9,933 matches
-
ani "Feria Internacional de Artesania" Târgul Internațional de Artizanat, la care participau artizani chilieni din toate regiunile, dar și realizatori din Argentina, Brazilia, Peru, Ecuador. Era un târg foarte "colorat", vizitat de mii de curioși. Fuseseră invitate să expună și ambasadele, așa că din te miri ce și mai nimic am încropit un "Stand al României" prezentam toate ștergarele, fețele de mese, carpetele, farfuriile și ulcioarele, fluierele, naiurile, cofele, strânse din ambasadă, plus afișele turistice, la care adăugam proiecții de diapozitive, muzică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
vizitat de mii de curioși. Fuseseră invitate să expună și ambasadele, așa că din te miri ce și mai nimic am încropit un "Stand al României" prezentam toate ștergarele, fețele de mese, carpetele, farfuriile și ulcioarele, fluierele, naiurile, cofele, strânse din ambasadă, plus afișele turistice, la care adăugam proiecții de diapozitive, muzică populară "pe casete" și din când în când cate un păhărel de țuică sau coniac. A fost "un succes de public" de care i-am făcut geloși pe colegii de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
plus afișele turistice, la care adăugam proiecții de diapozitive, muzică populară "pe casete" și din când în când cate un păhărel de țuică sau coniac. A fost "un succes de public" de care i-am făcut geloși pe colegii de la ambasadele occidentale! Un domeniu în care am acționat cu tact, dar și cu multă perseverență a fost relațiile cu românii stabiliți în Chile. Nu erau mulți, să fi fost 100-150 de persoane din diferite generații și de diferite "origini" români-români, greci-români
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
cu rare excepții, nu se puteau lăuda că au făcut avere, majoritatea ducând un trai modest o casă, o mașină, ceva agoniseală în bancă și cam atât. Dacă se întâlneau, se întâlneau o dată sau de două ori pe an la ambasadă la mici și sarmale și la un păhărel de țuică. Am cunoscut în Chile (dar și prin alte părți) și alt fel de emigrație: mai înstărită, mai unită, mai responsabilă față de membrii ei și față de țara unde se născuseră ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
doar să mi-i apropii, să aflu ce gândesc și dacă îi mai interesează ceva din ce-au lăsat în urmă din copilăria și tinerețea lor. Ca să-i descopăr mi-a luat câteva luni bune nu știu cum se face, dar, pe la ambasadele pe unde am trecut, listele cu românii dispar odată cu plecarea de la post a celui care se ocupă de probleme consulare. Am luat-o "din om în om" și așa am reușit să aflu câte ceva. Majoritatea trăiau în Santiago, mai erau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
consultăm în românește. La un moment dat, s-a apropiat de noi o persoană distinsă, ce părea patroana librăriei, și ne-a întrebat mirată: "Sunteți români?" Am confirmat și s-a interesat cu ce ocazie în Chile. "Păi suntem de la ambasadă." Mirarea i s-a accentuat și mai mult, explicându-ne că până atunci nu venise nici o persoană de la ambasadă la librărie, deși se află de mulți ani în același loc. Ne-a întrebat ce cărți căutam și când i-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
și ne-a întrebat mirată: "Sunteți români?" Am confirmat și s-a interesat cu ce ocazie în Chile. "Păi suntem de la ambasadă." Mirarea i s-a accentuat și mai mult, explicându-ne că până atunci nu venise nici o persoană de la ambasadă la librărie, deși se află de mulți ani în același loc. Ne-a întrebat ce cărți căutam și când i-am spus "Fleurs du mal" și "Cântarea cântărilor" am văzut că a făcut ochii mari, așteptându-se probabil la "Cei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
cu emoție: "E nasturele de la uniforma mea de licean de la "Internat"". Mi-am îmbrățișat "colegul" și din ziua aceea am rămas buni prieteni. Cazul Cuza poate fi subiect de roman! La câteva luni după intrarea mea în minister, primesc de la ambasada noastră din Chile o informare "bombă": au descoperit la vama din Santiago un funcționar care se cheamă nici mai mult nici mai puțin decât Cuza și care susține că e "os domnesc" și că are două fete ce au terminat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
au fost repartizate, nu știu din ce considerente, la Timișoara. Cam după șase luni mi s-a comunicat de la rectorat că una din copile greșise "obiectul de studiu" și era pe cale de a asigura descendența la tronul României. Am informat ambasada, vameșul Cuza a venit valvârtej în Cetatea de scaun, și-a luat prințesele și dus a fost. Acum, la Santiago, doream să știu cum a evoluat "speța", aflând că fata a născut o minunăție de băiat, că s-a măritat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
născut o minunăție de băiat, că s-a măritat fără probleme, la fel ca și sora ei, și că bătrânul Cuza nu poarta pică "Principatelor Unite", având în vedere că "sângele apă nu se face". Am invitat tot familionul la ambasadă la o masă, au venit, ne-am firitisit, l-am mângâiat pe "ăla micu' " pentru care eram un fel de "naș" și am admirat din nou "beizadelele", care după experiența de peste ocean se făcuseră și mai frumoase! Cu Herdan povestea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
ajunși" ginere de general și decan al Facultății de Arte Plastice de la Universidad de Chile. I-am solicitat secretarei să-mi facă legătura la telefon. Mi-a răspuns pe un ton tăios: "Măi, tu ești noul comunist și securist de la ambasadă? Eu cred că am fost clar cu voi, nu vreau să am de a face cu niciunul..." Au urmat câteva aprecieri care nu sunt din limbajul diplomatic și convorbirea s-a întrerupt. Am sunat din nou, făcând parte din categoria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
i le-am dat și cu altele aduse ulterior mi-a organizat o frumoasă expoziție la Facultate, a prezentat filmele cu Brâncuși la televiziune și ne-a devenit un oaspete frecvent, atras de discuțiile cu "noul comunist și securist al ambasadei", calificative de care ulterior râdea copios. Era și el pictor și chiar unul de talent, cu lucrări moderne. Am trimis câteva diapozitive la București, sugerând posibilitatea organizării unei expoziții, dar adevărații comuniști de acolo au înmormântat propunerea mea. Păcat! Cam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
diverse "acte solemne" și sărbători naționale, sosirea curierilor, redactarea corespondenței și alte activități de rutină. Rutină întreruptă de câteva ori pe an de câte o "amabilă" invitație a Ministerului de Externe la o "excursie de documentare", de acțiunile protocolare ale ambasadelor străine, de o invitație la restaurant sau pur și simplu, de o "ieșire" cu cei de la ambasadă la un grătar în zona pitorească a râului Mapocho, la o partidă de pescuit la Aculeo sau la o "fugă"la ocean. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de câteva ori pe an de câte o "amabilă" invitație a Ministerului de Externe la o "excursie de documentare", de acțiunile protocolare ale ambasadelor străine, de o invitație la restaurant sau pur și simplu, de o "ieșire" cu cei de la ambasadă la un grătar în zona pitorească a râului Mapocho, la o partidă de pescuit la Aculeo sau la o "fugă"la ocean. În cei doi ani petrecuți în Chile am participat la două "excursii" din cele menționate una la mina
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
pe la hrubele lui Don Melchor unul ziua și altul seara. Cel "de ziua" era atașatul comercial, despre care știam că e un "fan" al lui Bachus, dar nu-i aflasem "stilul". Aveam să fiu informat de "oamenii de bine" din ambasadă: venea la birou, îmi spunea că merge la "un client" sau la o "întâlnire de afaceri", parca mașina la câteva străzi de ambasadă și "consuma". Nu mult, fiind de categoria "pană", dar cu câteva înghițituri ajungea în "Nirvana", acolo unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
al lui Bachus, dar nu-i aflasem "stilul". Aveam să fiu informat de "oamenii de bine" din ambasadă: venea la birou, îmi spunea că merge la "un client" sau la o "întâlnire de afaceri", parca mașina la câteva străzi de ambasadă și "consuma". Nu mult, fiind de categoria "pană", dar cu câteva înghițituri ajungea în "Nirvana", acolo unde contractele sale de export atingeau cifre de miliarde de dolari! Am pus secretara să telefoneze de câteva ori la "adresele" unde trebuia să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de a discuta, de a revedea persoane interesante, de a-mi îmbogăți informațiile de la "surse sigure". Fiind singurul "socialist european", eram curtat de toți ceilalți șefi de misiune, așa că "trocul de informații" era avantajos pentru ambele Părți. Fiindcă la acțiunile ambasadelor erau invitate și oficialități chiliene, trebuia să fii mereu atent ce și cu cine vorbești, un rector sau decan, sau director de muzeu putând fi un colonel sau general! Recepțiile de zilele naționale erau fastuoase, de multe ori organizate datorită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
naționale erau fastuoase, de multe ori organizate datorită climei blânde în grădinile încărcate de flori, iar mesele prezentau "toată flora și fauna" țării de reședință, plus delicatese "de acasă". Uneori, acțiunile surprindeau prin originalitate lor, ca de exemplu recepția de la ambasada Franței, care în subsolul imens al clădirii a pregătit pe 4 mese la fel de imense 2 butoaie cu vin, unul roșu și altul alb, și un hectar de brânzeturi, care de care mai apetisante, pâine, nuci, struguri și... cam atât! A
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
melc marin cu o carne delicioasă), stropite cu o sticlă de Undurraga alb, excelent! (De la posturile de la Rio și Montevideo am revenit de mai multe ori la Santiago și întotdeauna primul nostru drum era la "Don Augusto"!) Cu cei de la ambasadă mai ieșeam din când în când la un grătar "la munte", pe malurile înverzite ale râului Mapocho, sau la o partidă de pescuit. Deși Santiago era plin de pește oceanic, proaspăt și ieftin, ai noștri tânjeau după pește de apă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
pescuiau chilieni și turiști străini, înarmați până în dinți cu scule "de milioane", dar care nu prea aveau noroc și se aciuau pe lângă noi pentru "a prinde meserie". Secretul era nada, respectiv râmele adunate de nu știu pe unde de "colectivul ambasadei", din fiecare deplasare, în afară de 20-30 de crapi, întorcându-ne și cu câteva sticle de Pisco sau whisky, primite cadou de șoferul meu pentru câteva râme "miraculoase". La înapoierea din expediție, toată suflarea din ambasadă trecea la curățat, prăjit, învârtit mămăliga
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
nu știu pe unde de "colectivul ambasadei", din fiecare deplasare, în afară de 20-30 de crapi, întorcându-ne și cu câteva sticle de Pisco sau whisky, primite cadou de șoferul meu pentru câteva râme "miraculoase". La înapoierea din expediție, toată suflarea din ambasadă trecea la curățat, prăjit, învârtit mămăliga sau mujdeiul. Era o masă pe cinste și ce nu se consuma pe loc se punea, la dispoziția tuturor, în lada frigorifică. Vara, din când în când mai trăgeam câte o fugă la Ocean
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
la 1863, a înflorit de pe urma salpetrului și cuprului. Înconjurat de munți semeți, cel mai înalt fiind vulcanul Tupungato, de 6570 de metri, Santiago avea multe parcuri și multe oaze de verdeață și liniște. Unul din acestea se află în apropierea ambasadei, în zona Cerro San Cristobal, Parque Metropolitano, putând fi vizitat în mașină, pe jos sau admirat din funicular. În apropierea bătrânei și monumentalei stații de cale ferată (azi Centru cultural) Estacio Mapocho , proiectată de doi arhitecți francezi în 1912, se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
fost, fie că e vorba de New York, Moscova, Buenos Aires sau Istanbul, mi-a plăcut să descopăr orașele mergând pe jos, mângâind cu privirea străzile, casele, fântânile, pomii. În Santiago, după program mă plimbam cu soția ore întregi pe străzile din jurul ambasadei, străzi liniștite, curate, adăpostind case bine rostuite, frumoase, cu personalitate, cufundate în flori și verdeață. Pe oriunde am fost, după muzee, parcuri, monumente, instituții de interes, un drum l-am făcut obligatoriu în piață. Sunt de părere că cel mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
eram serviți de gauchos înarmați cu niște cuțitoaie ce păreau sabii Ninja. Atunci am gustat pentru prima oară carne uruguayană, alături de cea din Argentina, cea mai suculentă, fragedă și gustoasă carne din lume. Pe perioada deplasării, am fost cazat la Ambasadă, într-o cămăruță modestă dintr-o clădire mohorâtă, "cu chirie". "Locația" avea să-mi creeze surprize neplăcute, cu ocazia unei ploi torențiale apa pătrunzându-mi neinvitată în cameră, ce-i drept nu deasupra patului (problema a fost prompt rezolvată de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
modestă dintr-o clădire mohorâtă, "cu chirie". "Locația" avea să-mi creeze surprize neplăcute, cu ocazia unei ploi torențiale apa pătrunzându-mi neinvitată în cameră, ce-i drept nu deasupra patului (problema a fost prompt rezolvată de un coleg din ambasada prin instalarea unui lighean pe post de "lac de acumulare"). În perioada reuniunii CEPAL, se afla într-un turneu prin America de Sud tovarășul ministru Ștefan Andrei. La Buenos Aires, a fost convocat și însărcinatul cu afaceri de la Montevideo, pentru a da raportul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]