KorAP: Find »[drukola/base=țipa & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...253 254 255 ...318 >

7,946 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324

ar fi trebuit să Îl ia prin surprindere pe Logan, dar o făcu. Un pumn ca de granit Îl izbi În stomac, exact În cicatricea operației, moment În care simți cum un foc Îi cuprinde măruntaiele. Deschise gura pentru a țipa, dar nu mai avea aer În plămâni. Genunchii i se Încovoiară. O mână de fier Îl apucă de haină trăgându-l În față, Încercând să Îl țină În picioare, În timp ce un alt pumn se, pregătea să Îl transforme Într-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
trebuie să Întreb: oare toată această atenție pe care mass-media o acordă În aceste momente familiei Îndurerate servește cu adevărat interesului public? Când... Watson trecu chiar prin fața camerei, iar umbrela ei albastru cu alb acoperi În totalitate imaginea reporterei. Cineva țipă: — Tăiați! — Ai făcut-o intenționat, șopti Logan exact când izbucniră strigătele furioase ale unui jurnalist. Watson se mulțumi să zâmbească și să Își continue drumul nestingherită prin mulțimea adunată lângă trepte. Logan se grăbi după ea, Încercând să nu asculte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
de locuitori ai Aberdeenului. Rebecca Johnston, de opt ani, a fost cea care l-a văzut prima. Un picior stâng ieșind dintr-un maldăr de saci negri rupți. Cerul era plin de pescăruși - păsări uriașe, umflate, care se năpusteau și țipau una la alta Într-un balet haotic. Unul dintre ei ciugulea dintr-un deget Însângerat. Acesta a fost primul lucru care i-a atras atenția Rebeccăi. Și la ora patru fix, au sunat la poliție. Mirosul era incredibil de puternic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
apropia, Marea Nordului mugea, cenușie și uriașă, vântul Înghețat atingând pentru prima oară uscatul după fiordurile norvegiene. Mașina se opri și un individ indignat privi pe geam afară la ploaia deasă și la gunoaiele putrezite. N-o să vă topiți, la naiba! țipă Logan. Î dureau toate, era, Înghețat, ud și nu avea nici un chef de amânări. Un grup de patru agenți de la Biroul de Identificări, bărbați și femei, ieșiră fără tragere de inimă din dubă În ploaia torențială și așezară iute cortul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
dracu’ mai e și asta? Logan zâmbi ca un rechin. — Toate la timpul lor, domnule. Agent Watson, vrei să fii bună și să-i citești acestui domn drepturile? — Mă arestați? Pentru ce? N-am făcut nimic~ — Nu e nevoie să țipați, domnule. Agent, te rog... — Norman Chalmers, spuse ea, ești bănuit că ai fi ucis o fetiță În vârstă de 4 ani, neidentificată. — Ce? Se zbătu În cătușe strigând iar și iar că el nu făcuse nimic, În timp ce Watson continuă să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
nu avea nici un chef s-o facă pe adultul responsabil În acea seară, așa că Își luă halba de bere și se Îndreptă, cu pași ușor nesiguri, către jocurile mecanice. Un grup de polițiști stătea adunat În jurul unui joc video, care țipa și țiuia, dar Logan Îi ocoli și merse mai departe. Watson stătea de una singură, luptându-se cu unul dintre bandiți. Lumini intermitente se Învârteau Încontinuu În jurul ecranului aparatului, care țiuia și bipăia Întruna. O sticlă de Budweiser pe jumătate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
cutremură. Mă gândesc că e de-al meu. Sunt În așa hal că mă gândesc că-i din ce ascunsesem eu. Așa că mă duc să-l iau și chestia se rstogolește la o parte. Și e-un copil mort. Și țip și țip și țip... Logan se aplecă Înainte. — Și după-aia ce s-a-ntâmplat? — Am ieșit naibii de-acolo cât de repede am putut. Direct acasă. La duș, am Încercat să dau jos de pe mine apa aia moartă. Am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
gândesc că e de-al meu. Sunt În așa hal că mă gândesc că-i din ce ascunsesem eu. Așa că mă duc să-l iau și chestia se rstogolește la o parte. Și e-un copil mort. Și țip și țip și țip... Logan se aplecă Înainte. — Și după-aia ce s-a-ntâmplat? — Am ieșit naibii de-acolo cât de repede am putut. Direct acasă. La duș, am Încercat să dau jos de pe mine apa aia moartă. Am sunat la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
e de-al meu. Sunt În așa hal că mă gândesc că-i din ce ascunsesem eu. Așa că mă duc să-l iau și chestia se rstogolește la o parte. Și e-un copil mort. Și țip și țip și țip... Logan se aplecă Înainte. — Și după-aia ce s-a-ntâmplat? — Am ieșit naibii de-acolo cât de repede am putut. Direct acasă. La duș, am Încercat să dau jos de pe mine apa aia moartă. Am sunat la poliție. Și-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
colț al Încăperii, deasupra barului lung de lemn. Ambele arătau aceeași cursă cu câini, imaginea sărea, iar sonorul era dat mult prea tare. Patru bărbați stăteau pe marginea scunelor lor de plastic crăpate, toți cu ochii holbați la ecran și țipând. — Hai, leneș nenorocit! Fugi!!!! Doug Disperatul nu se zărea nici unde. Dar alsacianul lui era lățit pe podea, lângă focul cu trei arăzătoare, cu limba atârnându-i Într-o parte afară din gură, cu blana fumegându-i ușor din cauza căldurii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
Împreună. Să fim acolo unul pentru celălalt. Că Încă-l iubesc. Că știu că Încă mă iubește. O singură lacrimă voluminoasă trecu peste marginea pleoapei și În jos pe obraz. O șterse cu dosul palmei. — S-a supărat și a țipat și mai tare... Apoi a zis că o meritam. Că era numai vina mea! Nu se mai Întoarce niciodată... Cu lacrimile șiroindu-i pe față, Își abandonă căruciorul și fugi. Logan o privi cum dispare printre niște uși duble și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
Și io n-aveam nici o părere. Știi, mă gândesc că se duce să facă vreo baie cu spumă sau ceva d-astea. Doar că aud ceva, ca un copil care bocește. Scutură din cap amintindu-și. Ticălosu’ stă acolo și țipă la mine: „Nu poți să intri aici! Nu poți face așa ceva!“. De parcă pe mine mă-nteresează. Și-acu’ mai aud bocetu’. Așa că mă duc să văd ce e, doar că băiatu’ delicat nu se dă din drum. „N-ai nici un drept

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
dă seama că Jamie nu e nicăieri. Începe să-l caute. Întinse o mână mare arătând spre potecile care traversau și mărgineau iazul. Nici un semn. A văzut ziarele și ce s-a dat la televizor, așa că a intrat În panică. Țipă de-ți sparge urechile. Prietena ei sună la 999 de pe mobil și iată-ne aici. Își lăsă mâna să cadă Într-o parte. Avem patru echipe de căutare pe-aici, care scotocesc sub fiecare tufiș, pod, În fiecare debara. Unde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
lovește din ce În ce mai slab podeaua. Degetele lui Jackie urmăriră pe tastaură numărul de telefon al lui Logan și o luă de la capăt cu lăsatul jos și zvârcolitul, exact cum făcuse când sunase la Serviciile de Urgență. Haide, haide! Răspunde! Clic. — Logan. Țipă, dar cârpa Îndesată În gura ei acoperi totul, astfel că ieși doar un geamăt slab. — Alo? Cine e? Nu! Nu din nou! Trebuia s-o audă! — Miller? Tu ești? Țipă din nou, de data asta obscenități, blestemându-l pentru că era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
sunase la Serviciile de Urgență. Haide, haide! Răspunde! Clic. — Logan. Țipă, dar cârpa Îndesată În gura ei acoperi totul, astfel că ieși doar un geamăt slab. — Alo? Cine e? Nu! Nu din nou! Trebuia s-o audă! — Miller? Tu ești? Țipă din nou, de data asta obscenități, blestemându-l pentru că era atât de prost. Umbra lui Martin Strichen se Întinse În bucătărie. Încă mai avea fierul de călcat Într-o mână, iar picături roșii groase acopereau suprafața de metal lustruit. De

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
fi rău până nu va rămâne decât supărare și rușine. Dar asta mai târziu. Deocamdată, sângele Îi vuia În urechi. Cu degetele amorțite, Împinse fermoarul În jos. — Bună spuse el. În geantă, micuțul Jamie McCreath deschise ochii și Începu să țipe. Urmele de pași dispăreau rapid, fulgii grei de zăpadă le umpleau, făcând totul neted și fără trăsături. Logan patină oprindu-se, cu ochii scanând peisajul. Urma ducea direct de la casă În Întuneric. Și acum urma dispăruse. Înjură cu amărăciune. Polițistul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
alunecă din mâini și căzu În zăpadă. Logan se repezi Înainte. Strichen scoase un cuțit. Logan se opri brusc. Lama sclipea În noaptea Întunecată și ceva se strânse În jurul intestinelor lui Logan. Nu mă duc la-nchisoare! Martin Începuse să țipe, cu ochii fugindu-i de la Logan la cordonul de polițiști care se apropia și-napoi. Neobservat, Jamie McCreath se ridică-n picioare și o luă la fugă. — NU! Martin se răsuci și-l văzu pe micuț porinid ca din pușcă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575

cu convingere, doar lumina însăși e nelimitată. Puterea ta se oprește unde începe infinitul arborelui universal. Acesta-i adevărul. Și i-am băgat lanterna în ochi. Atunci, s-a întors cu spatele și a sărit departe în tufe, mârâind și țipând: Vom mai vedea cine o să câștige în lumea asta și cine o să decidă asupra evoluției spiritelor! Încă nu s-a terminat lupta! Să-i spui arborelui aceluia universal că nu voi renunța nicidecum!... Și a dispărut undeva în distanță. Asta

Arborele Universal by Chrys Romeo (2011) [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214

Atunci știi că nu trebuie să te temi: revărsarea fluviului, darul divin al apei, sosește. În noaptea următoare, apa se infiltrează și se mărește, iar tu vezi o baltă care strălucește în soare. O văd și păsările, și încep să țipe, coborând în cerc în jurul lacului ce renaște. Străinii sunt uimiți de lacurile noastre sacre, care se umplu, fără ca din cer să cadă vreo picătură de apă, în nisipurile deșertului. Nu se vede de unde vin apele, nu se vede de unde ies

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428

îi erau deschiși, deși era evident pentru oricine că nu mai era în viață. Un individ aflat în jurul vârstei de 50 de ani, brunet și purtând barbă, era aplecat deasupra ei. Păru surprins când cei trei intrară. - Stai pe loc! țipă Ausonio. - Măiculiță, îngăimă paznicul. În același moment, cele două își scoaseră armele, iar Franciscovich o îndreptă pe a ei către criminal, cu un gest, i se păru ei, surprinzător de ferm. - Nu te mișca! Ridică-te încet și depărtează-te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
unui briceag, tăie frânghia din jurul gâtului femeii, o întoarse cu fața în sus și, folosind tubul special din dotare, începu procedura de resuscitare cardio-respiratorie. - Alte ieșiri? strigă Franciscovich către paznic. - Doar una... în spate, după colțul din dreapta. - Ferestre? - Nu. - Ausonio, țipă ea grăbind pașii. Ai tu grijă aici la ușa asta! - În regulă, răspunse blonda, reluând rapid resuscitarea victimei. Ucigașul continua să care diferite obiecte pentru a-și construi un soi de baricadă sau cel puțin asta indicau zgomotele surde ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
că situația se schimbase radical: era vorba de o luare de ostatici acum. Francoscovich reveni la dialogul cu ucigașul: - Îți cerem doar să fii calm. Poți să... Se auzi o împușcătură care o făcu tresară puternic. - Nancy, ce se petrece? țipă ea în stație. De unde s-a auzit? - Nu știu. Am crezut că tu ai tras. - Deci el a fost. Ești bine? - Eu da. Crezi că i-a făcut ceva? - Nu știu. De unde să știu eu? Unde naiba or fi întăririle

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
din nord-est, așa că fii atentă. - Aha, nord-est. Înseamnă... - Înseamnă că tu vei fi în stânga mea. - E clar. Continuă să numeri. - Unu. Își simți mâna încleștată pe armă. Doi. De data asta, degetul alunecă ușor și trase piedica pistolului Glock. - Trei, țipă Franciscovich așa tare încât fu sigură că partenera sa ar fi putut să o audă și fără stație. Împinse cu putere ușa de perete și intră în cameră, moment în care luminile se aprinseră. - Nu mișca! țipă ea. ...dar camera

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
pistolului Glock. - Trei, țipă Franciscovich așa tare încât fu sigură că partenera sa ar fi putut să o audă și fără stație. Împinse cu putere ușa de perete și intră în cameră, moment în care luminile se aprinseră. - Nu mișca! țipă ea. ...dar camera era goală. Cuprinsă de tensiunea momentului, se ghemuise și agita frenetic arma, încercând să cuprindă cu privirea fiecare centimetru al sălii. Niciun semn de vreo prezență străină, fie că ar fi fost vorba de criminal sau de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
Nu arăta cine știe ce, mai ales acum când era cu partea din față înfiptă în acel container. Într-adevăr, înăuntru, se putea vedea un individ slab cu o pușcă în mână. Trebuie să mă gândesc acum la asta... - Tu, din mașină, țipă ea deodată. Ești încercuit. Dacă nu te predai, vom începe să tragem. Luat prin surprindere, suspectul se ghemui și îndreptă arma înspre locul de unde auzise vocea. Ea se trase după colț. Setă Motorola pe frecvența celor doi polițiști care se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]