67,494 matches
-
se produce prezentatorul cu un zîmbet de stearină întins pe toată fața. Și aici urmează surpriza magistrală, Olive apare pe scenă și dansează pe melodia lasciv-felină a lui Joe Cocker, You Can Live your Hat on, dedicată streaptease-ului - vă mai amintiți de evoluția căznită senzual a lui Kim Basinger din 9 Weeks? - al cărei mișcări le învățase de la bunicul ei, antrenorul en titre. Șocul este enorm, fetița aruncîndu-și o parte din bulendre prin sală scandalizează un public eminamente descreierisit cum spunea
Micuța rază de soare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9410_a_10735]
-
militanții socialiști și sindicaliști, iar Istrati nu face excepție de la regulă, elocința lui se bizuie pe formule populare și invectivă spumegătoare. Are însă și preocupări de formă, mizează pe expresia memorabilă sau măcar de efect imediat, iar S.Schafferman își amintește cum corecta Istrati în public româneasca stricată a lui Rakovski: ŤLa Sindicatul din Brăila se perindau mulți oratori de la "centru", parte din ei preocupați de mersul activității sindicale, alții mai atenți asupra laturii politice a mișcării, încît nu era niciodată
"Un anarhist al dracului de deștept" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/9407_a_10732]
-
mișcării, fără o linie precisă, dar întotdeauna nemulțumiți de felul cum centrul încerca să-și exercite autoritatea asupra lor, obligîndu-i să se exprime în termenii orientării unitare. Au existat între ei legături cu adevărat frățești, despre care Istrati avea să amintească mereu cu o nostalgică duioșie. "în mișcare am avut mulți âtovarăși>, dar Ștefan nu mi-a fost tovarăș, ci frate, frate adevărat pentru că altul nu aveam". Instalat la conducerea sindicatului, Istrati și-a dat osteneala să reia tot ceea ce începuse
"Un anarhist al dracului de deștept" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/9407_a_10732]
-
rămâne puncte goale. Mâinile, picioarele sunt acum membre străine. Oamenii sunt doar rase de rezervă. Precum aș spune că dozez atâta materie întunecată în Andromeda, cât pentru a deveni cea mai masivă galaxie. Și-apoi, ea s-ar înghiți. Îmi amintesc imaginea acelei femei care smulgea penele de pe carnea unei găini. Un piept galben cu picățele roșii. Ea își tot ștergea buzele cu o batistă și picuri de apă săreau din mâinile ei. Cuțitul scheuna în carne mai tare decât un
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
LĂCRĂMIOARA VIORICA, studentă la Facultatea de Filosofie și Științe Social Politice, în cadrul Universității „Al. I. Cuza” Iași Cui îi este frică de alegerile proaste? Postat pe site în data de 15.05.2011 Întâlnirile și discuțiile cu voi mi-au amintit de importanța unuia dintre ingredientele cele mai importante ale vieții, și anume, deciziile. Din momentul în care ne naștem, la orice pas suntem puși în situația de a lua decizii de tot felul: alegem un fel de mâncare sau altul
Al treilea instrument de consiliere: Consilierea online prin “Centrul on-line de informare și comunicare elev – consilier: Întreabăne la orice oră”. In: Ghid de bune practici in orientare si consiliere profesionala by Ana Maria Hojbota () [Corola-publishinghouse/Administrative/1125_a_2377]
-
televizor... să întoarcem obrazul celui care ne-a dezamăgit sau să îi răspundem cu aceeași monedă... Alegerile pot fi bune sau proaste, pripite sau chibzuite, mediocre sau discutabile, condamnabile sau justificabile, ușoare sau dificile. Ele ne colorează viața și ne amintesc de responsabilități. Se spune că cele mai bune decizii sunt cele care ne aparțin; deși vin cu cele mai multe responsabilități, acestea sunt alegerile din care învățăm cu adevărat.Când privesc spre trecut, majoritatea oamenilor își judecă multe dintre alegeri ca fiind
Al treilea instrument de consiliere: Consilierea online prin “Centrul on-line de informare și comunicare elev – consilier: Întreabăne la orice oră”. In: Ghid de bune practici in orientare si consiliere profesionala by Ana Maria Hojbota () [Corola-publishinghouse/Administrative/1125_a_2377]
-
iar despre camparea pe plajă cu cortul nici nu poate fi vorba până la Revoluție. Dacă ar fi să sintetizăm, putem afirma, fără să greșim, că Vama Veche va conta pe beneficiile obținute din turism abia după 1989. Excepțiile despre care amintim sunt date de „tabăra și cantina clujenilor” și expedițiile de peste zi ale turiștilor din 2 Mai. Prezența taberei studenților din Cluj este menționată în lucrările Mirunei Tîrcă (2004), Siminei Guga (2006) sau Liviu Vasile (2011). Potrivit acestora, prezența taberei din
Tranziţie şi dezvoltare locală în 2 Mai şi Vama Veche. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Miroslav Taşcu-Stavre () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1822]
-
satului, ci statul; ei erau organul statului în sat. Preluând argumentele lui Stahl, și alți autori, inclusiv în acest volum, au susținut că, deși aranjamentele instituționale ale satului devălmaș nu au putut să reziste atacului combinat al celor doi factori amintiți aici, ele au reușit să funcționeze o perioadă îndelungată - timp de mai multe secole; și, s-ar putea continua, dacă s-au menținut o perioadă atât de lungă, înseamnă că au fost și eficiente. Chiar dacă sunt de acord că această
Aranjamente instituţionale alternative de guvernare a bunurilor comune. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Adrian Miroiu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1759]
-
ne-a așezat niște cărți, primele care ne-au însoțit în drumul spre cunoaștere. Era scris ceva pe ele și în ele dar cum nu știam să citim ne uitam tare mirați la ele Ne încântau pozele frumos colorate. Îmi amintesc cum doamna noastră ne-a învățat să scriem, să citim, liniștea care era în clasă la ore dar și gălăgia din pauze. Și în momentele bune pe care le-am petrecut împreună și în cele mai puțin bune, doamna ne-
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
a învățat să scriem, să citim, liniștea care era în clasă la ore dar și gălăgia din pauze. Și în momentele bune pe care le-am petrecut împreună și în cele mai puțin bune, doamna ne-a fost aproape. Îmi amintesc cu drag ce bine era când luam o notă mare și laudele pe care le primeam. Dar și când făceam vreo poznă! Timpul trecu tare repede. Acum știu să scriu, să citesc și multe, multe alte lucruri. Acum nu mă
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
o mare aglomerație urbană din orice țară, trebuie să fie angrenată în găsirea de soluții la problematica vremii, la provocările mari cu care se confruntă întreaga omenire a zilelor noastre. Înainte de a detalia cele spuse mai sus, aș dori să amintesc că România, fiind până în 1989 un stat excesiv de autoritar, a privat autoritățile locale de dreptul legitim de a avea un cuvânt important în căutarea și luarea unor decizii, uneori vitale, dictate de interesul local. Îmi amintesc că prin 1992 ne
[Corola-publishinghouse/Administrative/1486_a_2784]
-
sus, aș dori să amintesc că România, fiind până în 1989 un stat excesiv de autoritar, a privat autoritățile locale de dreptul legitim de a avea un cuvânt important în căutarea și luarea unor decizii, uneori vitale, dictate de interesul local. Îmi amintesc că prin 1992 ne chinuiam să înțelegem principiul subsidiarității, adoptat de Uniunea Europeană la Lisabona, principiu pe care guvernanții României nu l-au înțeles niciodată și nici nu s-au străduit să-l înțeleagă. O explicație vulgară a acestui principiu este
[Corola-publishinghouse/Administrative/1486_a_2784]
-
În Cuba se obișnuia ca prietenii să ofere la plecarea unui ambasador o "cena de despedida" (o cină de rămas bun). Prietenul care oferea masa îl ruga pe cel care pleca să facă lista de invitați, cu amicii săi. Îmi amintesc că la plecarea mea din Cuba a trebuit să particip la 18 "cena de despedida". Am fost surprins de amploarea prieteniilor legate acolo. Pentru ambasadorii Mongoliei și Mexicului nu am mai avut timp ca să dau curs invitațiilor Excelențelor Lor, extrem de amabile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1486_a_2784]
-
Acum își fac semnul crucii la slujbele din Biserică , cu mare elongație și evlavie mimată! O bucurie tot avem. Au apărut nenumărate lăcașuri de cult și poporul, mai ales cel din Moldova, s-a întors cu fața spre Dumnezeu. Îmi amintesc de o discuție cu Prea Fericitul Daniel, Patriarhul României. Prea Fericirea Sa nu mă lăsa să-i sărut mâna și atunci i-am spus: Prea Fericirea Voastră, când vom fi doar noi doi, singuri, nu vom respecta acest ritual. Când
[Corola-publishinghouse/Administrative/1486_a_2784]
-
o lume ca nelumea. Un fel de a trăi drept, într-o lume ce se clatină, drept însemnând nu rigiditate, ci echilibru, în primul rând interior. Vă spun: este o șansă să trăiești! Și, vă asigur, nu ultima. Să ne amintim că trenurile accelerate nu opresc decât în anumite stații, din teama de a nu se pierde pe drum... 30 martie 1982 (după o repetiție prelungită, la trupa de teatru Alma) Treapta a II-a Eu și cu mine, amândoi singuri
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]
-
se opresc și timpul însuși devine ireal, oprit în lumina soarelui, etern... iar asta numai pentru că este și ea acolo. În ochii ei se amestecă întinderi nesfârșite de oriont azuriu, imensitatea absolută a infinitului de lumină limpede, directă... Pletele ei amintesc de libertatea plantelor care se unduiesc pe malul unui râu sau a ierburilor misterioase, aromate, căldura indescifrabilă și culoarea scoarței de tei... tot ceea ce ating mâinile ei capătă viață și se dezvoltă, ca și cum ar transmite acea prosperitate a fluxului solar
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
să continuăm expediția. Copiii își găsiseră de joacă în poieniță. V-ați hotărât pe unde o să mergeți? m-a întrebat Iasomia după un timp, privindu-mă atentă, de parcă știa ce gândeam, înțelegând totul într-o secundă, ca întotdeauna. Mi-am amintit imediat de solzii pe care-i căutam, și de faptul că trebuia să pornim mai departe. Avem o hartă, i-am răspuns. Dar cred că o să ne luăm și după cum ni se va părea mai bine... Nimeni nu știe exact
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
știe pe unde s-o ia, or să ne aștepte, am spus și eu. E soare și n-au cum să se rătăcească. Iar pădurea asta e așa de liniștită, parcă am fi într-o poveste... Da, și mie îmi amintește de poveștile din copilărie..., m-a aprobat ea. Era una cu fetele de împărat care au fost transformate în portocale... Și?... m-am interesat eu să aflu ce se întâmplase în acea poveste. Ce-au făcut mai departe? Păi așa cum
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
făcuse palidă și chiar dacă nu voia să recunoască, fiind ambițioasă și mândră, totuși nu prea mai reușea să se țină de noi. Am decis să ne oprim. M-am întrebat de ce tocmai ei nu-i era bine, și mi-am amintit că ea fusese prima care pășise pe pod, înaintea tuturor... apoi podul se destrămase definitiv... poate n-avea legătură deloc, dar eu simțeam că exista o legătură, cumva, inexplicabil. Soarele apunea, roșiatic, deasupra dealurilor... Poate dacă mănânci niște plante, o să
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
am rămas să păzesc adăpostul copiilor. Dimineața, m-am trezit acolo unde adormisem, lângă o grămadă de fân și crengi... însă în locul crengilor, erau niște pietre. Iasomia se plimba undeva în apropiere, privind în jur cercetătoare. Nici nu-mi mai aminteam dacă dormisem mult și bine până se luminase de ziuă, însă acum, privind în jur, am constatat că poiana nu mai era la fel. Ne aflam pe un fel de platou stâncos, în jurul nostru erau roci, pădurea se schimbase peste
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
inexplicabile și neprevăzute. Însă, în primul rând, unde erau solzii?... Parcă ar fi fost pretutindeni în jur, dar nu se lăsau găsiți prea curând... Am ajuns în vale, unde am găsit un lac. Era absolut limpede, strălucitor... aproape că-mi amintea de privirea Iasomiei... Am alegat spre apă cu toții, pentru că aveam sticle de umplut... În timp ce umpleam sticlele cu apa răcoroasă, a apărut o umbră pe deasupra lacului, niște aripi imense... era o pasăre uriașă, un dinozaur zburător, cu aripi de oțel lucind
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
să aibă nicio idee ce să facem în continuare și nu părea nici să aibă chef să ne spună ce gânduri sau planuri avea. Am observat că, pentru a ajunge dincolo de lac, trebuia să trecem peste un pod... mi-am amintit că podul peste care trecusem inițial se destrămase, buștenii se rostogoliseră în râpă. Iar acest pod la care ajunsesem nu părea întocmai ceva obișnuit, era aproape imaterial, ireal, plutea pe deasupra apei sclipind ca un curcubeu de raze. Ne-am oprit
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
imaterial, ireal, plutea pe deasupra apei sclipind ca un curcubeu de raze. Ne-am oprit în fața podului. Eu nu pot să merg mai departe cu tine, m-a anunțat Iasomia, privindu-mă ca de la cine știe ce distanță. Privirea ei nu-mi mai amintea acum de căldura verii, sau de infinitul senin, sau de lumina absolută a zorilor... era doar ceva indescifrabil, opac și îndepărtat, și fără vreun înțeles anume. Era ceva care nu-mi spunea nimic. M-am întrebat ce se întâmplase, de ce
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
strălucirea solzului și a dinozaurilor pe care i văzusem șterseseră ceva esențial din peisaj. Ca și cum fusese ceva atât de intens, încât totul se schimbase, nerămânând destul pentru a păstra valoarea lucrurilor... ca și cum acești solzi erau ceva de moment... mi-am amintit că și eu găsisem un solz, și era motivul pentru care venisem aici, dar solzul se destrămase... nu era ceva menit să dureze, ci ceva atemporal, o sclipire de o secundă... Am privit-o îngândurat pe Iasomia. Părea că acum
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
în acel câmp pustiu, deși părea că acolo se adunaseră toate minunățiile acelui tărâm, și nu le vedeam noi în adevărata lor înfățișare. Scoțând apă cu găleata, am găsit în ea un solz auriu... strălucea misterios, aproape ireal... mi-am amintit că mai văzusem asemenea apariții în drumul până acolo. L-am luat, crezând că se va destrăma, că se va risipi în praf auriu, în lumina câmpului unde se auzeau doar greierii și foșnetul grâului și al plantelor sălbatice... Solzul
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]