KorAP: Find »[drukola/base=afacere & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...253 254 255 ...6685 >

167,112 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232

capătul ștrumeleagului meu! Ai zice că acuși o să-și frângă o vertebră lăsându-și jumătate din trunchi să spânzure în gol, peste marginea patului - cuprinsă de extaz! Îhî! Ce bine că face gimnastică regulat! Cu ce înșurubări mă aleg! Ce afacere! Și totuși, se dovedește a fi și o ființă umană - da, prezintă indicii clare din care reiese că așa ar fi! O ființă umană! Care poate fi iubită! Da’ chiar de mine? De ce nu? Serios? De ce nu? Știi ceva, îmi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325

lui Stein pe linia externă de telefon, fantoma unei voci din inflexiunile căreia nu putea trage nici o concluzie: Stein intrase la apă. Dar cât de tare? În mijlocul oceanului sau la țărm? Era oare disperat sau se resemnase la inconfortabile economii? Afacerea ar fi fost simplă dacă Myatt și agentul lui Page din Constantinopol, neprețuitul domnul Eckman, n-ar fi fost suspectat de complicate relații ascunse cu Stein, frizând limita legalității. Își cufundă lingura Într-o supă Julienne lipsită de gust. Prefera

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
dormit pentru Atena. Apoi se urcară cu plasele și cu copiii În vagoanele din spate, probabil pentru Pepinster sau Verviers, la douăzeci de kilometri distanță. Myatt era obosit. Noaptea trecută stătuse treaz până la unu, discutase cu tatăl lui, Jacob Myatt, afacerea cu Stein și Își dădu seama, ca niciodată până atunci, privind cum tremura barba albă a părintelui său, că afacerile scapă printre degetele lui bătrâne, pline de inele și Încleștate În jurul paharului cu lapte cald. „Nu scot niciodată pielița“, se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
la douăzeci de kilometri distanță. Myatt era obosit. Noaptea trecută stătuse treaz până la unu, discutase cu tatăl lui, Jacob Myatt, afacerea cu Stein și Își dădu seama, ca niciodată până atunci, privind cum tremura barba albă a părintelui său, că afacerile scapă printre degetele lui bătrâne, pline de inele și Încleștate În jurul paharului cu lapte cald. „Nu scot niciodată pielița“, se plânse Jacob Myatt, permițându-i fiului său să ia lingurița și să o Îndepărteze, ca să lase laptele curat. Erau multe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Făcuse doar aluzie la nume și-ar fi putut să nege. Moult nu se arătase până atunci interesat de stafide; cel mult avusese un scurt flirt cu piața de curmale. Myatt se gândi: Nu pot avea Încredere În cifrele acestea. Afacerea lui Stein valorează atâta pentru noi, chiar dacă-i aruncăm marfa În Bosfor, pentru că vom câștiga monopolul, dar pentru oricare altă firmă ar Însemna achiziționarea unei afaceri pe ducă, fără șanse În fața concurenței noastre. Cifrele Începură să-i plutească Înaintea ochilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
cu piața de curmale. Myatt se gândi: Nu pot avea Încredere În cifrele acestea. Afacerea lui Stein valorează atâta pentru noi, chiar dacă-i aruncăm marfa În Bosfor, pentru că vom câștiga monopolul, dar pentru oricare altă firmă ar Însemna achiziționarea unei afaceri pe ducă, fără șanse În fața concurenței noastre. Cifrele Începură să-i plutească Înaintea ochilor În ceața somnului. Cifrele de unu, de șapte și nouă deveniră dinții mici și ascuțiți ai domnului Eckman; cele de șase, cinci și trei se rearanjară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
timpul pe picioare. — De ce nu-l pocnești peste față? — Înainte de-a ajunge la Köln? Nu caut necazuri. Trebuie să ne suportăm până la Budapesta. — Acolo te duci? — El se duce acolo. Eu merg până la capăt. Și eu, spuse Myatt. Cu afaceri. — Nici unul din noi nu voiajează de plăcere, nu-i așa? spuse ea, cu o notă puțin sumbră În voce. Te-am văzut când a pornit trenul. Am avut impresia că ești cineva cunoscut. — Cine? De unde să știu? Nu-mi bat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
jgheabului, se ridică În picioare și râse ușor. Nu avea sens să te-nfurii pe natură. Ceva mai târziu, găsi brațele de fier ale scării de incendiu. Ascensiunea care urma o considera a fi partea cea mai periculoasă a Întregii afaceri, pentru că, deși scara de incendiu cobora prin spatele apartamentului și nu se vedea dinspre stradă, ea dădea spre triajul de marfă, iar triajul era limita rondului unui polițist. Acesta apărea la fiecare trei minute, iar felinarul slab de la colțul barăcii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
fost o minune! — Întoarce-te să mai vorbim și după cină. Nu vă stă gândul la prostii, domnule Savory? — O să te Întreb. — Nu promite. Nu promite nimic. Vorbește despre orice altceva. Spune-mi ce urmează să faci la Constantinopol. — Doar afaceri. O chestie delicată. Data viitoare când mai mănânci dalmațian, gândește-te la mine. Stafide. Stafidele sunt eu, adăugă el cu mândrie mucalită. Atunci o să-ți spun dalmațian. Nu pot să-ți spun Carleton, nu? Ce nume! — Uite, ia o stafidă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
cu deosebită grijă. Era firesc, desigur, ca până și stafidele de la Stein să nu fie toate inferioare, dar când exista atâta suspiciune, nu era greu să ai o bănuială În plus. Să presupunem, de exemplu, că domnul Eckman, făcând unele afaceri pe cont propriu, le dă celor de la Stein câte ceva din stocul de stafide al firmei, ca să le Îmbunătățească pe moment calitatea, și, Îmbunătățind calitatea, reușește să-l influențeze pe Moult să liciteze contractul. Probabil că domnul Eckman trece acum prin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
pe care scria „Cu dragoste, de la Carl“, pentru că se hotărâse să-i spună astfel. Nu puteai spune „Te iubesc, Carleton“, dar „Te ador, Carl“ era ușor. Ea râse tare și bătu din palme, având brusc senzația că dragostea era o afacere simplă, compusă din recunoștință, daruri și glume prietenești, un apartament, lipsa obligației de-a munci și o cameristă. Ea Începu să alerge pe culoar, aruncată dintr-un perete În celălalt, dar fără să-i pese. O să mă duc la teatru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
neconvingător În aerul proaspăt iluminat al minții doctorului Czinner, populat cu adevăruri incontestabile, o față Înfometată, o cârpă colorată, un copil cu dureri, un bărbat Împleticindu-se pe urcușul spre Golgota. E vorba de un delict politic, Herr Czinner. O afacere cu un ziar. Mi s-a făcut o mare nedreptate, așa că a trebuit să fug. Am forțat geamantanul dumneavoastră spre binele cauzei. Lăsă să-i scape cuvântul „cauză“ cu răsuflarea fierbinte și tensionată, desacralizându-l până la nivelul unei parole, al unei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
toaletă. Ofițerul vamal bătu cu degetele În bagajul ei. — Și acesta? — E deschis, spuse el. Doamna nu-i aici. Nu veți găsi nimic. Când se văzu iarăși singur, se rezemă În colțul lui și Închise ochii, ca să evalueze mai bine afacerile domnului Eckman, dar când trenul părăsea Subotica, el adormise. Visă că urca scările spre biroul domnului Eckman. Înguste, fără covor și neluminate, ele ar fi putut duce la un apartament de proastă reputație din Leicester Square, nu la sediul celui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
sedus-o pe fata aceea? — Într-un fel. Domnul Eckman scoase o coală de hârtie de la mijlocul teancului, apoi alta și alta, până când teancul se clătină și căzu pe podea cu zgomotul pe care l-ar fi făcut niște cărămizi. — Afacerea asta cu Jervis. Abilă făcătură. Ai făcut contractul cu mandatarii și ai amânat doar să semnezi. — A fost totul legal. — Și aceste zece mii de lire date lui Stavrog, când aveai deja o ofertă de cincisprezece mii de lire? — Așa-s

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
asta cu Jervis. Abilă făcătură. Ai făcut contractul cu mandatarii și ai amânat doar să semnezi. — A fost totul legal. — Și aceste zece mii de lire date lui Stavrog, când aveai deja o ofertă de cincisprezece mii de lire? — Așa-s afacerile. — Și fata de pe Spaniards Road? — Și cele o mie de lire date funcționarului lui Moult pentru informații? — Ce-am făcut eu și să nu fi făcut și dumneata? Răspunde-mi repede. Nu ocoli răspunsul. Răspunde cu da sau nu. Domnule

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Am ceva de spus. Sunt nevinovat. — Conform cărui paragraf? Care cod? Legea echității? Legea dijmei? Curtea Amiralității sau Tribunalul Regal? Răspunde-mi repede. Nu ocoli răspunsul. Răspunde prin da sau nu. Trei lovituri de ciocănel. — Gata, gata. Această frumoasă, Înfloritoare afacere, domnilor. — Stați o clipă. Vă spun. George. Capitolul III. Secțiunea 4. Paragraful 2504. Onoarea Între hoți. Domnul Eckman, devenit brusc foarte mic În mizerabilul lui birou, Începu să plângă și Întinse mâna. Și toate spălătoresele care băteau rufe cu maiul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
un obicei din bătrâni. Un dinar și jumătate? Brusc, nerăbdarea și graba Îi dispărură lui Myatt, dar Îl prinse plăcerea târguielii. Nu banii erau problema; nu era În joc mai mult de o jumătate de coroană. Dar era vorba de afaceri. Nu va ceda. — Șaptezeci și cinci de parale. Nici o para În plus. Omul rânji, cuprins de plăcere: iată un străin pe placul lui. — Un dinar și treizeci de parale. E ultimul meu cuvânt, excelența voastră. Mi-aș face meseria de rușine dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
parale. E ultimul meu cuvânt, excelența voastră. Mi-aș face meseria de rușine dacă aș accepta mai puțin. Mirosul de pâine stătută și vin acru nu-l mai deranja pe Myatt - era mirosul pieței ancestrale. Aceasta era poezia pură a afacerilor: câștigul sau pierderea nu prea intrau la socoteală Într-o tranzacție care se ducea În parale, care nu valorau nici una mai mult de-un pârț. El intră puțin În compartiment, dar nu se așeză. — Optzeci de parale. Excelența voastră, trebuie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
că În spatele dispariției lui Eckman se ascundeau destul de multe. Stein spuse Încet: — Sunt foarte Îngrijorat În privința sărmanului Eckman. Nu suport gândul că ar putea să se fi sinucis. Nu cred că trebuie să fiți Îngrijorat. S-a retras doar din afaceri... presupun. Puțin cam În grabă. Vedeți, spuse Stein, avea griji. — Griji? — Păi, era sentimentul acesta că nu aveți Încredere În el. Și pe urmă nu avea copii. Își dorea copii. Avea destule care să-l Îngrijoreze, domnule Myatt. Trebuie să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
sofa și-și Încrucișă picioarele. Mirosea a tutun de pipă și a lână de calitate. — Evident, domnule Myatt eu nu vreau să vă vâr nimic pe gât, spuse el. Deviza mea este: Nu lăsa niciodată la ananghie un tovarăș de afaceri. Aș rupe În bucăți contractul acela chiar acum, domnule Myatt, dacă asta s-ar cuveni să fac. Dar, vedeți dumneavoastră, din moment ce sărmanul Eckman a semnat, cei de la Moults au renunțat. Acum nu vor mai avansa altă ofertă. — Știu cât de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
că putea fi demontat, dar instanțele judecătorești prezentau și ele riscurile lor. Un avocat bun Îi putea da destulă bătaie de cap. Și erau cifre pe care nu ți-ai fi dorit să le vezi date publicității. La urma urmelor, afacerea lui Stein prezenta interes pentru firmă. Ce nu-i plăcea lui era prețul și funcția de director care i se garanta lui Stein. Până la urmă, chiar și prețul putea fi acceptat, dar nu putea accepta intruziunea unui străin În afacerea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
afacerea lui Stein prezenta interes pentru firmă. Ce nu-i plăcea lui era prețul și funcția de director care i se garanta lui Stein. Până la urmă, chiar și prețul putea fi acceptat, dar nu putea accepta intruziunea unui străin În afacerea familiei. — Vă spun eu ce facem, spuse el. Rupem asta și noi avansăm o nouă ofertă. Domnul Stein clătină din cap. Haideți acum! Asta n-ar fi chiar cinstit față de mine, nu-i așa, domnule Myatt? Myatt decise ce va

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
sărmanului Pardoe. Myatt Își scoase tabachera și, În timp ce Își alese un trabuc și-i tăie capătul, decise ce va face. Începea să-l disprețuiască pe Stein. Acesta vorbea prea mult și Îi scăpau informații suplimentare. Nu-i de mirare că afacerile lui nu prosperaseră. În același timp, atenția vagă pentru nepoata lui Stein i se cristaliză. Descoperirea faptului că mama ei fusese evreică Îl făcu s-o privească brusc cu mai mult interes. Devenea abordabilă și Myatt regreta că noaptea trecută

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
are părinți. Nevastă-mea consideră că ar trebui s-o convingem să rămână aici. Înțelegeți, eu sunt tutorele ei. Stăteau unul În dreptul celuilalt, având masa Între ei. Pe aceasta zăcea contractul semnat de domnul Eckman. Nu se referiră la el. Afacerile păreau lăsate la o parte, dar Stein și Myatt știau că toată discuția fusese redeschisă. Fiecare era conștient de gândurile pe care le avea celălalt În minte, dar vorbeau pe ocolite. — Sora dumneavoastră trebuie să fi fost o femeie Încântătoare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
că frumusețea lui Janet Pardoe era de vreun interes pentru el. Înainte de-a vorbi de ea, i-au fost pomeniți chiar și bunicii. Familia dumneavoastră provine din Leipzig? Întrebă Myatt. — Adevărat. Tatăl meu a fost cel care a transferat afacerea aici. Găsiți c-a fost o greșeală? — Oh, cum adică, domnule Myatt? Doar ați văzut cifrele. Nu sunt chiar așa de rele. Doar că vreau să vând și să mă retrag cât Încă mă mai pot bucura de viață. — Ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]