10,749 matches
-
nu-ți dai seama cu cine ai de-a face! Entitatea este un organism perfect organizat. Superb structurată, vicleană, esențialmente violentă. Cu capacitățile dumitale limitate, nu ai nici o șansă. ― Dumnezeule mare! exclamă Lambert holbându-se la capul de pe masă. Tu admiri mizeria aia! ― Cum să nu admiri simpla simetrie pe care o prezintă? Un parazit interspecii, capabil să devore orice formă de viață care respiră, fără să se sinchisească de compoziția atmosferică. Capabilă să hiberneze un timp nedeterminat în condițiile cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
ai de-a face! Entitatea este un organism perfect organizat. Superb structurată, vicleană, esențialmente violentă. Cu capacitățile dumitale limitate, nu ai nici o șansă. ― Dumnezeule mare! exclamă Lambert holbându-se la capul de pe masă. Tu admiri mizeria aia! ― Cum să nu admiri simpla simetrie pe care o prezintă? Un parazit interspecii, capabil să devore orice formă de viață care respiră, fără să se sinchisească de compoziția atmosferică. Capabilă să hiberneze un timp nedeterminat în condițiile cele mai inospitaliere. Singurul ei scop era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Da, să trăiți!... Am mințit atunci, că nu vroiam să fiu refuzat la pompieri. - Aha, deci ai mințit, soldat pompier! Dacă ai știut să minți, coboară!... Executarea!... Nu mai fă aici spectacol de bâlci!... Că uite mulțimea adunată aici te admiră!... - Nu pot, domnule comandant! Simt că mă prăbușesc!... - Mă, da’ tu-n copilărie n-ai făcut ascensiuni prin cireșii vecinilor ca să furi cireșe, ca ăla lui Creangă, de a sărit jos, când l-a prins baba?... - Nu, n-am furat
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
s-au adunat la horă femeile frumos gătite, rujate, coafate, rimelate, unele cu fuste sau rochii mai sus de genunchi, apoi plevușca: babe, moșnegi și ploduri pentru gurăcască. Începe hora, o horă numai cu femei. Popa Stasuc, de pe margine, le admira. Femeile, văzând că popa nu se prinde în horă, au început să-l ademenească cu strigături. Una mai focoasă, cunoscută în sat că ar călca pe de lături, a dat tonul: - Foaie verde floare-albastră, vino popă-n hora noastră! Uiiu
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
și îți produce o mare plăcere să-l privești. Un om cu gânduri negative are chipul întunecat, cenușiu, ridat, iar în ochii lui scapără scântei de ură, răutate, invidie, egoism și lăcomie. Când ne gândim la persoanele celelalte, să le admirăm pentru activitățile lor constructive și folositoare, pentru a le urma exemplul: să învățăm și noi ca cei mai învățați oameni ai omenirii, să muncim și noi, ca să creăm lucruri de valoare, pe care să le aprecieze omenirea și să le
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
să fie foarte atent cu cine se împrietenește și cu cine se însoțește, nu mai vorbim, cu cine face sex. Acum, cu liberalizarea sexului, pericolul îi însoțește pe tineri permanent. Din lipsă de educație, în special fetele doresc să fie admirate și așa acceptă companii nepotrivite, prea de timpuriu și plătesc scump, această rătăcire. Ar fi mai bine pentru tineri, să-și concentreze întreaga atenție pentru educație și instrucție, ca să absolve școli, să poată practica o muncă, din care săși câștige
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
schimbat sau macar schilodit... M.B. este un cretin sau face pe cretinul ca sa aiba gurita lui piinica... si tre sa fi sau sa te simti cu adevarat frustrat ca sa-l mai bagi in seama... Apropo, sotia ta stie ca il admiri pe unul care face schimb de neveste ? Ma refeream la DSK, ca stiu ca nu iti faci temele. Succesuri si rahat cu lingura mai mica ! Curaj, inspiratie si digestie completa ! Concluzia comentatorului român, adresată oricui are curajul să iasă în
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
cînd iese, înjură de mamă... Vulpea și nevroza balcanică Invitat la un team-building corporatist să produc niște selfăawareness printr-un roleăplaying pe echipe (lucru’ dracului în casa popii...), nu a fost o surpriză să constat că, rugați să exprime ce admiră și ce nu le place la colegii lor străini, toți acești (foarte) tineri corporatiști s-au plîns în cor de stereotipurile (depreciative) ale occidentalilor, de faptul că prea adesea aceștia (de regulă șefi) îi desconsideră, disprețuiesc, subapreciază, pe scurt, nu
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
brad, ca în toată copilăria mea de pe munți. După-masă am ajuns la Spoleto și am reluat ritualul străduțelor medievale, de jos de la chestură și pînă sus la palatul ducal. Ne opream din cînd în cînd la cîte o belvedere să admirăm Umbria care se întindea la picioarele noastre. O luam, tot ca de obicei, cînd la stînga, cînd la dreapta, mînați de o curiozitate nesistematică. La un moment dat mi-am dat seama însă că există un fir al Ariadnei în
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
explică Mircea Vulcănescu. De aceea, isprava este totdeauna surprinzătoare, ea îi ia pe toți prin surprindere, căci nu se așteptau ca X să facă așa ceva taman aici și acum - sau să-i reușească. Drept care se și miră toți și îl admiră : iată ce ispravă a mai făcut și românu’ ăsta ! Isprava nu este deci niciodată cu totul gratuită, ea trebuie să fie admirată, altminteri nu este o ispravă adevărată. Privind o ispravă, aflînd-o, discutînd-o, trebuie să poți spune : ce om de
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
să facă așa ceva taman aici și acum - sau să-i reușească. Drept care se și miră toți și îl admiră : iată ce ispravă a mai făcut și românu’ ăsta ! Isprava nu este deci niciodată cu totul gratuită, ea trebuie să fie admirată, altminteri nu este o ispravă adevărată. Privind o ispravă, aflînd-o, discutînd-o, trebuie să poți spune : ce om de ispravă ! Românu’ de ispravă ține la imaginea sa de om fain sau băiat de băiat, de aceea o ispravă tăinuită, neștiută de
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
său. Ei, dar uneori nu iese, și atunci isprava rămîne neisprăvită. Nu-i însă chiar așa de grav, de vreme ce mai nimeni nu se aștepta la cine știe ce ispravă. În timp, te poate costa totuși : aceeași gură a lumii care ți-a admirat isprăvile te va decreta fără nuanțe și ezitări un neisprăvit. Aceasta este astfel trăsătura complementară de caracter a românului : este un neisprăvit ! Un neisprăvit jovial însă : ce să-i faci, n-a fost să fie !... - va zice el, gîndindu-se deja
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
cu unghia ca să vadă ce-i cu el. Păi ce să fie, e „oul lui Flutur”, cum îi zice lumea, „cel mai mare ou tradițional pictat din lume”, plasat în piața centrală din Suceava, să-l vadă și să-l admire tot poporul. Și mai ales tot turistul, că doar nu degeaba a venit el pe aceste „plaiuri de legendă” ! și ca lucrurile să fie și mai clare, puțin mai încolo, un indicator precizează : Paris x km, Londra y km, dar
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
serie de părculețe îngri jite, ba chiar prea îngrijite, de mîna unui „artist”, cu fîntînițe și coșulețe de lemn, din care se revarsă izvorașe și floricele. Aceasta este inima Bucovinei, de aici pleacă și aici se întorc turiștii ademeniți să admire patrimoniul universal al mănăstirilor „care este”. Cu o condiție : să găsească drumurile care duc spre ele, căci indicatoarele sînt invers proporționale cu tradițiile. Aceasta este localitatea care a urcat incontestabil pe primul loc în țop ten, topul meu personal de
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
însumau într-un anumit fel și oracolul era în stare, pe baza acestor însumări, să-ți spună ce sentimente are respectivul față de tine. De exemplu, putea să-ți cadă "te iubește" sau "îi placi, dar nu te iubește" sau "te admiră" sau "nu te poate suferi". Când i se făcea cuiva oracolul, ne adunam în jurul băncii jumătate din clasă, dîndu-ne cu părerea despre cine putea fi vorba și făcând bancuri. La fiecare amănunt auzeai comentarii ironice: "Hopaaa! să știi că-l
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
alții translucizi ca sticla. Gina deschise un insectar și, scoase, înfipt în acul său, cel mai mare fluture, țin minte că se numea Polyphemus, și și-l prinse în piept. Se întoarse apoi cu fața spre mine ca s-o admir. Pe sânul ei stâng, pe care îl acoperea în întregime, fluturele începuse să bată ușor din aripi și să se împingă cu picioarele în tricoul ei, ca să se desprindă din ac. Gândacii uriași, de forma semințelor, dar grei de un
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
rac. Am trecut repede, ca și când oprirea la păianjeni ar fi fost excesivă și ne-am fi aflat în întîrziere, pe lângă crustacei (un homar cât un iepure de câmp, crilul roșu într-un borcan), miriapode și scolopendre, am zăbovit puțin să admirăm stelele de mare, ofiuride cu brațe lungi și încolăcite și stele în cinci colțuri, ca de coral, acum cuprinse de paloarea morții. Mai mult priveam la Gina, răsfrântă în vitrinele verzui. Era din ce în ce mai stranie, mai transfigurată. Zâmbetele ei deveneau mai
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ciorapi de culoarea cafelei cu lapte, își trage peste cap și helanca neagră, de sub care apare o bluză de bumbac. Se ridică și scotocește printr-un dulap minuscul pe care acum îl observ și eu. E un prilej să-i admir încă o dată silueta gracilă, cu nimic mai prejos decât a oricărei puștoaice. Scoate prosopul și intră în baie, care are pe ușă o aplică de plastic alb-gălbui înfățișînd un copil pe oliță. Se aude, după un timp, zgomotul dușului, care
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pahar de pe masă, ochii purpurii ai alungitului, colțurile rotunjite ale sobei. Fâșia de geam mat a ușii se lumină brusc într-un galben murdar: tanti Aura aprinsese dincolo lumina. Acum ne striga cu vocea ei pătrunzătoare, graseiată: trebuia s-o admirăm pe "doamna Bach" gătită într-o fantastică rochie albastră cu model imprimat: crenguțe de cireș înflorit. Eram pitică pe lângă sperietoarele cu gesturi lente care umpleau sufrageria. La plecare, i-am condus pe sub cerul înstelat, prin țârâitul de greieri, până la poartă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
dintre micile goarne electrice. A doua zi, duminică, îi făcu o vizită vărului său Virgil Ciotoianu, care locuia în blocul ALMO 3 de deasupra magazinului Bucur-Obor și care se ocupa cu reparații de televizoare. Până să intre în subiect, arhitectul admiră fototapetul de pe peretele sufrageriei acestuia, înfățișînd un lac roșu ca sângele în amurg și un pin uriaș, negru ca smoala. Vorbiră despre noile televizoare color, în fine, Popescu îl informă despre planurile lui, iar depanatorul, după ce se gândi puțin, surprins
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Narendra Sen pentru lămurirea lui Lucien. Stam și priveam încăperea, parcă atunci aș fi picat în India. Viețuisem doi ani aici, și niciodată nu fusesem curios să pătrund într-o familie bengaleză, să le cunosc viața lor interioară, să le admir cel puțin lucrăturile, dacă nu sufletul. Trăisem o viață de colonii, singur cu munca mea pe șantier sau în birouri și citind cărți sau văzând spectacole pe care le-aș fi putut foarte ușor afla și în continentele albe. În
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
în brațe și mulțumindu-mi, nu i se mai vedea fața. Sunt sigur că Maitreyi mă iubește. (Notă. Cât mi-a trebuit până să înțeleg!) Scrie poeme pentru mine și-mi recită ziua întreagă versuri. Eu nu o iubesc. O admir enorm și mă excită: totul, carnea, ca și sufletul. Am surprins ceva nou în ea. Vorbeam cu Lilu și i-am spus că voi repeta anumite lucruri, auzite de la ea, soțului. ― Și ce îmi va putea face? întrebă insinuant Lilu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
trăiască o anumită existență, și nu se lasă antrenată în facilitate și promiscuitate, nici nu se lasă cumpărată de milionari sau oameni politici, și face asta conștientă fiind de toate riscurile pe care și le asumă. Vă mărturisesc că o admir. A izbutit să-și păstreze independența, să cânte când și unde îi place ei, cu riscul de a fi azi cea mai răsfățată vedetă a Capitalei, și mâine pe jumătate uitată. Cum ar fi fost, desigur, dacă n-ar fi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
îi poartă numele. Speram că, cu acest prilej, Bran va deveni actual. Ne făceam iluzii, căci, cei puțini care îi mai prețuiesc astăzi poeziile nu se împacă deloc cu ideile și practicile lui magice; iar activiștii politici, cei care-i admiră iredentismul... - Ai uitat esențialul, îl întrerupse doctorul. L-ai uitat pe James Joyce. - Este foarte important, spuse Stephens. - E adevărat, recunoscu Colomban. Dacă speranțele pe care le legasem de Finnegans Wake s-ar fi împlinit, Sean Bran ar fi fost
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
turistic. Arată vârsta ei, poate chiar ceva mai tânără. Important e un singur lucru: că e fericită." La 8 ianuarie 1968 își sărbătorise centenarul într-un restaurant somptuos din Nisa, în tovărășia unei tinere suedeze, Selma Eklund, pe care o admira pentru inteligența și originala interpretare a dramei medievale. În aceeași lună, Selma împlinea 28 de ani; el îi mărturisise, pe jumătate în glumă, că se apropia de 40. Dar seara a fost ratată; probabil că nu era obișnuită cu șampania
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]