7,065 matches
-
mai câte s-ar mai fi putut, de-a lungul vremii, petrece! Șarlatanul câștiga, așadar, încă o dată, poate definitiv! Nu, asta nu, orice s-ar întâmpla! Era așa o harababură în toate, încât nu mai știa nimeni când se va așterne iar liniștea de odinioară. Disputele deveneau tot mai aprige, era de ales între viață și moarte. Orologiul continua să arate ora șapte și paisprezece minute, exact clipa în care bătrânul, cocoțat pe scară, îl oprise. Meșterul și mașinăria lui, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
ceas, a bătut la ușă. Mai neelaborate, fiindcă se grăbise, sonetele erau totuși mai frumoase ca niciodată. La șase ani, avea scrisă o epopee. Un fel de basm în versuri. Vreo cincisprezece mii. La nouă ani a refuzat să mai aștearnă un rând. Zicea că nu mai poate. Nici bătut. Fiindcă tata ne bătea. Spunea că suntem leneși. Mezinului i se cereau diferite lucrări pentru reviste, era filmat, publicat în volum, câștiga incomparabil mai bine decât părintele nostru, un funcționar oarecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
c-un aer îndatoritor. Păreau picați din lună. Automobilistul putea, desigur, să se întoarcă din drum, dar din motive necunoscute, precum și din toată comportarea sa, se desprindea limpede că nici nu se gândește la așa ceva. Privea uneori șoseaua ce se așternea în urmă și avea impresia că nu o să mai revină niciodată în locul de unde plecase. Avea în portbagaj tot felul de conserve, pesmeți, două lădițe cu fructe și o roată mare de cașcaval, învelită în nailon. Și apă avea, câteva bidoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
Vrem să schimbăm fața Lumii! Nu se poate așa ceva, dar un om și o mașină de scris nu sunt chiar un fleac. Ating claviatura, semn că e timpul să continuăm, după puterile noastre. Sunt obosit. Mi se închid ochii. Paginile așternute cu creionul devin ilizibile. Doar pe emailul negru, disting înscris cu galben: ERIKA A.G. vorm Seidel & Naumann. Dresden PAGINĂ NOUĂ SPLEEN Privești pe fereastra tramvaiului și încerci să reții tot. Nu e nimic interesant. Oameni și automobile alergând în toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
și să spună Olguța mea, du-te unde vrei, mergi cu cine îți place, fă ce te taie capul că pe mine nu mă interesează!? Se priviră cu înțeles și într-o tăcere desăvârșită, timp de o oră, fetele se așternură cu toată seriozitatea pe studiu. După timpul stabilit, se ascultară reciproc. Nu reproduseră lecția în mod mecanic, dar în esență se putea intui că stăpâneau noțiunile de bază înscrise în capitolul respectiv. Olga auzi pendula din sufragerie; bătuse o singură
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
ai capul mai bine prins pe umeri decât mine. Acum că totul a trecut, voi sufla și în iaurt, chiar dacă îl voi lua din frigider, voi ea s-o dea pe glumă. Seara aceea trecu. Se părea că uitarea se așternuse Încet peste întâmplările trăite de Olga, constituind, în mod indirect, o lecție și pentru Ina. Deși Olga se străduia să pareze că totul i se șterse din memorie, fără să vrea, Marcel îi revenea în minte, nu cel din camera
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
se aflau două personaje în incintă, scena rămase pustiită. Olga simți prin toate fibrele ființei sale că se afla în postura unei rătăcite la răscruce de vânturi. Intuia că ceva grav se întâmplă. Dar dacă se înșela? * Un timp, se așternu în încăpere o liniște grea. Gândul Olgăi alergă spre o dimineață când, cu câteva luni în urmă, întâlnind-o pe Gica, o asistentă de la contagioase, aceasta îi aruncase din mers câteva cuvinte otrăvite: Olga, ești o viperă, nu-ți ajunge
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
nu-i așa!? - Oricât te-ai feri, de un avocat nu te poți ascunde, răspunse Alex bucuros că Jan îi ridicase, cum se spune, mingea la plasă. - Uite, Jane, continuă el, m-am hotărât să mă căsătoresc. În încăpere se așternu o tăcere purtătoare de nenumărate înțelesuri. După un timp, Jan îl privi într-un anumit fel de parcă ar fi vrut să ridice cortina care acoperise atât decorul cât și actorul aflat în scenă în primul plan, dar nu se putu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
de sudoare scurgându-se în cavitatea înghiocată a buri cului ei. I-am auzit cuvintele românești, aspre și obscene, strigate când n-a mai putut să nu strige. Am văzut-o zăcând pe-o parte, încă pătrunsă, dar cufundată-n așternut ca o pată de apă ce se evaporă-ncet pe asfaltul încins... Am văzut-o, în fine, ridicân du-se greoaie și mer gând la baie, cu o mână între pulpele umede... Când s-a-ntors, nu mai eram acolo. A doua
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
câteva fraze înfri coșate, am umblat prin casă jumătate de oră în sus și-n jos, murmurându-mi de zeci de ori „Hevel havolim, hakol hevel“ („Deșertăciunea deșertă ciu nilor și totul e deșertăciune“), și-apoi peste toate s-a așternut tăcerea. Întâlnire la Torino Cum am avut întotdeauna un puternic senti ment de predes tinare, nu prea pot crede în întâm plare, mai ales când viața cam depășește măsura în privința coincidențelor. Ne-apucă râsul când, în melodramele de altădată și
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
pâlpâitoare. A doua zi, în zori, oița era caldă încă, dar trebuie deja să v-o scoateți din minte, pentru că nu ea e eroina. Am tot soiul de fantezii erotice, dar nu și din astea. Dacă-aș fi găsit în așternut o femeie de cauciuc în locul oiței năzdrăvane, poate că, mai știi... Dar n-o mai lungesc degeaba. I-am cunoscut în dimineața aceea pe poeții irlandezi care urmau să ne traducă poemele în limba lor, niște băieți care-aveau să se
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
abia mai licărește. Dar anii din clepsidra vieții se împuținează Căci timpul aleargă bezmetic, neîncetat... Memoria-mi abia mai irizează Iar eu am ostenit de-atâta căutat. Liniște Când ziua pleoapele-și închide Și înserarea firea o cuprinde, Liniștea s-așterne ca în paraclise, Iar somnul vine-mpovărat de vise. Negura nopții străpunsă de sulițele Lunii Îndoliază câmpuri, coline și genuni. Doar creșterea ierbii, din reavănul pământ, Tulbură liniștea și pacea de mormânt. Flori de tei Parfumul vostru sublim a inspirat, Pe
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
Împărat intră pentru prima dată în Curie. Amestecul de emoții, amintiri, răzbunare și orgoliu era copleșitor, însă în ochii senatorilor care îl scrutau părea ezitarea timidă a unui om lipsit de experiență. El ascultă nemișcat proclamația oficială, conștientiză cuvintele care așterneau pe umerii săi, ca o mantie, cea mai vastă putere din lumea cunoscută. În viitor, în momente asemănătoare, alții aveau să simtă că li se înmoaie genunchii. El răsuflă adânc; senatorilor, chipul lui li se păru inocent, absorbit, aproape debusolat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
să se retragă în dezordine; el părăsi sala, protejat de zidul acela uman. Ieși din Roma pe Via Appia și, după ce călări mult timp la lumina torțelor, fără să schimbe caii și fără să-și tragă răsuflarea, pe când noaptea se așternea peste câmpie, se închise în îndrăgita vilă de pe malul lacului Nemorensis. Oratorii În timp ce optimates discutau cuprinși de panică, Valerius Asiaticus tăcea. În acele clipe, fu singurul care găsi puterea de a trece în revistă acea zi îngrozitoare. Se înfioră închipuindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
tigru ghemuit singur pe o stâncă, spuse Împăratul privind din nou spre oaspeți, care îi întorceau zâmbetul, în timp ce o haită de dulăi latră în juru-i - luă o înghițitură de vin. Și de departe, pe cai - continuă, observând spaima care se așternea pe chipul lui Herodes -, sosesc vânătorii. Dădu cupa unui servitor. — Vino să ne așezăm, îi spuse. Aruncă o privire drăgăstoasă spre fiica sa, care râdea în brațele doicii. Începea al doilea spectacol. Din spatele scenei își făcu apariția Mnester, singur, desculț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ocup eu, declară nemilos Sextius Saturninus, și enumeră cu entuziasm șantierele ce trebuiau lăsate pradă nisipurilor deșertului. În zadar cu șapte ani în urmă, preoții egipteni văzuseră renăscând din cenușă după cinci veacuri, mitica Phoenix. Și la Roma, praful se așternu peste noile ruine. În fața porticului templului isiac, incendiat cu furie cu tot cu decorațiunile lui de turcoaze și fildeș, cu statuile din cuarț, granit și diorit, cu fragilele papyri, în urletele mulțimii superstițioase, Valerius Asiaticus observă caustic: — Să distrugi monumentele dușmanului trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cristale ascuțite. Ar putea apărea o nouă rasă de căutători prin nisip, lăsându-se pe vine pe mormanele acelea de parbriz spart, răscolindu-le în căutarea chiștoacelor de țigară, prezervativelor uzate și banilor mărunți. Îngropat sub acel nou strat geologic așternut de epoca accidentelor de automobil s-ar afla propria-mi moarte măruntă, la fel de anonimă ca o cicatrice vitrificată pe-un copac fosilizat. Nouăzeci de metri în spatele noastre, o mașină americană prăfuită era parcată pe marginea drumului. Șoferul mă privea prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
termenii lui Marin Preda, iar ceea ce merită subliniat este perseverența scriitorului, obstinația lui întru literatură. Nu putem măsura doza de voință și doza de vocație ce intră în structura intimă a creatorului. Autorul nostru scrie neobosit, la fel cum respiră, așterne pagini după pagini,în ritmul și în curgerea inexorabilă a vieții. Prozele scurte de acum nu ies din tiparele epico-stilistice consacrate anterior, oferind cititorului răbdător ‚’’felii de viață’’,’’flash-uri’’ caleidoscopice,întâmplări vesele, triste, grotești, tragice, absurde, stupide, terifiante, toate
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
malul apei. În marginea pădurii. Apa și pădureaînfrumusețând, acel meleag, ca ceva cu totul sărbătoresc. Prima a venit, la locul ales, Veghea. Îmbrăcată sobru. În același timp, destul de picant. Și de apetisant. Cu un cerșaf,înflorat, sub braț. L-a așternut pe iarbă. S-a dezbrăcat, rămânând, nici cu chiloții pe ea, și s-a întins, cu fața în sus,între cele două bucăți de cearșaf: una dedesupt, alta deasupra. La scurtă vreme a sosit și Dan. Cucu, a făcut, ea
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
să rămână în istorie. Adică? Să organizăm o petrecere, o masă de adio, pe cinste. Să vedem cum și în ce condiții. Să vedem. După ce au ascultat planul inițiatorilor, au ridicat mâinile sus, a aprobare. În noaptea careîncepuse a se așterne, peste omenire, mica lor trupă a trecut la fapte. Nu tare departe, se găsea un baraj: Soleasca. Ticsit cu pește. De acolo, zilnic, de o bună bucată de vreme, cine eraîndreptățit să facă lucrul ăsta, scotea zeci de tone de
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
nemaipomenit subiect de scris, un subiect din acela delicat și suav, care fâlfâia ușor din aripioarele-i multicolore prin mintea mea, făcându-mă să mă înduioșez până la lacrimi, de inocența și prospețimea lui, în comparație cu mlaștina și molozul ce ni-l așterne înaintea noastră, o guvernare care a devenit portocalie la față, de ura contra celor mulți. Voiam, ca măcar pentru o zi, să uit de ploșnițele care sug zi de zi sângele națiunii acestea, obidite, nu numai de Dumnezeu, ci și
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
punând la rufe murdare tot ce avea în valiză. I-a spus tatălui ei noapte bună și s-a adâncit în somn, fericită. Fericirea ei a fost până a venit toamna și George trebuia să plece la facultate. Tristețea se așternu pe chipul ei fiindcă se despărțea de el pentru mai mult timp, nu mai era ca la liceu, să se întâlnească în fiecare sâmbătă. Începuse și repetițiile la dansurile populare, instructorul anunțându-i că vor participa la un concurs raional
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
am avut treabă prin casa mare. S-au strecurat ușor și au stat vreo jumătate de oră, făcând dragoste „pe furate”. Erau fericiți și împliniți când erau împreună. De sărbători a nins molcom, cu fulgi mari, astfel că s-a așternut un strat considerabil de zăpadă. Nu a fost nici ger iar stratul de nea a rămas pufos. Frusina și George s-au copilărit, jucându-se cu bulgări și au făcut chiar un om de zăpadă destul de mare, în grădină. S-
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
care începeau în toamnă, la dansurile populare, poate, această schimbare s-o scoată din starea în care se afla. Zilele începuseră să se micșoreze, semn că se apropie toamna. Soarele nu mai dogorea așa de puternic iar culorile toamnei se așternuseră pe frunzele pomilor, ale viței de vie. Pe lotul pe care i se atribuise de la CAP, de o jumătate de hectar de pământ, așa cum avea toată lumea, Gheorghe semănase porumb. Anul acela a fost recoltă bogată atât la grâu cât și
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
fi întors iar la tablă să îl contrazică. Domnul Vodă, inițial, nu știa cum să deosebească elevii și se orienta după notele de la celelalte materii. El se găsea pe acolo pe undeva! Când intra în clasă o liniște agreabilă se așternea printre elevi așteptau curioși să înceapă lecția. Probabil acesta era secretul lui pe care nu l-a înțeles niciodată! Pentru teză îi anunță că le va da un subiect la algebră și unul la geometrie. Dacă fac subiectul la algebră
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]