11,066 matches
-
principal? Tot ce avea de făcut era să se zbenguie dănțuind în tăcere printre celelalte personaje de pe scenă, învolburat, pasămite, de viforul venit din adâncul pădurii de brazi. Moș Crăciun e sărac, s-a scuzat tata când Lucian s-a aplecat să ia de sub bradul împodobit pachețelul învelit în hârtie albă, legat cu o panglică de mătase bleu, darul lui de Crăciun. Dar era joi; și sâmbătă la ora cinci după-amiază începea serbarea de la Teatrul Popular: "Poveste de Crăciun". Mai puțin
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
bine să ridici de pe stradă obiecte așa-zis pierdute, care erau în realitate bombe puse de mâna inamicului. O explozie galben-roșie c-un contur în zig-zag în jurul unui stilou jos pe trotuar, asta te aștepta dacă făceai imprudența să te apleci după stiloul-bombă. Dar afișul venea cumva dintr-o lume trecută. Deprimarea lui Lucian nu dură decât câteva clipe. Își aminti că pe drum, într-o străfulgerare, privirea îi căzuse pe scenă. Scena văzută din culise. Reconstitui la iuțeală în minte
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
nu-i corner, ci haut de poartă. AEROPLANE DE HÂRTIE La un moment dat am început să descopăr, unul după altul, deliciile meșteșugirilor de hârtie. Băieți mai mari decât mine, dar de obicei nu cu mult, erau cei ce modelau, aplecați peste colile albe de hârtie, concentrați, și nu făceau niciun secret din mișcările lor. Le făceau pe față. Degetele băieților, sub privirile mele nesățioase, meștereau ingenioase, în timp ce eu îmi dădeam silința să nu uit nimic din succesiunea de îndoituri și
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Cineva din apropiere a pronunțat cu o șoaptă conspirativă cuvântul cupoane, și Puiu a înțeles că era vorba de pachetele de pe masă. N-a înțeles însă dacă acel cuvânt era de bine sau de rău. Plin de curiozitate, s-a aplecat un pic în față și, dincolo de tatăl său și chiar dincolo de mama sa, a văzut două doamne cu fețele întocmai precum le erau vocile: conspirative, de cunoscătoare. Discutau în șoaptă. Puiu nu le cunoștea probabil că nu erau colege de-
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
pachetele înșirate pe masă. Crengile se lăsau foarte puțin sub greutatea acelor cutii, de unde Puiu a dedus că, deși se vedea că au capac, erau totuși goale... Până la urmă cupoane, cuvântul acela, trebuie să fi fost ceva de rău. Se aplecă pe spate și ceea ce văzu fu șirul de spinări încovoiate ale celor care ședeau incomod pe banca lungă, fără spetează. Lumina palidă venită de afară le scotea în evidență curbura spinărilor. Cu toții ascultau în tăcere discursul domnului înalt de la masa
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
o parte și a urmărit plin de interes, în tăcere, preț de un minut sau două, jocul lor, zâmbind amuzat. După care, însuflețindu-se brusc, le-a spus: Uite cum cred eu că-i mai bine să aruncați. S-a aplecat, a luat săculețul de pe jos și, de la linie, respectând regula jocului, l-a aruncat prin aer, cu boltă, nimerind drept în țintă. A râs mulțumit de isprava sa și și-a continuat drumul spre cancelarie. Băieții s-au uitat lung
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
nimerind drept în țintă. A râs mulțumit de isprava sa și și-a continuat drumul spre cancelarie. Băieții s-au uitat lung în urma directorului lor, plini de admirație, până când domnul Ionescu a dispărut pe ușa cancelariei. Din clasă, dacă se apleca mult peste pervaz, Cătălin putea acum să vadă pe fereastră bustul lui Nicolae Grigorescu în mijlocul unei grădinițe de trandafiri, chiar în intersecția dintre Strada Principală și Bulevardul Regina Elisabeta. Era pentru el un motiv de mândrie că putea în sfârșit
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
în cioc. Dar dacă tot îi dădea făina aia de pomană, de ce trebuia să se concentreze să cântărească atât de exact? Fiindcă ideea nu i-a venit decât după ce i-a umplut punga, deșteptule! îl apostrofa Damian, malițios. Cătălin se apleca și mai atent peste poză, doar-doar o să deslușească vreun semn după care Damian putuse să ghicească în ce moment anume s-a hotărât băcanul s-o servească pe Xenia fără să-i ceară bani. În clasa a doua se mutau
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
de vulpe în jurul gâtului, trecu la doi pași de Daniel fără să-și coboare măcar privirea către el. Știind prea bine cine este, Horia Victor i-ar fi expediat totuși un bulgăre de zăpadă drept în spate și chiar se aplecă iute după zăpadă la piciorul unui castan. Hei, tu nu ești zdravăn! îi șopti șuierat Daniel. Pe Horia Victor îl scutură un râs la fel de șuierat, pe care nu și-l putu reține. Ceva nu era tocmai în regulă cu băiatul
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
numele zgâria urechea... Apostol Constantin se ivea strălucitor din mulțime și urca într-un elan scărița de scândură. Apostol Constantin de la Liceul Enăchiță Văcărescu primește premiul pentru câștigarea probei de o sută de metri plat! Sus pe estradă directorul se apleca și lua de pe scăunel primul sul de hârtie legat cu panglică roșie. În chiotele câtorva din mulțime, sulul trecea din mâna directorului în mâna elevului campion. Veneau și alte nume, de care Rareș nu mai auzise până atunci... Enache... Sava
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
mers cineva îl înghionti pe Rareș în umăr și în clipa următoare altcineva din urmă îl călcă apăsat pe toc, lăsându-l cu călcâiul scos afară din pantof. Șontâcăind, Rareș își târși pantoful către marginea străzii și, lângă gard, se aplecă să-și dezlege șiretul. Dar chiar și acolo dădeau peste el înghiontindu-l cu câte un genunchi în spinare... Indolența, spunea tata șezând la masă. Dezinteresul! Disprețul pentru semenii noștri, asta e meteahna care o să ne ducă la pierzanie! Dacă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
strada Tudor Vladimirescu. Și, într-adevăr, nu le știuse până atunci după numele de botez. Pe mulți îi auzise vorbind răutăcios de ele. Iepele, așa le ziceau. Dar de ce Iepele? Cu un ochi mai închis decât celălalt, instructorul Cerchez ședea aplecat peste catedră de parcă exista acolo, undeva pe tăblia întinsă, un amănunt care îl interesa. După care constata că de fapt nu-l interesează și își îndrepta privirea undeva deasupra clasei. "De ce vorbim de acele individe? a continuat el. E vreunul
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
studioasă. Dar era ea oare cu ceva mai brează? Dănilă sări dintr-un singur avânt gardul proprietății Onofrei de pe strada Tudor Vladimirescu, pe la colțul curții, unde erau cireși și meri, și o luă pâș-pâș spre casa cea masivă și solidă, aplecat din mijloc ca să nu fie văzut nici dinspre casă, nici de pe stradă. Traversă repede aleea de ciment și se strecură tiptil între gardul de merișor și zidul casei. Se opri în dreptul ferestrei mai înguste, făcându-și socoteala că acolo trebuia
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
a luat ceva înainte? Vrei să spui că domnu' profesor a consumat alte băuturi decât cele oferite de restaurantul nostru? Asta este cu desăvârșire interzis! Ia controlați, băieți, ce are dom' profesor în geantă! Băutură adusă de-acasă? Curelaru se apleacă iute și înhață servieta ponosită a profesorului. Clapeta nici măcar nu mai are încuietoare. Se dă peste cap pur și simplu. Profesorul Panciu protestează din toate puterile zbătându-se să-și recapete servieta. Aceasta însă e pasată cu repeziciune de băieți
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Problema era că senzorii aparatului meu trebuiau să capteze de la distanță semnalele emise de creier; deci trebuia s-ajung la o sensibilitate mult superioară senzorilor uzuali, care funcționau doar în contact cu corpul... Dar ce grabă aveam? Puteam să mă aplec asupra dispozitivelor electronice existente și să încerc să le măresc sensibilitatea; sau puteam să încerc să găsesc un principiu nou de detectare a biocurenților... Oricum, după absolvirea facultății aveam timp berechet. Timp de meditație... Și timp de înfăptuire. Facultatea de
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
a doua și închide ușița. DRAGOȘ ȘI SEXUL FRUMOS Delia Cu destul de mulți invitați, masa începuse în tihnă, în sufrageria din apartamentul de la etaj al unchiului Artemie și al mătușii Iuliana. Pe fereastră se vedeau acoperișuri până în depărtare. Cu toții se aplecaseră peste farfurii și începuseră să mănânce, dar parcă nu de mâncare le ardea în primul și-n primul rând, ci mai curând de conversație. Îndărătul lui Dragoș, pe neașteptate un clopoțel de sticlă clincăi subțirel și vesel în pomul de
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
de neiertat. Dragoș luă cu amândouă mâinile farfuria de pe masă și o mută în poala Deliei. Dragoș, pentru Dumnezeu! Mama era de-a dreptul îngrozită. Dar farfuria ajunsese deja acolo, în umbră, unde corpul Deliei răspândea căldură. Dogorea. Dragoș se aplecă să ia o îmbucătură cu furculița. Dacă râdeau cu toții, n-aveau decât. Dragoș! Fata de pe placa de patefon cânta cu glas cristalin, în ritm amețitor cascade de triluri argintii. Zburda. Zburda peste tot, peste șotroane desenate cu creta pe cenușiul
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
pășind de pe pământul bătătorit și încălzit de soare al aleii în iarba umedă și rece pe care Dragoș o cam tăvălise cu picioarele tot așezând la crengi verzi de jur-împrejur. Tu ai făcut casa asta? Dragoș o lăsă înainte. Trecură aplecați printr-un tunel cu acoperiș de crengi rupte, cam cinci pași, nu mai mult, afundându-se în verdeață. Dincolo de tunel ieșeau din nou în soare. Nu-i casă, e un fel de îngrăditură. De afară nu se vede nimic. Neti
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
să ajungă de nerecunoscut. Neti... Ținându-și mâinile la spate, ea nici nu se clinti. Doar ochii i se îndreptară spre fața lui cu interes. Interes, da, dar nu prea mare. Neti... Vrei să ne dăm chiloții jos? Ea se apleca iute și trăgea de chiloți în jos, lăsându-i să cadă în iarbă și, pleoștiți, parcă nu mai erau decât o cârpă albă zăcând la picioarele ei goale. N-avea între picioare decât o cută mică a pielii și nimic
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
simțul lui critic se pomenea aproape anihilat de prezența ei pe scaunul de alături în întunericul luminos al sălii de cinematograf, încât nu pricepea mai nimic din șirul de întâmplări pe care îl vedea derulându-se pe ecran. Antonia se apleca spre el, și aproape atingându-i urechea cu buzele, îl întreba șoptit: Spune drept, ai venit doar fiindcă a insistat Iulian? Îi atinsese urechea și ceafa boarea umedă și caldă venită din adâncul feminității ei trupești. Totuși nu asta era
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
dreptul Sfatului Popular, toți în paltoane mai degrabă negre. Gemenii unei gazele! râdea Cuzino. Păi gazela aleargă prea repede! Hai să-i mai tăiem din avânt. Ia uitați-vă cine trece! Era Antonia. Trecea grăbită, la depărtare destul de mare, puțin aplecată în față, strângând de frig la piept, cu ambele brațe, un caiet mare și gros. Da' știu că ține la caietul ăla ca la ochii din cap! Își păzește gemenii gazelei! Râdeau în dorul lelei, urmărind-o cu privirea. Antonia
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
sabotaj la adresa regimului democrat-popular! Cum foșnea ceva într-o bancă, hop și el, ca un câine de stână, dar cu ochi de viezure, prompt, lângă oița rătăcită! În clipa aceea, jos, își făcea intrarea rectorul Marciuc, candidat în științe, masiv, aplecându-se greoi în timp ce urca, cu puteri bătrânești, treptele către masa prezidiului. Toată suflarea studențească se ridica în picioare, lăsând sutele de tăblii rabatabile ale scaunelor, dezechilibrate, să se izbească de speteze într-un ropot de lemne întărite cu fiare. Și
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Atunci Dragoș o recunoscu pe Elena, chiar în fața lui, mai jos cu vreo zece rânduri. Șuvița curbată din părul ei șaten, pe care Dragoș o remarcase încă din prima zi de curs, i se balansă moale peste obraz pe când se apleca din mijloc să-și netezească fusta sub ea înainte să se așeze. Era din nou departe de ea, în imposibilitate să-i facă un semn sau s-o strige fiindcă, iată, sub autoritatea rectorului tăcerea cucerea întindere stingând murmurele din
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
pe care îl vedeți cu toții în fața voastră, în timp ce se afla la muncă voluntară împreună cu colegii săi la gospodăria agricolă colectivă din comuna Buturugeni... Dar de ce nu povestești chiar dumneata, Beldeanu, sunt sigur că știi mai bine decât mine. Jipa se aplecă spre urechea lui Dragoș: Mi-amintesc ce-mi zicea maică-mea acum vreo doi-trei ani... Ai să vezi ce-nseamnă studenția! Ai să vezi ce viață frumoasă! Ce viață trepidantă! zicea... Al naibii de trepidantă! Nici n-am să-i povestesc la
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
sau segment de membru se deplasează medial față de axul longitudinal al său (la șah). Multe dintre mișcări se execută în plan frontal, înclinarea laterală reprezintă mișcarea specială a coloanei vertebrale, înclinarea laterală permite ca un segment al corpului să se aplece spre dreapta sau spre stânga, în plan frontal, sunt mișcări, care se execută în jurul unei axe sagitale, mișcări care trec prin articulațiile ce participă la această mișcare. Rotațiile se execută în jurul axului longitudinal al segmentului, care realizează mișcarea de răsucire
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]