12,606 matches
-
distrați-vă voi câteva minute În timp ce eu și Davide salutăm câțiva prieteni. M-am uitat În sus și l-am văzut pe Davide aplecându-se În față, pentru ca masa să-i mascheze mâinile. Deschise cu Îndemânare geanta Dior, auriu cu alb, a Elisei, de pe jos, scoase o cheie de pe inel, turnă pudră albă dintr-un pachețel minuscul În șanțul cel mai adânc al cheii și o duse repede la nas. Acoperise cheia cu mâna și, dacă nu-l priveai de foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Angajează actori și manechine ca să servească la bar și la mese. Am văzut câțiva la un eveniment Calvin Klein de acum două săptămâni și am rezervat o armată Întreagă, cerând să aibă toți părul lung și să fie Îmbrăcați În alb din cap până-n picioare. Sunt minunați și sunt cu adevărat o carte de vizită. Am spus eu așa ceva? m-am gândit. — În privința restului de chestii, asistenții lucrează chiar acum la pungile de cadouri. Au sticle de Grey Goose pentru avioane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Am ieșit din lăstăriș să ne vadă, ca să nu aibă cine știe ce spaimă, crezându-ne vreo echipă trimisă să-l aresteze. Când ne-a văzut, a zâmbit slab, dar ceva nu era în regulă pe fața lui. Se vedea limpede doar albul dinților și al ochilor. Încolo, părea că a curățat vreun coș de fum. L-am lăsat să se apropie. Când s-a oprit, nu-și mai lua ochii de pe noi, de parcă atunci ne vedea pentru prima oară. Nu a scos
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
în crescendo de la intrare spre interior. Barul e în colțul opus, spre stânga, are formă de sicriu și e decorat cu mascota somnambulă a clubului. Danny se postă acolo, urcându-se pe scaunul înalt și făcându-i semn cu degetul albului care ștergea pahare. Barmanul îi puse un șervețel în față. Danny strigă peste zgomotul asurzitor: — Un whiskey dublu! Apăru un pahar. Danny îl dădu peste cap. Barmanul îl umplu din nou. Danny bău și simți cum nervii încordați i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
muzică jazz. Otis Jackson zise: — Futuții de la comitat nu au nici o treabă aici. Danny îl lovi cu pistolul peste mutră. Jackson căzu pe covor și-și scuipă o parte din dantura plombată. Danny se aplecă lângă el. — Vinzi la un alb înalt și cărunt? Jackson scuipă o flegmă sângerie și o așchie din limbă. Sunt cu Jack D. de la Șapte-Șapte, mama mă-s... Danny îndreptă arma spre ochii individului. — Sunt cu Mickey și poliția de comitat. Și ce dacă? Te-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cluburile din South Central. — Mai bine mă împuști înainte, belitule! Frânturile de jazz reveneau, ilustrând frânturi de imagini: Coleman Healy sugându-și saxofonul, tânărul fumător de marijuana pe cale să-l implore. Danny zise: — Îți mai spun o dată. Vreau numele unui alb înalt, între două vârste, cu păr cărunt. — Și eu ț-am spus... Danny auzi pași pe scări, scrâșnete și zgomotul inconfundabil al armării pistoalelor. Otis Jackson zâmbi. Danny evaluă situația, puse pistolul în toc și își scoase insigna. Doi albi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
examină insigna lui Danny și clătină din cap. — Nu-i de ajuns de rău că vă culcați cu Mickey Jidanul, acum trebuie să-l mai bateți și pe informatorul meu preferat. Otis, ești un negrotei norocos! Detectiv Upshaw, ești un alb tâmpit! Individul înalt îl conduse pe Otis la baie. Danny se ridică în picioare și își recuperă insigna. Grăsanul roșcat îi zise: — Du-te-n mă-ta la voi la comitat și bate-i pe negroteii voștri! PAGINĂ NOUĂ CAPITOLUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
te apreciază atât de mult, încât discută cu tine asemenea chestii. Chiar mă miră. Zâmbetul lui Audrey se ofili. Mă iubește. Vrei să zici că apreciază favorurile pe care i le oferi. Ca atunci când eram polițist și smântâneam praful ăla alb pe care apoi i-l vindeam lui Mickey, nu lui Jack D. Așa am ajuns să fim prieteni buni, atât cât poate Mickey să fie prieten cu cineva. Dar mă miră că poate să fie atât de apropiat de-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Luară ascensorul privat al lui Herman Gerstein până la parter și traversară un coridor care șerpuia prin două studiouri de filmare. Construcțiile, acoperite cu o stucatură bej, erau înalte cât un siloz și teșite la vârf, cu niște plăcuțe de plastic alb deasupra ușilor de la intrare, unde scria titlul filmului, regizorul și orele de turnare. Pe lângă ei trecură în trombă actori pe biciclete - cowboys, indieni, jucători de baseball, soldați în uniformele Revoluției Americane. Cărucioare motorizate transportau aparatele de filmat. Tehnicienii erau adunați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
el și Lopez nu mai rămase decât arcul de cerc al unui pumn la rinichi. Benavides se trase înapoi, tremurând. Duarte murmură că tipii de la Comitetul de Apărare din Sleepy Lagoon trimiseseră scrisori anonime în care îl învinovățeau pe un alb de moartea lui José Diaz, dar nimeni nu le dăduse crezare. Benavides îl trase la adăpost. Mal îl prinse pe Dudley de braț. Vlăjganul irlandez îl împinse la o parte și își coborî vocea la o tonalitate de bariton: — Ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ochii lui Marty Goines, apoi se așeză, sfârșit, pe marginea nepătată de sânge a canapelei, sprijinindu-se într-un genunchi. Și așteptă. Oboseala îl năpădea. Danny închise ochii și văzu desenele făcute cu sânge, proiectate pe interiorul pleoapelor lui în alb pe roșu, cu tonurile coloristice inversate, ca în negativele fotografice. După ore întregi de lucru cu mănuși de cauciuc, îi amorțiseră mâinile. Își imagină că mirosul metalic al camerei era al unui whiskey de calitate. Începu să-l guste, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
alerge la mașină, rotindu-și ochii ca să observe dacă îl vede cineva. Nimeni. Griffith Park era la un kilometru și jumătate de-acolo. Își scoase mănușile de cauciuc, simți cum îl furnică mâinile, apoi demară. *** Două mașini de poliție, în alb cu negru, i-o luaseră înainte. LAPD. Danny parcă lângă ei, la poalele cărării, pe ultimul petic de asfalt de dinainte de zona montană care forma perimetrul nordic al parcului. În parcare nu mai era nici o altă mașină și Danny văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
nou fața de geam, simțind crenguțele dese și ascuțite între picioare în timp ce ochii lui se agitau să găsească unghiurile potrivite, prim-planurile fețelor. Și mai multă ceață, brațe arcuite, picioare, un cărucior făcându-și brusc apariția și un bărbat în alb, cu un bol mare de punci. Focaliză, se îndepărtă, focaliză, nici o față, apoi Tim și Coleman - saxofonistul alto - alături, avântându-se în jazzul dezlănțuit. Crenguțele sunt dureroase. Tim dispare, înlocuit de un blond ingenuu. Două umbre îi distrug vizibilitatea, Danny
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
prinsese. Sărutul ei încă mai era cald. Danny se dădu jos și o porni spre intrare înaintea lui Claire. Zdrahonul care fusese la intrare de Anul Nou era și acum acolo și se uita la el ca la un alt alb iubitor de jazz. Claire îl ajunse din urmă chiar în momentul în care aerul rece îl făcu să se simtă normal: comunistul Krugman avea o aventură amoroasă, iar detectivul de la Omucideri Upshaw lucra ore suplimentare. O luă de braț și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
se rupse la colțurile ecranului, o formă începu să prindă contur și în imagine apăru capul unui câine: un pitbull cu mască. Câinele se repezi la aparatul de filmat, ecranul se întunecă din nou, apoi imaginea se dizolvă încet în alb. Danny își aminti de crescătorul de câini și de povestea lui cu tipii de la Hollywood care cumpăraseră pitbulli pentru niște filme. Gândurile îi săriră apoi la bărbații mascați din casa lui Felix Gordean. Își dădu seama că închisese ochii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
angajare, află că registrele ei începeau doar din 1945, apoi verifică lista celor de la Joredco: douăzeci și șapte de persoane, toți mexicani și japonezi. Deși știa că vârsta nu se potrivea, repetă operațiunea și la Lincoln: mexicani, japonezi și un alb care era debil mintal și fusese angajat doar fiindcă era îndeajuns de puternic ca să care două cadavre de căprioară deodată. Nici o conexiune. Dar senzația că era pe calea cea bună continua să-l sâcâie. Danny ajunse într-un bar din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
una din încercările de a explica noile contradicții rezultate din diferența de vârstă. Danny spuse: — Povestește-mi despre puști. De ce zici că era un golan? Duarte zise: — Se dădea întotdeauna bine pe lângă mexicani. Le turna povestea aia suspectă despre un alb uriaș care îl ucisese pe José Diaz, ca și cum ar fi trebuit să ne placă de el doar pentru că susținea că asasinul nu era mexican. Toată lumea știa că era mexican - doar că acuzaseră niște mexicani nevinovați. Ne spunea povestea aia trăsnită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
noaptea următoare José Diaz era asasinat la Sleepy Lagoon, la aproximativ patru-cinci kilometri de Hill, în direcția sud-est. Fratele cel mic pretindea că fusese martor la asasinarea lui José Diaz. Cioc, Cioc, Cioc. Salt, salt, salt. Dudley Smith era un alb uriaș, cu apucături brutale. Se alăturase echipei marelui juriu ca să poată ascunde potențialele mărturii incriminatorii legate de Sleepy Lagoon, gândindu-se că accesul la martori și mărturii îi oferea ocazia să scape de orice detalii dubioase. Apelul lui Hartshorn către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
zic să-i dăm bătaie cu hotelurile și băieții cu heroina cât mai e ziuă, iar pe seară să ne ocupăm de cluburile alea. — Hai. Hotel Tevere, pe 84 cu Beach - nici un alb. Hotel Galleon, pe 91 cu Bekin - singurul alb cazat acolo, într-o cameră single, era un barosan de o sută cincizeci de kilograme, împreună cu soția lui neagră și cei patru copii. Întorcându-se la mașină, Buzz verifică cele două liste și-l apucă de braț pe Mal. Ha
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Nu, domnu’, nu domnu’. Mâna lui scotocea în continuare sub tejghea. Buzz ocoli tejgheaua și îl prinse de mână exact când era gata să apuce plicul cu droguri. Îi îndoi degetele. Negroteiul țipă: — Da, domnu’, da, domnu’! Buzz întrebă: — Un alb către treizeci de ani, poate cu barbă. Jazzist. Ia heroină de la Navarette? — Nu, domnu’, nu domnu’! — Băiete, spune adevărul sau îți rup mâna cu care ți-o tragi în venă și te arunc în arestul celor de la Șapte-Șapte.! — Da, domnu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
o denivelare de teren și a văzut - sau a crezut că vede - un bărbat alb și imens care-l bătea cu pumnii pe un tânăr mexican și-i tăia hainele cu un băț pe care era montată o lamă ascuțită. Albul urla cu un accent greoi „Mexican borât! Te dezvăț eu să te mai dai la fete albe și curate!” Apoi l-a călcat pe băiat cu mașina și a plecat. Coleman l-a examinat pe mexican și și-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
canistre de benzină de câte opt litri. Le ridică. Erau aproape pline. Le duse la intrarea din față a casei, unde deschise ușa cu cheia lui de investigator special. Aprinse lumina din tavan. Toată camera de zi strălucea într-un alb orbitor. Pe pereți, pe mese, în lăzi, pe rafturi și în munții de hârtii de pe jos se aflau încercările de căpătuire politică ale lui Loew și ale găștii lui. Grafice și hărți și o mie de pagini de mărturii obținute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
fiecare prilej, culoare care a stârnit multe discuții între noi și elevii altor licee, pe care îi ironizam în primul rând pentru culoarea liceului lor: cei de la Sfântul Sava, albastru ca sineala de rufe; Mihai Viteazul, galben... dovlecari; Matei Basarab, alb... lăptari; Șincai, verde ca prazul... Singură culoarea lui Spiru Haret o admiteam, un mov pal, pentru că se apropia întrucîtva de a noastră, fără să o întreacă însă; într-adevăr, ce culoare este mai frumoasă ca albastrul cerului? Parcă pe atunci
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
a cuace... doi și la revedere, mogarale! Dacă nu te-ntreba verbe, te punea să-i declini următoarele combinații de substantive cu pronume, articole și adjective, știind dinainte că n-ai să răspunzi: ― Pălăria mea cea roșie... calul meu cel alb... fratele meu cel mic! și, fără să aștepte să deschizi gura măcar, continua: doi, și la revedere, mogarule, la care, odată, Boghici Constantin i-a răspuns: "Aufwiedersehen, Herr Lehrer"; iar el, ca să ne pedepsească pe toți, ne-a dat descris
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
care se-napoiază-n țară, vestindu-ne statornicirea primăverii pe plaiurile noastre: "Iată, văd o rândunică, Vine din țări depărtate... De-obosită, parcă pică! Trebuie să-i dăm dreptate!" "În definitiv", îmi spusei eu, cu condeiul ridicat, gata să atac albul hârtiei, "chiar așa de proaste nu sânt și p-ormă astea le-am scris când eram puști... și sânt versuri despre primăvară, flori și alte elemente poetice; dar acum, că sânt într-a V-a, și pe deasupra îndrăgostit, e altă
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]