13,876 matches
-
a celor Șase de la Baden-Baden, între 7-8 august 1953, pentru a apăra nu o comunitate politică, ci o asociație de state suverane. Din partea franceză, De Gasperi reușise să-l convingă pe Robert Schuman. Linia prudentă a MRP-ului a fost abandonată: în mai 1952, la Bordeaux, în fața Congresului partidului, Paul Coste-Floret, însărcinat cu raportul politicii externe, cerea "stabilirea unei puteri politice europene al cărei instrument va fi armata europeană", în timp ce Pierre-Henri Teitgen, un federalist convins, fu ales președinte al partidului. Dar
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
din 1947, de influență keynesiană, a dus la apariția unor puternice curente în favoarea unui fel de socialism creștin bazat pe o economie dirijată, planificată, dar nu etatizată, și pe o critică vie la adresa economiei industriale capitaliste. Acest curent a fost abandonat chiar din 1949: la 15 iulie, CDU a adoptat " Principiile directoare de la Düsseldorf" în vederea alegerilor primului Bundestag al Republicii Federale. "Economia socială de piață se opune radical economiei planificate, centralizată sau nu, de Stat sau de organisme autonome". Elaborată în
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
nu are o esență proprie în sensul unui automatism fără viață, ci se sprijină pe oameni și aceștia sînt cei care-i dau forma"37. Economia socială de piață a fost adoptată în anii 1950 de partidele elvețiene și austriece, abandonînd astfel principiile catolicismului social. Programul "Was wir wollen" din 1958 al ÖVP-ului, manifestul de la Klagenfurt din 1965, programul de la Salzburg din 1972, programul prezentat în 1981 de Alois Mock, " Astfel garantăm locul de muncă", reiau marile teme. Ea este
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
numit cancelar. Dar în acel an au apărut diferențele de opinie în jurul problemei păcii fără anexări, mai ales cînd Matthias Erzberger a votat împreună cu deputații socialiști rezoluția de pace din 1917. Datorită lui Erzberger, membru al ultimului guvern al Imperiului (abandonat civililor de Statul Major) și șef al delegației însărcinată cu semnarea armistițiului, Zentrum a jucat un rol important în perioada destrămării imperiului și a începuturilor dificile ale noului regim republican. Erzberger a plătit cu viața, fiind asasinat în 1921 de
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Catolic Social. Blocul traducea tendințele regionaliste belgiene. Conducerea comună era compusă din reprezentanții celor două partide, la paritate, dar fiecare își ținea propriul congres și avea propriile organisme de conducere. Ele erau articulate pe organizațiile sociale chiar dacă sistemul Standen-elor era abandonat. În ciuda dificultăților, partidul belgian, foarte legat de ierarhia ecleziastică, făcea dovada unei mari capacități de adaptare și de rezistență. Ca și în Belgia, curentul creștin-democrat al Partidului catolic din Olanda a dat naștere, în 1928, unui partid, la îndemnul unui
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
fiind dispersați, se închiseseră într-o opoziție înverșunată împotriva regimului. Unii dintre ei erau în exil, ca în cazul lui Luigi Sturzo, Giusseppe Donati, Francesco Luigi Ferrari, refugiați la Paris. Cei care rămăseseră în Italia se ascundeau, erau supravegheați și abandonaseră, în cele mai multe cazuri, orice activitate politică. Alcide De Gasperi, după ce fusese închis între 1927-1928, găsise refugiul la Vatican. În Lombardia, mai activi erau tinerii conduși de Piero Malvestiti din sînul mișcării "Guelfe d'Action", al cărei cuvînt de ordine era
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
introdus cultura catolică franceză în Italia, și Righetti aparțineau generațiilor legate de experiența Partidului Popular, care vedeau în fascism o paranteză, cu o viziune apropiată de aceea a filosofului liberal Benedetto Croce. După criza din 1931, această poziție a fost abandonată în avantajul unei profunde gîndiri interioare îndreptate spre viitor, într-o așteptare fără contaminare, bazată pe păstrarea valorilor creștine, pe pregătirea elitelor printr-o reformă culturală, pe deschiderea spre lumea modernă. Era o nouă generație, care nu cunoscuse decît fascismul
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Lisabona. În 1917 a fost creat, la Braga, Centro Católico condus de António Lino Neto, în numele căruia Salazar a fost ales deputat în 1919. Acest partid a permis catolicilor să joace un rol important în perioada Republicii între 1917 și 1926, abandonînd apărarea dinastiei, prin intermediul ziarului A Uniăo. El a fost dizolvat de Președintele Consiliului lui Estado Novo, iar militanții lui au trebuit să se îndrepte spre activitatea socială, mai ales în sînul Acțiunii Catolice. Democrația creștină reprezentată de Salazar în Portugalia
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
lui Mussolini sub numele de Republica Socială Italiană, Biserica și-a asumat o funcție esențială care, în viitor, avea să fie determinantă. Ea a fost prezentă alături de populația care trăia în condiții cel puțin dezastruoase, atunci cînd națiunea însăși era abandonată într-o profundă confuzie. În timp ce autoritatea civilă legitimă a dispărut, toate autoritățile ecleziastice, de la Papă pînă la cei mai simpli preoți, au rămas pe loc. Acestea apăreau în ochii populației sărăcite ca fiind singura speranță, singurul lor sprijin, înțelegîndu-se prin
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Perioada deschisă de anul 1945 este marcată de nașterea, într-o parte a Europei Occidentale, a unor mari partide creștin-democrate, partide puternice de masă, care au putut să-și exercite puterea în mod durabil. Acest fenomen era complet nou, creștin-democrații abandonînd pozițiile lor de grup minoritar atît pe plan politic, cît și pe plan ecleziastic, pentru a deveni un pol de focalizare care beneficia de susținerea Bisericii catolice, rămînînd totuși în afara ei și în spiritul deschiderii către alte confesiuni. Aceste partide
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
La începutul lui 1946, zona britanică își avea partidul său de inspirație creștină unitară, în timp ce berlinezii și renanienii s-au întîlnit la Bad Godesberg în decembrie 1945 și au adoptat formula CDU. Dar primii au fost repede obligați să-și abandoneze activitățile, fiind înfrînți de autoritățile sovietice, care, nesuportînd ca 25% din voturi să revină CDU-ului, i-au exilat pe principalii șefi la 20 octombrie 1946. Ceea ce a mai rămas a fost înglobat într-un bloc la ordine, dominat de
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
șansă unei tentative efemere de refacere a Zentrum-ului de către Karl Spiecker, care visa la un partid care să unească creștin-democrații și social-democrații într-un fel de sinteză laburistă. Programele au fost reechilibrate spre opțiuni mai moderate, aspectele foarte îndrăznețe fiind abandonate, așa după cum o arată trecerea de la programul de la Ahlen la principiile de la Düsseldorf și la politica lui Erhard din Soziale Marktwirtschaft, teoretician și practician al unui liberalism temperat de atenția puternică acordată problemelor sociale. Epoca Adenauer 4, din 1949 pînă
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
multă tragere de inimă. El a trebuit să facă față opoziției revigorate de Willy Brandt și acțiunii destabilizatoare a predecesorului său, care nici nu-l iubea, nici nu-l stima. Deși cîștigase alegerile din 1965 (47,6% din voturi), cancelarul, abandonat de liberali, a trebuit să demisioneze în decembrie 1966 și să lase locul unei "Mari coaliții" pregătită în secret de Adenauer. Acest guvern nou, care îi regrupa pe creștin- democrați, social-demorați și liberali, se afla sub conducerea CDU-ului prin
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
mare în Franța Liberă, a fost atras de Uniunea Democratică și Socialistă a Rezistenței (UDSR), ca și Eugène Claudius- Petit, care provenea din Tînăra Republică și din rîndurile rezistenței creștine provenite din mișcarea de Apărare a Franței. Ulterior, a fost abandonat de cei care s-au alăturat generalului de Gaulle, de cei care-și găsiseră familiile naturale "moderate", conservatoare; în stînga, i-a pierdut pe unii militanți atrași de Pierre Mendès France. Reproșul major pe care François Mauriac i l-a
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
o coaliție fragilă, s-a prezentat la alegerile din 1982 divizată, pierzîndu-le în favoarea Partidului Socialist și a Alianței Populare. Aceasta fusese fondată în 1976 de Manuel Fraga Iribarne, fost ministru al Informației pe timpul lui Franco. Uniunea Centrului Democratic a fost abandonată de Suarez, care va fonda propriul său partid, și de aripa cea mai conservatoare a democrației creștine reprezentată de Oscar Alzaga Villamil, care a creat un nou partid, Partidul Democrat Popular și care s-a înțeles cu Alianța. Aceasta dorea
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
constă în remunerarea bolnavilor pentru lucrul prestat. Pecula era privită de doctorul Brăescu, gânditor de o surprinzătoare modernitate, ca un prim pas spre adaptarea și integrarea acestor suferinzi. Glasul doctorului Brăescu se ridică iarăși, arătând starea deplorabilă în care era abandonat azilul Golia: camerele acestuia sunt, în anul de grație 1903, niște vechi chilii călugărești în ruină, joase, murdare, umede, întunecoase, fără aer, care nici pentru animale n-ar putea servi. Aceste chilii sunt atât de neîncăpătoare, încât adesea se pun
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
universale. * Prof. C. I. Parhon (1874-1969) s-a născut la Câmpulung-Muscel dintr-o familie originară de prin părțile Cetății de Baltă a Târnavelor. După ce a absolvit liceul la Ploiești, a început Facultatea de Științe Naturale a Universității din București, dar, abandonând-o, s-a consacrat studiului medicinii, urmând cursurile Facultății de Medicină din capitală. Încă din această epocă, s-a dedicat studiului bolilor nervoase, atras de personalitatea profesorului Gh. Marinescu. Patologia neuropsihiatrică observată la Pantelimon a fost corelată de tânărul medic
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
limba, toate mișcările noastre a fost tratate de vecini c-o rară lipsă de generozitate și c-o nedreptate nemaipomenită față cu alte popoară."66 Tabloul e de un realism politic pe măsura geniului eminescian. Intuiția poetului mergea la țintă! Abandonată sub gheara rusească, România a fost nevoită să joace tragic cartea războiului ruso-turc, după cum recunoaște și Catherine Durandin, citându-l pe Vasile Alecsandri și, din păcate pentru ea, necunoscân du-l pe Eminescu 67, din pricina propagandei care s-a făcut
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
pe Maiorescu de precaritatea ei politică. X. Rădăcinile ontologice ale expansionismului rusesc Eminescu a înțeles, înainte de verdictul Congresului de la Berlin (1/13 iulie 1878), că dreptul invocat de el nu va avea câștig de cauză într-o Europă nepregătită să abandoneze ea însăși grundurile semibarbariei, cu atât să facă față celei asiatice. Nu-și mai rezervă nici o iluzie și caută semnele genunii care determină comportamentul Rusiei dincolo de spoiala unui pretins misionarism istoric. Le găsește începând cu articolul Tendențe de cucerire, publicat
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
așa de străină de tot restul Imperiului moscovit, această țară a căror strămoși au trăit veacuri viața obștească cu toți moldovenii, acum când Rusia este pe pragul descompunerii, reclamă autonomia, numai autonomia!"182 De ce numai autonomia? Fiindcă s-au văzut abandonați pentru a treia oară de patria-mamă, abandonați prin alianța cu Țarul, prin Parlament: "În Parlamentul român li s-a aruncat în față celor de peste Prut: "Basarabia? Cine vorbește despre ea este un vândut...""183 Un "vândut" era considerat, în 1883
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
moscovit, această țară a căror strămoși au trăit veacuri viața obștească cu toți moldovenii, acum când Rusia este pe pragul descompunerii, reclamă autonomia, numai autonomia!"182 De ce numai autonomia? Fiindcă s-au văzut abandonați pentru a treia oară de patria-mamă, abandonați prin alianța cu Țarul, prin Parlament: "În Parlamentul român li s-a aruncat în față celor de peste Prut: "Basarabia? Cine vorbește despre ea este un vândut...""183 Un "vândut" era considerat, în 1883, cine vorbea despre Ardeal. Acela era Eminescu
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
fără luptă, chiar dacă vremelnic. Cred că tocmai acest aspect i-a demoralizat profund pe basarabeni, încât au ajuns să dezerteze din armată și să participe, în unele cazuri, la violențele împotriva propriilor frați. Adevărul e că Basarabia s-a simțit abandonată de mai multe ori în cursul ultimelor două secole: la 1812, la 1878, la 1917, la 1940 și la 1989. Versurile unor Grigore Vieru (Ridică-te!) și Dumitru Matcovschi (Basarabia, 1986) grăiesc asupra acestui dramatic adevăr: "Trecută prin foc și
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
sabie,/ furată, trădată mereu (s.n.),/ ești floare de dor, Basarabie,/ ești lacrima neamului meu." (Basarabia). Numai intelectuali de talia lui Eminescu, Stere, Iorga, Gheorghe I. Brătianu, Paul Goma ș.a. și un om politic și militar ca Ion Antonescu n-au abandonat Basarabia. Iată de ce Mareșalul are și azi prețuire mai multă în ochii românilor basarabeni decât oricare alt politician. Un roman precum Cireșe pentru Mareșal (2012), de Ion Iachim, nu putea fi scris decât de un prozator basarabean, pe când România captivă
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
azi prețuire mai multă în ochii românilor basarabeni decât oricare alt politician. Un roman precum Cireșe pentru Mareșal (2012), de Ion Iachim, nu putea fi scris decât de un prozator basarabean, pe când România captivă a fost constrânsă la a-l abandona și condamna la moarte pentru a doua oară în decurs de jumătate de veac. După campania din Răsărit, Rusia Sovietică va "accepta" o nouă "alianță" cu România care a întors armele împotriva Germaniei hitleriste, la 23 august 1944, exact cu
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
concepție falsă despre viață. Devin din timp în timp animal. Atunci nu mă pot gândi la nimic 36 GÂNDITORUL SINGURATIC altceva decât la mâncare, băutură, somn. Îngrozitor! Și atunci sufăr de asemenea ca un animal, fără posibilitatea salvării lăuntrice. Sunt abandonat poftelor și înclinațiilor mele. Atunci nu se poate gândi la o viață adevărată.“40 Se știe că Wittgenstein a citit toată viața cu plăcere din Platon. Scrierile acestuia erau printre puținele texte filozofice pe care le deschidea. Nu-l atrăgea
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]