitimi și a amantei sale, Alexandra Petrovna a apelat la Țarul Alexandru al II-lea să intervină, însă Țarul a răspuns: "Voi vedea. Soțul tău este în floarea vieții sale și are nevoie de o femeie cu care să se iubească. Uită-te la tine! Uite cum te îmbraci! Nici un om
Marea Ducesă Alexandra Petrovna () [Corola-website/Science/321413_a_322742]
-
între copiii lui cu Alexandra și cea de-a doua sa familie. Când Marele Duce a aranjat să schimbe rangul copiilor săi nelegitimi și a amantei sale, Alexandra Petrovna a apelat la Țarul Alexandru al II-lea să intervină, însă Țarul a răspuns: "Voi vedea. Soțul tău este în floarea vieții sale și are nevoie de o femeie cu care să se iubească. Uită-te la tine! Uite cum te îmbraci! Nici un om nu ar fi atras." Totuși, după această întâlnire
Marea Ducesă Alexandra Petrovna () [Corola-website/Science/321413_a_322742]
-
un copil bolnăvicios și la naștere au existat îndoieli dacă va supravieți până la botez. La scurtă vreme după nașterea sa, părinții au început să trăiască vieți separate. Prințul Vasili și-a petrecut copilăria în Rusia Imperială în timpul domniei unchilui său, Țarul Nicolae al II-lea. După căderea monarhiei ruse în februarie 1917, Vasili, atunci în vârstă de zace ani, era în vacanță la Ai-Todor, moșia tatălui său din Crimeea. La sfârșitul lui martie, ambii părinți, toți frații săi și împărăteasa bunică
Prințul Vasili Alexandrovici al Rusiei () [Corola-website/Science/321457_a_322786]
-
pereții bisericii, chiar și în altar. Pe unele inscripții se citesc următoarele: "„Ano 1691 Rex Poloniae Ion II cum exercitu fuit”" (în ) - pe peretele nordic al altarului, "„Koliphsa (tar) Moskovski 1711”" (interpretată de unii cercetători astfel: „Pe aici a trecut țarul Moscovei Petru I, la 1711”), iar pe peretele vestic se află semnătura cu caractere slavone și latine a lui Udriște Năsturel din anul 1655. Istoricul de artă Sorin Ulea a afirmat că pictura Bisericii Sf. Gheorghe din Hârlău prezintă mari
Biserica Sfântul Gheorghe din Hârlău () [Corola-website/Science/316328_a_317657]
-
primul turneu final după ce competiția a devenit bianuala, primul după ediția organizată la o diferență de un an, ediția 2006-07. Suedia găzduiește acest turneu final în iunie 2009, prin urmare selecționată ei sub 21 s-a calificat automat. 51 alte țari dintr-un total de 52 națiuni sub jurisdicția UEFA, incluzând aici separat Muntenegru și Șerbia, cele două țări fiind la prima participare separată, au trecut printr-un sistem de calidicări pentru a decide celelalte adversare ale Suediei la turneul final
Campionatul European de Fotbal sub 21 UEFA 2009 () [Corola-website/Science/316379_a_317708]
-
o prresiune permanentă asupra Basileului, amenințând să-i ofere ajutor lui Isaac II și familiei acestuia. Între timp, Muhi-ad-Din, emir de Ancyra, devasta, neîmpiedicat de nimeni, Paphlagonia. Un pericol enorm îl reprezenta și Bulgaria, unde domnea, din 1196, Kaloian, un țar energic și de o cruzime monstruoasă. Jurând să se răzbune pentru faptele lui Vasile II, el le-a dat bizantinilor lovituri puternice în anii 1199-1201, justificându-și porecla Ucigași de romei. Cucerind, în martie 1201, Varna, Kaloian a poruncit ca
Alexios al III-lea Angelos () [Corola-website/Science/316367_a_317696]
-
revină în tabăra cruciaților, reușind astfel să își câștige o mare faimă în rândurile acestora. Atunci când fratele sau mai vârstnic, Balduin, devenit între timp împărat latin de Constantinopol, a căzut prizonier în bătălia de la Adrianopol din aprilie 1205 în mâinile țarului Ioniță Caloian al Bulgariei, Henric a fost ales să dețină regența Imperiului, iar la aflarea veștii că Balduin nu mai este în viață Henric a preluat conducerea directă, fiind încoronat ca împărat la 20 august 1206. Ca împărat, Henric s-
Henric I de Hainaut () [Corola-website/Science/316492_a_317821]
-
în lupte reușite cu Ioniță Caloian și cu împăratul proclamat de greci la Niceea, Theodor I Laskaris. În continuare, a reușit să îi respingă pe bulgari, ca urmare a unei victorii decisive obținute în anul 1208 la Philippopolis asupra noului țar, Borilă. Odată stabilizată situația pe frontul european, Henric a întreprins o campanie împotriva niceenilor, extinzând dominația Imperiului Latin (care se limitase în Asia Mică la micul oraș Pegai) în urma campaniilor reușite din 1207 (asupra Nicomediei, astăzi Izmit) și 1211-1212, în urma
Henric I de Hainaut () [Corola-website/Science/316492_a_317821]
-
de Montferrat, comandantul cruciadei, însă aceasta a murit, probabil în timpul nașterii, odată cu copilul. Încheindu-se pacea cu bulgarii, o alianță matrimonială a fost stabilită în 1213 între Henric I și Maria de Bulgaria, fiica lui Ioniță Caloian și nepoata de țarului Borilă. Din această căsătorie nu au rezultat copii. Totuși, Henric ar fi avut o fiică de pe urma unei relații extraconjugale, care mai târziu se va căsători cu conducătorul unei mici formațiuni politice a vlahilor din zona Munților Rodopi, Alexei Slav.
Henric I de Hainaut () [Corola-website/Science/316492_a_317821]
-
Labrador, un om incopetent. Ministrul austriac Metternich a decis să nu redea Parma Casei de Bourbon, ci soției lui Napoleon, Marie Louise de Austria. Maria Luisa a pledat cauza ei fratelui ei Ferdinand al VII-lea al Spaniei, Papei și Țarului Alexandru I al Rusiei. În cele din urmă, Congresul a decis să-i acorde Mariei Luisa și fiului ei micuțul ducat de Lucca, care provenea din Toscana. Maria Luisa a refuzat compromisul pentru mai mult de doi ani, în care
Maria Louisa a Spaniei (1782-1824) () [Corola-website/Science/322336_a_323665]
-
data în folosință în anul 1982 care de asemenea leagă Valea Parhovei de alte obiective turistice importante (Cheile Ialomiței, Mănăstirea Peșteră Ialomiței, Lacul Scropoasa și Lacul Bolboci, etc.) Prin această construcție deosebită, telecabina Bușteni-Babele rămâne o importanță realizare inginereasca a țarii alături de alte construcții pe cablu importante din țară: telecabinele Sinaia-Cota 1400, Cota 1400-Cota 2000, telecabina Bâlea Cascadă-Bâlea Lac și cele din Poiana Brașov. De menționat este că aceste construcții inginerești au fost posibile pentru că ""Ministerul Turismului din acea vreme primise
Telecabina Bușteni-Babele () [Corola-website/Science/322343_a_323672]
-
a dispus dărâmarea Bisericii Albe, care era grav avariată, și a construit Biserica Stratenia ("Întâmpinarea Domnului") care a îndeplinit funcția de catedrală mitropolitană. În jurul anului 1693, ea a construit și case domnești la Mitropolie. Aici au fost găzduiți în 1711 țarul Petru cel Mare al Rusiei și domnitorul Dimitrie Cantemir al Moldovei. Mitropolitul Iacov Putneanul (1750-1760) a construit în curtea Bisericii Stratenia o reședință mitropolitană. În această casă a locuit în vara anului 1785 domnitorul Alexandru Mavrocordat al II-lea (1785-1786
Palatul Mitropolitan din Iași () [Corola-website/Science/322367_a_323696]
-
fondatorul Casei Obrenovici. În timpul domniei sale, Șerbia a devenit un ducat autonom în cadrul Imperiului Otoman. El este considerat liderul care a început procesul de restabilire a statalității Șerbiei, ca și cel care a pus bazele noii politici interne și externe a țarii. Prințul Milos a domnit autocrat, refuzând în permanență să împartă puterea. În timpul domniei sale, a devenit cel mai bogat om din Șerbia și unul dintre cei mai avuți oameni din Balcani. Miloš Obrenović s-a nascut că fiul al Višnja Gojković
Miloš Obrenović, Prinț al Serbiei () [Corola-website/Science/322413_a_323742]
-
("Armata Regală") a fost deumirea sub care au fost cunoscute forțele terestre ale Regatului Italiei de la unificarea țarii în 1861 până la înființarea Republicii Italiene în 1946. După ce monarhia și-a încetat existența, noua denumire a forțelor terestre s-a modificat în "Esercito Italiano". "" și-a început existența odată cu proclamarea Regatului Italiei ce a urmat reunificării ("Risorgimento") din 1861
Regio Esercito () [Corola-website/Science/316909_a_318238]
-
de Napoleon pentru a obliga Perfidul Albion să facă pace. O intervenție militară franceză împotriva Portugaliei a devenit iminentă în 1807. Pe 14 iunie 1807, Napoleon I a câștigat bătălia de la Friedland împotriva Imperiului Rus și, urmare a aestui fapt, Țarul Alexandru I este nevoit să accepte semnarea unui armistițiu, pe 21 iunie, Tratatul de pace de la Tilsit fiind semnat pe 7 iulie, în urma unei serii de întrevederi între suveranul francez și cel rus. Două zile mai târziu, Prusia semnează la
Războiul Peninsular () [Corola-website/Science/316970_a_318299]
-
unor mari familii de boieri moldoveni au făcut carieră în Imperiul Rus. Unul dintre guvernatorii guberniei centrale Moscova a fost Grigore Cristi, în timp ce un alt moldovean, Leon Casso, profesor la Universitatea din Moscova, a ajuns ministrul învățământului public în vremea țarului Nicolae al II-lea. Totuși Basarabia rămâne locul de plecare al unor mari personalități care au sprijinit dezvoltarea românismului de pretutindeni. Vasile Stroiescu, este indubitabil, cea mai cunoscută figură. Înainte de izbucnirea primului război mondial, prin intermediul băncii „Albina” a donat românilor
Mișcarea de eliberare națională a românilor din Basarabia () [Corola-website/Science/328854_a_330183]
-
germană a Belgiei prin care a fost încălcat vol. III stabilit la Conferința din 1907 conform căruia niciun stat nu poate începe ostilitățile fără o prevenire explicită a celeilalte. Conferința de pace a fost propusă în 29 august 1898 de țarul Nicolae al II-lea și contele Mihail Nikolaevici Muraviov, ministrul de externe de atunci al Rusiei. Conferința a început 18 mai 1899, în data zilei de naștere al țarului. Convenția a fost semnată în 29 iunie al aceluiași an, intrând
Convențiile de la Haga din 1899 și 1907 () [Corola-website/Science/328962_a_330291]
-
Conferința de pace a fost propusă în 29 august 1898 de țarul Nicolae al II-lea și contele Mihail Nikolaevici Muraviov, ministrul de externe de atunci al Rusiei. Conferința a început 18 mai 1899, în data zilei de naștere al țarului. Convenția a fost semnată în 29 iunie al aceluiași an, intrând în vigoare la data de 4 septembrie 1900. Convenția de la Haga din 1899 are formată din patru secțiuni principale și trei declarații adiționale, care erau: Cea de-a doua
Convențiile de la Haga din 1899 și 1907 () [Corola-website/Science/328962_a_330291]
-
pe 5 martie 1921. Tratatul a confirmat faptul că frontiera finlandezo-sovietică ar urma vechea frontieră dintre Marele Principat al Finlandei și Rusia Imperială. Finlanda a primit în plus Petsamo, cu port la Oceanul Arctic, care niciodată nu îngheață. Încă din 1864, țarul Alexandru al II-lea al Rusiei a promis să cedeze Petsamo Finlandei, în schimbul unei bucăți din Istmul Carelia. Finlanda, de asemenea, a fost de acord să părăsească zona Repola (alipită Finlandei în timpul expediției Viena) și Porajärvi alipită Finlandei în timpul expediției
Tratatul ruso-finlandez de la Tartu () [Corola-website/Science/328979_a_330308]