9,827 matches
-
a lumii de dincolo și a formelor sale, precum și în câteva scrieri culte - spre exemplu, în bestiarul din Istoria ieroglifică sau în Țiganiada). Pe schema de reprezentare, imaginația proiectează o categorie ambivalentă și greu de definit, situată între concret și abstract, între real și "raționabil", între sensibil și inteligibil: imaginea. În sine, ea re-prezintă, interiorizează lumea, apoi o reproduce la nivel mental sau în baza unui suport material și o transformă într-un discurs, diferit de obiect atât substanțial, cât și
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
de o parte, în relația dintre "semnificant" (lucru sau formă) și "semnificat" (substanță sau concept), pe de alta, între referință și subiectul receptor, imaginea solicitând atât funcția cognitivă (recunoașterea unui conținut, perceput și transmis senzorial), cât și capacitatea de reprezentare abstractă, intelectivă, cu ajutorul funcțiilor imaginației. În configurarea structurilor imaginarului, imaginea se dovedește, datorită acestor trăsături și funcții ale sale, o unitate fundamentală, pentru că actualizează forme fixate în memorie, reconfigurându-le în noi combinații, sau expune diferite proiecții afective ale subiectului (colectiv sau
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
etc.). Putem vorbi astfel despre o imagine "iconică" (simbolică), predominantă în iconografia ortodoxă, și una "icastică" (mimetică), ce apare în iconografia medievală occidentală începând cu secolul XIV și se dezvoltă spectaculos în arta religioasă catolică. Dincolo de înțelegerea sa ca reprezentare abstractă, figurativă sau figurală (literară, spre exemplu), dincolo de utilizarea termenului în câmpul artelor plastice (cum sunt numite pictura, sculptura și arhitectura) sau în general în registrul vizualului, imaginea cunoaște o complicație semantică atunci când este corelată cu studiul mentalului colectiv și al
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
sfera spirituală, nu ar putea fi lipsită de elemente sensibile. Prin această idee, este spulberată ierarhia dintre imagini−impresii primare și idei reflexive secundare. Imaginea ar cuprinde în ansamblu conținuturi intelectuale, echivalate și amestecate cu cele sensibile, ele împreună negând abstractul pur (Wunenburger 19). Imaginile se adună precum fațetele unei prisme (îl urmăm pe Wunenburger), pentru că tipologiile adiacente pot fi subsumate mentalului, verbalului, vizualului și sensibilului. Altfel spus, imaginea se configurează pe patru versanți ai reprezentării: gândirea abstractă, limbajul, proiecția vizuală
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
ele împreună negând abstractul pur (Wunenburger 19). Imaginile se adună precum fațetele unei prisme (îl urmăm pe Wunenburger), pentru că tipologiile adiacente pot fi subsumate mentalului, verbalului, vizualului și sensibilului. Altfel spus, imaginea se configurează pe patru versanți ai reprezentării: gândirea abstractă, limbajul, proiecția vizuală, afectul și senzația (acestea, împreună). Ca procedeu general, în constituirea imaginii se poate porni de la un impuls, de la semn și de la semnificație, cu potențialul lor infinit de combinare și de creare de mesaje; singurele limitări sunt cele
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
fantasmelor provocate de o tra(u)mă refulată (teoria freudiană), fie pentru că este manifestarea vizibilă a unui arhetip atunci când el se particularizează (teoria jungiană). În ciuda unei anumite capacități de a crea empatie, simbolul este însă un "instrument" lingvistic de operare abstractă și are un caracter general, de largă reprezentare culturală pentru o comunitate sau un stat.11 (Din nou semnalez o problemă metodologică: dacă simbolul este citit prin grila semiotică, atunci e dificil de admis concluzia că ar transcende convenția, cum
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
al divinității, ca voință fondatoare a lumii. Arhetipul tinde însă aici către o reprezentare - o imagine mentală, în primul rând − a forței generatoare a universului. Principiul arhetipal, pe baza unei scheme emergente, se fixează mai întâi într-o formă vagă, abstractă, cu un conținut determinat pe bază lingvistică; ulterior, el poate deveni figurativ, dar aceasta este ipostaza cea mai îndepărtată, de fapt, de principiul său generator. Nu e cazul să echivalăm arhetipul cu "ideea" și nici să îl așezăm sub semnul
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
echivalăm arhetipul cu "ideea" și nici să îl așezăm sub semnul imaginației, pentru că e de preferat să stabilim acum ce sens al cuvântului folosim în teoria de față și nu încadrarea acestei noțiuni. Putem înțelege prin arhetip cel mult schema (abstractă, și nu icoana divinului − fără să diferențiem aici între divinul precreștin și cel creștin), care a primit diverse interpretări și adaosuri în mitologii, religii și credințe particulare. "Matrice ale ideii"14, "categorii ale gândirii", "metafore axiomatice" (Durand 52-53), la acest
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
între unitățile determinante și simplele reprezentări. Ele întâlnesc timpul istoriei și se "narativizează", dar în afara paradigmelor, pentru că în interiorul lor unitățile componente de bază și cele derivate rămân "forme vide", cadre, idei absolute și tipologii fără identitate specifică. Palierul cel mai abstract dintre toate, el este caracterizat totodată de prezența mărcii sacrului și de absența completă a scenariului mitic. Al doilea nivel (depășirea arhetipului se face prin intervenția dubletului categorial "timp-mișcare") este cel al unităților și al structurilor sintagmatice. În cadrul lui putem
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
le discours de l'image, et tout ceci y compris dans les périodes où les théories, les institutions ou les croyances ont été défavorables. Mots-clés: imaginaire, système, modèle, anthropologie, texte, image, symbole, mythe, croyance, état byzantin, Principautés roumains, iconodulie, iconoclasme. Abstract Resulting from a doctoral research, the present volume tackles its object, the medieval imaginary, from two different perspectives: a theoretical one (a survey of fundamental works in the field, followed by the advancement of a new possible interpretation of the
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
Reality: Immersion and Interactivity in Literature and Electronic Media. Baltimore: John Hopkins UP, 2001. 11 Thomas definește câteva figuri la care face apel simbolul pentru a prinde formă: alegoria (mijloc figurat de exprimare a unui concept sau a unei idei abstracte; oferă un suport reprezentabil - mineral, vegetal, animal, uman, un sens abstract, dar clar definit.) Atunci când alegoria îmbracă o formă antropomorfă, ia numele de personificare ("Justiția") și elementele de conceptualizare devin "atribute" (balanța, spada pentru executarea sentinței). Prin raport cu simbolul
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
Hopkins UP, 2001. 11 Thomas definește câteva figuri la care face apel simbolul pentru a prinde formă: alegoria (mijloc figurat de exprimare a unui concept sau a unei idei abstracte; oferă un suport reprezentabil - mineral, vegetal, animal, uman, un sens abstract, dar clar definit.) Atunci când alegoria îmbracă o formă antropomorfă, ia numele de personificare ("Justiția") și elementele de conceptualizare devin "atribute" (balanța, spada pentru executarea sentinței). Prin raport cu simbolul, alegoria blochează într-un punct definit procesul de înlănțuire a sensului
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
10-11 (17-23 septembrie 2009). -------------------------------------------------------------------------2 1 IMAGINARUL MEDIEVAL Drumul din oglindă Teorii moderne ale imaginarului Elemente pentru o nouă lectură a imaginarului Imaginarul medieval în scrierile din Țările Române Ieșirea din medievalitate și paradoxurile imaginarului Speculum memoriae Bibliografie generală Résumé Abstract
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
3.2.1.2. Domeniul auditiv................................................... 71 3.2.2 Percepțiile de "contact"........................................................... 72 4. Concluzii............................................................................................................... 76 CAPITOLUL 4 TRĂSĂTURI SINTACTICO-SEMANTICE ALE VERBELOR DE PERCEPȚIE.. 77 1. Introducere............................................................................................................ 77 2. Distincțiile percepție directă vs indirectă, fizică vs cognitivă, concretă vs abstractă.................................................................................................................. 78 3. Ce se poate percepe?............................................................................................. 82 4. Tipare de construcție a verbelor de percepție nonintențională. Valențe sintactico-semantice.............................................................................................. 83 4.1. Verbele de percepție a vedea, a auzi, a simți în utilizări "absolute"...... 84 4.2. Verbele de percepție nonintențională
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
perspectivă lexico-semantică, câmpurile verbelor de percepție din română și engleză. Observațiile privesc, pe de o parte, structura semică a acestor verbe și selecția pe care o operează asupra argumentului subiect și asupra complementelor, în termeni de trăsături semice binare [±Animat], [±Abstract], [±Uman] etc., și, pe de altă parte, structura lor argumentală, formulată în termenii teoriei cazuale fillmoriene. În funcție de criteriul intențional vs nonintențional, autoarea distinge două subcâmpuri de verbe de percepție pentru fiecare dintre cele cinci modalități (vizuală, auditivă, olfactivă, gustativă, tactilă
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
verbelor de percepție. Observând angajarea acestor verbe în structuri cu un singur argument, cu două sau cu trei argumente, încercăm să delimităm "tipurile" de percepție în funcție de câteva distincții semantice: percepția fizică - percepția cognitivă, percepția directă - percepția indirectă, percepția concretă - percepția abstractă. Arătăm că sensul verbelor este strict dependent de natura semantică a argumentelor selectate. În fine, remarcăm comportamentul oscilant al verbelor de percepție în ceea ce privește pasivizarea: selecția pasivului prototipic sau a pasivului cu se în condiții semantico-referențiale diferite. Remarcăm, în acest sens
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
aceste verbe este prezentă prin menționarea trăsăturilor văz, auz, miros, care sunt proprietăți inerente ale referenților cu trăsătura [+Animat]. Verbul a simți este nonspecificat cu privire la tipul de percepție senzorială exprimată. A simți redă atât percepții fizice senzoriale, cât și percepții abstracte, cognitiv-afective, fiindcă, așa cum se specifică în definiția lexicografică, poate surprinde și percepția unei calități. Paradigma verbelor de percepție interferează în zona percepțiilor chimice (tactile, olfactive) cu zona senzațiilor fizice. Putem vorbi, în astfel de contexte, de un continuum percepție fizică
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
Simt miros de liliac. Câinele miroase mâncarea. Prăjitura miroase bine. În opoziție cu engleza, în română 25 anumite tipuri de percepții nu se pot exprima printr-un lexem distinct, ci printr-o parafrază cu structura [a avea/a simți + substantiv abstract care denotă o proprietate/o senzație fizică]. De asemenea, sunt verbe care, printr-o recategorizare semantică pot exprima simultan două tipuri de percepție. Funcționează astfel verbul a vedea, care poate reda atât percepția nointențională, cât și percepția intențională, prin selecția
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
cât și percepția intențională, prin selecția unor compliniri nominale cu proprietăți semantice interne diferite. Trei tipuri distincte de percepție nonintențională - tactilă, olfactivă și gustativă - pot fi exprimate prin structuri care conțin verbul neutru senzorial a simți, urmat de un substantiv abstract care codifică o proprietate fizică 26. Această "limitare" în folosirea verbului a simți doar pentru cele trei tipuri de percepție fizică poate fi pusă în legătură cu natura lor chimică. Paradigma verbelor de percepție aparentă/evidențială este incompletă, lipsind unitățile care să
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
Paradigma lexicală a verbelor de percepție din limba română este incompletă, golurile lexicale fiind "ocupate" prin mijloace compoziționale. Exprimarea anumitor tipuri de percepție se realizează prin structuri cu verbul a avea sau cu verbul senzorial neutru a simți și nominalul abstract care trimite la proprietatea perceptuală respectivă (gust, miros, formă, calitate a formei - asprime, netezime etc.). CAPITOLUL 2 STRUCTURA INTERNĂ A VERBELOR DE PERCEPȚIE 1. Introducere În raport cu alte clase de cuvinte, verbul se distinge prin mai multe trăsături - sintactico-semantic, verbele au
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
1999, Grezka 2009, Gisborne 2010 ș.a.). și se opresc asupra câtorva probleme: legătura dintre semantica și sintaxa verbelor de percepție; particularitatea verbelor de a exprima "sincretic" sensuri din mai multe domenii perceptuale; mecanismul asocierilor dintre sensurile "fizice" și sensuri mai abstracte; corelația strictă dintre anumite domenii conceptuale (există corespondențe "fixe" în acest sens - de exemplu, folosirea unui termen din domeniul tactil pentru exprimarea emoțiilor: Sunt atins "sunt impresionat; surprins") de cele spuse de tine sau exprimarea unui proces din zona cognitiv-intelectuală
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
a legăturilor care se stabilesc între sensurile cuvintelor din câmpul lexico-semantic al percepției. Autoarea susține existența unei conexiuni semantice universale conform căreia limbile indo-europene "împrumută" termeni și concepte din domenii mai accesibile, precum cel fizic, pentru a exprima procese mai abstracte din domeniul cognitiv, emoțional, comunicațional. Sweetser denumește acest fenomen metafora MIND-AS-BODY72, arătând că se bazează pe corespondențele dintre experiența externă și stările interne, senzoriale, emoționale sau cognitive 73. În accepția cercetătoarei, această relație presupune conceptualizarea unui întreg domeniu, cel cognitiv
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
egală măsură pentru a exprima emoții sau stări afective: (31) L-a cam atins ce i-ai zis. Contextual, în funcție de tipul de complement selectat, sensul verbului se deplasează către alte domenii semantice. Atunci când selectează drept complement un nominal cu referință abstractă, cu trăsătura [+Act de vorbire], verbul prototipic percepției tactile exprimă raportul metaforic "a (nu) atinge înseamnă a (nu) aduce în discuție": (32) Nu am atins acest subiect pentru că nu ni s-a părut important. În varianta reflexivă, în contexte negative
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
prototipic percepției tactile exprimă raportul metaforic "a (nu) atinge înseamnă a (nu) aduce în discuție": (32) Nu am atins acest subiect pentru că nu ni s-a părut important. În varianta reflexivă, în contexte negative și selectând un complement cu referință abstractă, sensul actualizat este "a nu se atinge înseamnă a nu avea contact (în sens abstract) cu ceva, cu un domeniu de activitate": (33) Nu s-a atins de chimia organică de când a terminat examenele. (34) Abia dacă s-a atins
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
32) Nu am atins acest subiect pentru că nu ni s-a părut important. În varianta reflexivă, în contexte negative și selectând un complement cu referință abstractă, sensul actualizat este "a nu se atinge înseamnă a nu avea contact (în sens abstract) cu ceva, cu un domeniu de activitate": (33) Nu s-a atins de chimia organică de când a terminat examenele. (34) Abia dacă s-a atins de engleză toată vacanța! S-a remarcat de asemenea că în toate limbile indo-europene verbul
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]