7,853 matches
-
invitația doamnei Elena Dumitrescu, de a participa la cea de a IV-a ediție a Festivalului de Artă Naivă, organizat de Fundația First din Timișoara. Participasem și la edițiile anterioare, fiind cunoscut ca sculptor de către organizatori. Tematica expoziției era ,,Vremea țiganilor”. Îmi era foarte greu să redau cu ajutorul dălților culorile vii, țipătoare din portul tradițional a rromilor, fapt care m-a determinat imediat să optez pentru realizarea tematicii festivalului prin pictură, având astfel posibilitatea de a realiza exact portul lor colorat
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
fost acceptați și declarați masoni un mare număr de indivizi, fără nici un criteriu de admitere, persoane nu totdeauna la nivelul care ar face cinste acestei organizații. Adrian Nastase a devenit și el, cu aceast~ ocazie, mason, alături de Luminița, fata "împăratului" țiganilor, Iulian, de la Sibiu. Astăzi, aceasta masonerie din România este un caz tipic: cu Marele Mason (șeful) - un obscur fost jurnalist la "SCÂNTEIA" - a ajuns aliată cu partidul de guvernământ, adică cu Adrian Nastase și, prin lege, este Masonerie de stat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85068_a_85855]
-
oarecare - pe care de fapt nu i-a cerut-o nimeni - și ca să abată atenția că el nu încearcă prin toate mijloacele de a-si satisface pofta patologica pentru avere și putere, Ady a declarat una din marile sale minciuni (țiganii având spirit inventiv) că el "ar urma tradiția familiei" (tatăl său, după absolvirea Școlii Militare de Ofițeri, ca șef de promoție, a fost primit în Ordin. Apoi a mai declarat, tot gratuit, ca în România dintre cele două războaie mondiale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85068_a_85855]
-
de la un stăpân la altul, de la "nomenclaturistic~" la "nesațiul posesiunii" și la capitalistizare. Socrul, Angelo Miculescu, după lovitura de stat din decembrie 1989, a lucrat în cadrul firmei "POOLGEC", proprietatea lui George Păunescu (conducătorul firmei securiste "CRESCENT"). Despre acest domn, tot țigan, vom scrie cu altă ocazie, în relație cu Nastase. George Păunescu a exercitat mari presiuni asupra ministrului Agriculturii și Alimentației, Ioan Oancea, ca acesta să accepte importul de către "POOLGEC"- imediat - a unui milion tone grâu de panificație. Presiunile au fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85068_a_85855]
-
cu pași târâtori spre mine. Era Gavril Buzatul, vestitul călău, care spânzurase sub Mihai Sturdza vreo 20 de hoți condemnați la moarte. El însuși fusese condemnat la moarte și iertat numai pentru că primise să îmbrățoșeze gingașa meserie de călău. Era țigan de origină, avea o figură hâdă38, neagră, lustruită, încrețită de bătrânețe și ochii lui mari care îi ardeau în cap ca niște cărbuni aprinși îi dădeau un aer de o înspăimântătoare ferocitate. Sluga, cuconașule, îmi spuse el așezându-se, fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ar fi bine să le pregătim cum cer d-lor, ca să scăpăm de o pacoste mai mare. Manolucă stătu un moment pe gânduri, fără să se poată hotărî deodată la așa o jertfă, apoi călcându-și pe inimă întocmai ca țiganul care și-a luat ziua bună de la căciula ce-i căzuse pe baltă, a ordonat babei să pregătească mâncările, numai iute, cât se poate de iute, căci îi era zor să se cotorosească 149 mai curând de niște așa musafiri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
care m-a ușurat de câțiva gologani, taxa intrărei pentru un trăgător, mă întrebă cine a dat cele două focuri de pușcă ce s-au auzit în depărtare pe șosea. I-am răspuns că eu. Se vede că erau niște țigani borfași, adaose el, care te-au luat drept un jidan bun de jumulit. Așa se vede, dar s-au înșalat de trei ori: întăi, nu eram jidan, al doilea, nu aveam bani, și al treilea, aveam armă. Bine că ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
zice că-s român, mor de foame aicea. Ei, brava mă! Ține un bacșiș și dă-i înainte cu turceasca, răspunserăm noi puindu-i câte un franc în palmă. Eu nu sunt singur aicea; a mai venit cu mine un țigan cu un urs. Și unde e țiganul? E la Versailles, căci nu l-a lăsat să intre cu ursul în Paris. Ei bine, iubite cetitor, n-o să mă crezi poate, dar m-am dus la Versailles în aceeași zi nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
aicea. Ei, brava mă! Ține un bacșiș și dă-i înainte cu turceasca, răspunserăm noi puindu-i câte un franc în palmă. Eu nu sunt singur aicea; a mai venit cu mine un țigan cu un urs. Și unde e țiganul? E la Versailles, căci nu l-a lăsat să intre cu ursul în Paris. Ei bine, iubite cetitor, n-o să mă crezi poate, dar m-am dus la Versailles în aceeași zi nu atât ca să văd palatul lui Ludwig al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
iubite cetitor, n-o să mă crezi poate, dar m-am dus la Versailles în aceeași zi nu atât ca să văd palatul lui Ludwig al XIV-lea și faimosul parc cu apele săritoare care sunt unice în lume, ci ca să întâlnesc țiganul cu ursul. Am avut în adevăr norocul să-l găsesc nu departe de poarta parcului, și vederea lui mi-a făcut o mare bucurie, mi-a deșteptat în minte întreaga icoană a țărei mele cu munții, cu apele, cu pădurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
a făcut o mare bucurie, mi-a deșteptat în minte întreaga icoană a țărei mele cu munții, cu apele, cu pădurile, cu tradițiile, cu sălbătăcia ei chiar. Mă uitam la dânsul și nu-mi venea a crede ochilor. Auzi!... Un țigan autentic, în costumul lui primitiv, cu fața mohorâtă ca ceaunul, cu dăiraua 194 în mână, cu ursul Carpaților legat de botniță lângă dânsul, aici la porțile Parisului, în vechiul culcuș a lui Ludwig al XIV-lea, în mijlocul civilizației celei mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
figuri evocatoare a unei lumi ramase departe colo spre răsărit, decât de toate frumusețele, toate minunele ce-mi străluceau în cale. Ce vrei? Așa sunt eu; cu riscul de a trece drept un naiv, un copilăros, trebuie să mărturisesc că țiganul cela m-a întors cu gândul într-o clipă cine știe unde peste șapte hotare. El parcă mi-a adus un aer de răcoare de-acasă, un surâs de la locurile unde m-am născut, o urare prietinească de la tot ce-a îmbucurat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
aceste, atâta loc calcat, atâtea țări străbătute, atâtea lucruri văzute, atâtea rase de oameni întâlnite, mi-a dat impresiunea ca și când ar fi trecut zecimi de ani la mijloc. Într-o lună trăisem o viață întreagă. De aceea, când am văzut țiganul cu ursul, m-a prins dorul de inimă și mi-a venit să-l sărut. M-am apropiat de el și i-am zis cu tonul familiar obicinuit: Da' de unde ești tu, măi țigane? Auilio! Și tu ești de-ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
m-a prins dorul de inimă și mi-a venit să-l sărut. M-am apropiat de el și i-am zis cu tonul familiar obicinuit: Da' de unde ești tu, măi țigane? Auilio! Și tu ești de-ai noștri! răspunse țiganul cu o mișcare de bucurie, parc-ar fi vroit și el să-mi sară în gât. I se înseninase fața ca și când ar fi văzut pe frate-so. Eu sunt de la Moldova, adaose el, am venit cu drumul-dă-foc, ș-acuma stau pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
te-am văzut, am să-ți cânt din dairà. Diha, Martine! strigă el ursului, care se sculă în două labe, legănându-se din șele ca o mireasă. Joacă bine, măi Martine, că-ți dau pâne cu masline. Ursul juca mornăind, țiganul cânta și suna din dairà și o mulțime de lume care nu mai văzuse asemenea spectacol se grămădi în jurul nostru, căci nu era lucru banal să vezi jucând ursul din Carpați la poarta castelului din Versailles. Iar când ursul cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
lucru banal să vezi jucând ursul din Carpați la poarta castelului din Versailles. Iar când ursul cu tavaua în labe se adresă pe rând la privitori, toți, după exemplul meu, îi aruncară câte un ban roș sau alb, așa că întâlnirea țiganului cu mine i-a fost de bun pocinoc 197. Am stat în Paris aproape o lună, încât mă săturasem de atâta vuiet, de atâta fiertură de lume unde nu găseam nimic pentru odihna ochilor și a sufletului. De dimineață pănă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
lui Cehov, și oameni care cred. Este cazul Olgăi din povestirea Mujicii: „ea credea în Dumnezeu, în Maica Domnului, în sfinți; știa că nu e voie să superi pe nimeni, nici pe oamenii de rând, nici pe nemți, nici pe țigani, nici pe evrei, că rău va fi chiar de aceia care nu au milă de animale; era încredințată că așa stă scris în Cărțile Sfinte și, de aceea, când rostea cuvinte din Scriptură, chiar din acelea neînțelese, fața ei exprima
Aspecte etice în opera scriitorului rus A. P. Cehov. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Daniela Lupiş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1383]
-
descompletările, deteriorările de tot felul. Au fost depistați tineri care au tăiat de la noile mașini-unelte cabluri electrice speciale, învelite în mantale de țesături metalice de protecție contra câmpurilor elecromagnetice, ca să le pună la chitarele lor electrice, au fost depistați niște țigani de la Gârcini care au sustras role mari, uriașe de hârtie de filtru specială foarte scumpă, pentru mașinile de rectificat și de superfinisat, filtre care urmau să rețină particululele metalice și impurități până la un micron, aflate în lichidul de răcire-ungere. Făptașul
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
să mă jenez de imperfecțiunile mele de exprimare în limba germană cultă. Nici ei nu știau să vorbească limba germană. Răutăcioșilor care aveau ca singură valoare faptul că vorbeau bine limba germană, le-am spus adesea că la Paris și țiganii vorbesc franțuzește (sic). Am înțeles, în sfârșit, că cel care nu are trecut, nu are nici viitor, că cel care își reneagă rădăcinile, rămâne un desrădăcinat, foaie în vânt, un nimic în lumea largă. M-am întors atunci cu pocăință
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
am formulat atunci niște înțelepciuni cu care îmi făceam curaj și cu care mai târziu mă apăram în fața răuvoitorilor, ca de pildă spunând: „nu știu eu să vorbesc perfect limba germană, dar nici voi nu știți, sau „la Paris toți țiganii vorbesc franțuzește”. Și am mai făcut o constatare importantă: când am bani, toți mă înțeleg, mă servesc și îmi zâmbesc. Când n-am bani, nimeni nu mă mai înțelege, și mă interpelează tendențios cu „Wie bitte?”, ceea ce înseamnă un fel
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
cârciumă poante d-astea: bă, îmi faci și mie un pardesiu? Da, da-l vreau cu mâneci scurte! Nu mă deranjează. Fiecare e băgat la mijloc, la rândul lui. Sunt mulți care vor să se dea fuduli. Veniseră odată niște țigani, voiau sicriu de stejar. Cât costă, că dăm oricât? Vezi-doamne, ei au bani. Erau țigani din ăia cu chimir, cu pălării mari. Ungureni. Noi facem pentru nevoiași, nu sofisticate. Pentru mofturoși. Sunt și sicrie de șaișpe milioane. Frumos pe-afară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
cu mâneci scurte! Nu mă deranjează. Fiecare e băgat la mijloc, la rândul lui. Sunt mulți care vor să se dea fuduli. Veniseră odată niște țigani, voiau sicriu de stejar. Cât costă, că dăm oricât? Vezi-doamne, ei au bani. Erau țigani din ăia cu chimir, cu pălării mari. Ungureni. Noi facem pentru nevoiași, nu sofisticate. Pentru mofturoși. Sunt și sicrie de șaișpe milioane. Frumos pe-afară, scoate ochii omului. Le pune un fel de mânere. Și ce sens au ele, tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
păzește spitalul sau satul de bolnavi. Omul îmi face rău numai când îl văd cum își etalează arma. Atitudinea lui e tot un simptom al unei masculinități deficiente. Ăștia nu sunt bărbați, răzeși. Cică au grijă să nu se strecoare țigani care să se travestească în pacienți, să-și pună o pijama și să ciordească din saloane. Cretinul ăsta ar putea măcar să împuște ciorile care croncăne prin preajmă, sau câinii să-i căsăpească, să-și dovedească bărbăția, dar cred că n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
De obicei, ăsta mic, patru ani are, își oprește și el câțiva lei. Mai mult nu. Comision. Acum și-a oprit mai mult. De ce, mă? Puștiul știe să se justifice. Păi, tu nu știi că s-a scumpit benzina? Trec țigani cu mături. Țigani blonzi. Neamu’ lu’ Baltă. Cerșesc. Să dau lu’ gura să mănânce, boierule! Să-mi iau și io televezor d-ăla coloratu’! Ăștia l-au bătut pe pădurar în vară. Nu-i lăsa să fure din pădure, așa că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
mic, patru ani are, își oprește și el câțiva lei. Mai mult nu. Comision. Acum și-a oprit mai mult. De ce, mă? Puștiul știe să se justifice. Păi, tu nu știi că s-a scumpit benzina? Trec țigani cu mături. Țigani blonzi. Neamu’ lu’ Baltă. Cerșesc. Să dau lu’ gura să mănânce, boierule! Să-mi iau și io televezor d-ăla coloratu’! Ăștia l-au bătut pe pădurar în vară. Nu-i lăsa să fure din pădure, așa că și-a luat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]