8,468 matches
-
rugăminte. Acum câțiva ani m-au adus înapoi. - Dar unde sunt ei? întrebă insul râzând din ce în ce mai cu poftă. - Dacă am să-ți spun tot n-ai să mă crezi... Socotisem că lumea s-a mai schimbat, dar văd că și acuma de adevăr lumea râde și crede mai curând minciuna pe care nici o minte înțeleaptă n-ar îngădui-o dacă ar fi cu adevărat înțeleaptă. Insul care-l tot întreba se apropiase acum de el. Părea să aibă nu mai mult
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
minunat ce putere a putut să le urce sus și să le rânduiască atât de bine. Numai de când mi-ai spus tu cum a fost clădit acel turn, am înțeles că nu minți. Altfel nu putea fi clădit. Acolo trăiesc acuma păstori și tăietori de lemne. Am auzit cântece și povești plăcute în serile petrecute cu ei. Unele le-am ținut minte și le-am contopit. Am mai adăugat și eu. Acestea mi-au adus hrana cea mai îmbelșugată. Istoria lui
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
glas aurit le plăcea tuturor. Văzând fețele oamenilor, Adapă își ridică glasul: - După un ceas îndoit De zbor încordat Vulturul spuse Către Etana " Te uită, prietene, Cum arată pământul, Privește marea Spre lanțul de munți!" "Pămîntul arată Ca un munte acuma, Și marea aduce Cu-o matcă de rîu." Auta își simți ochii umezi, și își șterse genele cu dosul palmei. Da, așa văzuse el pământul, zburând în sublima luntre care-l dusese dincolo de azur. Adapă cânta acum cu glas cald
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ceas îndoit De zbor încordat Vulturul zise: " Te uită, prietene, Să vezi cum arată pămîntul!" "Pămîntul arată Ca discul lunii Iar marea-ndepărtată E-o curte îngustă." După două îndoite ceasuri De zbor încordat Vulturul zise: "Privește, prietene, Cum e acuma pămîntul" "Pămîntul arată acum - Ca o plăcintă micuță Iar depărtatele mări Cât coșulețul de pîine!" Auta se încruntă. De ce își strica Adapă cîntecul? Sau îi era prea foame, și acești ascultători altfel nu-și înțelegeau datoria? Se uită în jur
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
tânăr scoase din tava lui două plăcinte și le puse pe o frunză, lângă piciorul lui Auta. Adapă ridică mâinile în sus și umflîndu-și pieptul cîntă: - După trei îndoite ceasuri De zbor încordat Vulturul zise: "Privește, prietene, vezi Că pământul acuma nu se zărește? " Și eu am văzut Că pământul nu se zărește de loc Și pe marea îndepărtată Nu s-a mai odihnit ochiul meu. Adapă și Auta mulțumiră mulțimii și își strânseră darurile în sacii de drumeție. Aveau pâine
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
iscând un vârtej de gânduri și emoții. Le simt scurgându-se În ceva asemănător unei găleți perforate, care se golește Înainte de a apuca să-i examinez conținutul. Iar vocea pițigăiată și tăioasă a lui Toal parcă mă străpunge. Și chiar acuma s-a apucat să bată câmpii: — Se pare că a fost o noapte nefastă pentru amicul nostru. A stat În discoteca Jammy Joe’s până la trei dimineața și a plecat singur spre casă. Atunci a fost văzut În viață pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
poată să fie sau nu de acord, cloncăne Drummond. Crezi că dacă era lucidă, s-ar mai fi dus cu tine? Curvă tupeistă de rahat... — Bine, păi poate atunci n-ar fi trebuit să bea n măsa nu-i așa? Acuma osoprești lumea să facă șasta? A vrut să bea ceva și a băut ceva. După ce a băut ceva, a vrut să și-o tragă așa că și-a tras-o. Nu vorbi cu mine de parcă aș fi un violator Împuțit. De unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
cu o sticlă plină pe jumătate cu whisky și cu câteva cutii de Carlsberg Superlager, În fața televizorului. La ora asta ea e deja Într-o stare avansată de dezintegrare alcoolică. — Mda, mi s-a spus că ai o micuță prietenă acuma, a zis ea, una care nu poasă fugă de tine! Una cun picior de lemn! Tu Îi ignori chicotitul de vrăjitoare și te refugiezi În camera ta. În rest toți joacă același joc. Își spun că ești un pervers. Fiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
astea. Se uită atent la noi să vadă dacă Înțelegem. Noi Îl privim absent. N-avem nimic de spus. — Pot spune asta pentru că suntem amândoi profesioniști În forțele de ordine Bruce, dar metodele tale sunt foarte diferite de ale mele. Acuma, eu știu că am făcut multe rahaturi În trecut, dar s-a zis cu toată cocaina și rahaturile alea. Mă privește sever și cercetător, cu o autoritate pe care n-a manifestat-o niciodată până În prezent. Autoritatea unui bărbat care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
pe mine niște haine și mă duc afară, luând-o spre Colinton Village. Singura persoană pe care-mi trece prin cap s-o vizitez e doctorul meu, dr. Rossi. Sala de așteptare e plină de puțoi bătrâni și urât-mirositori, dar acuma am eu ac de cojocul lor. Mă flendur În paltonul ăsta vechi! Na poftim, puțoi bătrâni și snobi ce sunteți. Scot o cutie mov din buzunarul paltonului. — N-o puteți bea aici, Îmi spune recepționera. Îmi flutur legitimația În fața ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
la întâmplare de către preot sau, în unele situații, de către credincios. În funcție de paginile la care se deschide cartea, preotul poate interpreta un fapt ca fiind pozitiv sau nu. Am fost și eu la preot și mi-o deschis cartea, dar nu acuma, mai demult. A făcut semnul sfintei cruci pe carte și m-a pus s-o deschid. Da' eu știam că dacă se deschide la roșu este semn bun, dar dacă-i pe negru înseamnă necaz. După ce am deschis-o, popa
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
făce biserica nouă la noi. Că-i un lucru cari tre să-l iei di undi-i loc curat. Câ așa, scoabi sînt... cî m-am dus la doamni la Piatra șâ zice doamnili acelea: "tanti mă duc eu chiar acuma și-ți aduc o grămadă...". Da' i-am spus, aduci, da' nu-s ca a me! Poți să aduci douăzeci da' dacă nu-s ca asta, cu folos." Scoaba a fost găsită în curtea bisericii. Locul bun și curat al
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
a Forței cosmice care îl însuflețește și îl face unic. Într-adevăr, iutele Ahile știe să zăbovească îndelung asupra câte unei realități sau închipuiri, descriind, povestind, fie că vorbește de un sceptru (lemn retezat din trunchiul viu de secure și acuma uscat, menit să nu mai aibă frunze și ramuri), fie de jertfa cernită a pletelor sale (pe care știe că nu le va mai reteza acasă la el, în Ftia depărtată, însoțindu-le cu o jertfă bogată de o sută
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
ntâmplat“; și, mai încolo: „Aștept cu nerăbdare / Povestea să-ți ascult, căci îmi închipui / Că-i plină de minuni“, „Voi spune tot“, „căci sunt un hronic / Ce-l depeni zile-ntregi, nu snoave spuse / ce numește „magia grosolană“, de care acuma se desparte, poate cel mai nobil gest al acestui om bătrân, liber și el de tot ce va fi fost, gândindu-se la moarte. Irosit din lumea lui Prospero, Ariel rămâne, ca închipuire și ca text, în lumea noastră. Și
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
mergem înspre Neapol [...] Promit o mare lină, vânt prielnic / Și pânze iuți, ca să ajungem flota / Oriunde-o fi. (aparte, către Ariel) Ai grijă, Ariel!“ Însă, de data aceasta, Ariel nu mai are de convocat iluzii și de simulat mânia elementelor: acuma trebuie s arate cu adevărat că poate struni mările și cerul. Iar Prospero știe că duhul poate. Între aceste două însărcinări, între care se înscrie întreaga durată a piesei, încadrându-i, simetric, acțiunea între un tumult pedepsitor al mării și
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
a Forței cosmice care îl însuflețește și îl face unic. Într-adevăr, iutele Ahile știe să zăbovească îndelung asupra câte unei realități sau închipuiri, descriind, povestind, fie că vorbește de un sceptru (lemn retezat din trunchiul viu de secure și acuma uscat, menit să nu mai aibă frunze și ramuri), fie de jertfa cernită a pletelor sale (pe care știe că nu le va mai reteza acasă la el, în Ftia depărtată, însoțindu-le cu o jertfă bogată de o sută
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
împreună, Prospero nu vorbise despre el cu nimeni, nici măcar cu Miranda. Iar, când vorbește despre spiritele care l-au slujit în insulă pe Ariel, nu-l pomenește, poate pentru că pe el îl exclude din ceea ce numește „magia grosolană“, de care acuma se desparte, poate cel mai nobil gest al acestui om bătrân, liber și el de tot ce va fi fost, gândindu-se la moarte. Irosit din lumea lui Prospero, Ariel rămâne, ca închipuire și ca text, în lumea noastră. Și
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
mergem înspre Neapol [...] Promit o mare lină, vânt prielnic / Și pânze iuți, ca să ajungem flota / Oriunde-o fi. (aparte, către Ariel) Ai grijă, Ariel!“ Însă, de data aceasta, Ariel nu mai are de convocat iluzii și de simulat mânia elementelor: acuma trebuie s arate cu adevărat că poate struni mările și cerul. Iar Prospero știe că duhul poate. Între aceste două însărcinări, între care se înscrie întreaga durată a piesei, încadrându-i, simetric, acțiunea între un tumult pedepsitor al mării și
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
În memoria părinților mei, Sandu și Ruxanda „ În ochii mei acuma nimic nu are preț Ca taina ce ascunde a tale frumuseți: Căci pentru care altă minune decât tine Mi-aș risipi o viață de cugetări senine Pe basme și nimicuri, cuvinte cumpănind, Cu pieritorul sunet al lor să te cuprind
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
metaforică a limbii române, singurul obiect de cercetare și instrument de creație. Eminescu savura alte mitologii, filozofii și literaturi pentru că acestea îi îmbogățeau cunoașterea și imaginația, dar nu și-ar fi putut continua existența fără limba română: „În ochii mei acuma nimic nu are preț, Ca taina ce ascunde a tale frumuseți...” (1886). Datorită căii singulare de cunoaștere a realității în epoca de autodefinire a spiritualității românești . E s-a însingurat, devenind de neînțeles, drept care va fi etichetat ca straniu, iar
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
despărțea de Revue scientifique, de " le Livre ", de analele de la Salpetrière, pe care purta veșnic în buzunar. În orice discuțiune, el găsea prilegiul să vorbească de Charcot, de Ribot, de Binet și de alți savanți, ale căror lucrări ni erau acuma familiare, grație stăruințelor lui Gruber; el ne făcea să le citim și să-l ascultăm pe el cetindu-le" (Gorovei, 1930, p. 96). Evenimentul literar care a declanșat ideea audiției colorate a avut loc la ședințele Cercului, în cadrul căruia citește versurile
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
Te felicităm amândoi din inimă pentru reușita doctoratului; nici nu se putea altfel, dar Nemții ceia te-au enervat, precum m-au enervat și pe mine. Bine c'ai pus mâna pe titlu, să nu mai ai nevoie de nime acuma!" Pe data de 16 august 1893 Gruber îi adresează lui Take Ionescu o scrisoare referitoare la înființarea laboratorului de psihologie experimentală la Universitatea din Iași. Conform spiritului său sistematic, aceasta este însoțită de un regulament privitor la modul de funcționare
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
nevoile publice pentru a ciupi pataca; neghiobi fără naivitate, răi fără bărbăție, urmând meritul și talentul deosebit ca pe niste vrăjmași de moarte.[...] Iată-l pe mititelul veninos și ridicol, care se sbătea ieri în noroi, cât e de mare acuma, cât e de arătos și senin. Iată-l cu ce bravură încalecă milionul! Privește emfaza desgustătoare a parvenitului! [...] Credință, talent, merit, onoare, sentiment? "le cumpăr pe toate am cu ce!" Fraternitate? gheșeft și chiverniseală! Egalitate? impertinență față cu distincțiunea, cu
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
transport; am pus pastrama-ntr-un sac și i-am dat lui...să-l ducă la Ierusalim, la frate-meu, Șumen, s-o îngroape acolo, că el a știut... Și el a mâncat pe drum pe tată... Ce fac eu acuma? Când a auzit toate astea Iusuf, i s-a-ntors inima pe dos; a-nceput și el să se bată cu pumnii-n cap și-n pântece, și să se vaite: M-a spurcat jidanul, efendi cadiu! Aman! M-a spurcat! Ce
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
toate astea Iusuf, i s-a-ntors inima pe dos; a-nceput și el să se bată cu pumnii-n cap și-n pântece, și să se vaite: M-a spurcat jidanul, efendi cadiu! Aman! M-a spurcat! Ce mă fac eu acuma? Tu de ce-ai mâncat? zbiară Aron. N-ai zis tu că sunt haine? Și parcă trebuia să le mănânci? De ce nu mi-ai spus drept că e tat-tău?207 Soluția decretată de cadiu, rezolvând prejudiciile morale prin prozaicele
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]