26,366 matches
-
dimineața aceea. De ce te-ai dus acolo? întrebă într-un târziu femeia. Nu știu. După ce am plecat de la peșteră, nu-mi doream decât să ajung mai repede aici să mă odihnesc. Pașii m-au purtat însă spre Stânca Adevărului. Mă apucase o nostalgie inexplicabilă și am vrut să mai văd o dată acele locuri. Mă temeam că mă va cuprinde din nou frica aceea cumplită însă, în loc de asta, mi s-a întâmplat ceea ce ți-am povestit. Habar n-am ce înseamnă asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
împinsese cu umărul în ușă. Bătrânul nici nu știa ce dăduse peste el. Era speriat de moarte și tremura din toate încheieturile. Se pomenise cu cei trei bărbați îmbrăcați în negru lângă pat. Sărise ca ars în picioare și abia apucase să-și bage cămașa în pantaloni când Boris îi spusese de documentele pe care le dorea Vlad. Brusc, începuse să se bâlbâie, dezvinovățindu-se în timp ce scormonea prin sertarele unui birou vechi. Îl luaseră pe sus și îl înghesuiseră pe bancheta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
li se adresa pe nume fiecăruia. Văzând că lucrurile încep să-i scape de sub control, Godunov se proțăpi în fața omului, împiedecându-l să mai înainteze. Moșul, continua însă să îl ignore, văzându-și mai departe de treaba lui. Exasperat, Boris îl apucă piept, încercând să-l facă să tacă. Îl zgâlțâi cu putere în timp ce zbiera la el să înceteze. Căuta să-l facă să priceapă că se află pe o proprietate privată și trebuie să plece de acolo. Boris Godunov era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
încercarea lui de a-l zdruncina pe intrus, rămânea fără rezultat. Bătrânul părea ca de stâncă, era de neclintit. Oricât se străduia nu reușea să îl miște din loc, îi făcea impresia că are o tonă. În disperare de cauză, apucase reverele cămășii aspre a bătrânului în pumni, răsucindu-le apoi cu putere. Această încercare părea să își facă efectul scontat. La început, glasul acestuia se frânse, după care fața începuse să i se înroșească. În sfârșit, rămas fără aer, moșneagul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
părea să își facă efectul scontat. La început, glasul acestuia se frânse, după care fața începuse să i se înroșească. În sfârșit, rămas fără aer, moșneagul păru să îl bage în seamă. Își coborî privirea spre Boris, după care îl apucă de mâna cu care acesta îl strângea de gât. Se eliberase cu ușurință, împingându-l la o parte pe agresor. Pornise apoi cu pași mari spre pădure, continuând să arunce fulgere din priviri către minerii rămași încremeniți în camion. Oricât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
o parte pe agresor. Pornise apoi cu pași mari spre pădure, continuând să arunce fulgere din priviri către minerii rămași încremeniți în camion. Oricât insistase Boris, oricât îi amenințase și zbierase la ei, nu reușise să-i determine să se apuce de lucru. Nimeni nu mai voia să muncească acolo. Muncitorii refuzau să continue să sape. Merce narului nu-i venea să creadă că se întâmplă așa ceva, oamenii erau de-a dreptul îngroziți de cele întâmplate. 31 Nu mai vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
tu vrei să ne oprim? Omul meu cel mai apropiat îmi propune să dau cu piciorul unei comori care nu așteaptă decât s-o luăm de acolo? Își reluase plimbarea agitată prin încăpere. Se proțăpi în fața mercenarului, dând să-l apuce de revere. Renunță imediat, își dăduse seama că nici dacă s-ar fi ridicat pe vârfuri, tot n-ar fi ajuns la gâtul lui Boris. Făcu doi pași înapoi, străpungându-l cu privirea: Da, spuse el, mai calm acum, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Aici, însă, lucrurile se complicau puțin. Se afla într-o poziție dificilă, era pe buza râpei și nu mai avea în ce să se sprijine cu picioarele. Pop, care deja se afla dincolo, îi întindea mâna ca să-l ajute. Îl apucă strâns și îl trase cu putere spre el. Încearcă să nu faci zgomot, îi șopti acesta la ureche, întinde-te repede la pământ! Voci puternice de bărbați se auzeau de la numai câțiva metri de locul unde se ascundeau ei. Așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ăștia și de ce i-ai adus aici? întrebă el iritat, imediat ce Boris intră în încăpere. I-am găsit lângă mină, răspunse Godunov, umblau prin pădure. Mai bine spus, coborau spre drumul forestier. Ai aflat ce hram poartă? Nu. N-am apucat să stau de vorbă cu ei. Băieții au cam făcut exces de zel. Cred însă că au fost pe platou și au văzut containerul. De asta i-am legat și i-am adus aici. Nu ne putem permite să avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
al lui Boris de a-și pune oamenii la săpat. Se bucura de faptul că lucrările nu stau pe loc, fără a-l interesa cum. Boris Godunov era un tip matinal. În fiecare dimineață se trezea foarte devreme și se apuca de lucru. Pentru început, verifica paza perimetrului, după care pleca sus, pe platou, pentru a vedea cum avansaseră lucrările peste noapte. Era chiar a doua zi după ce găsiseră peștera de pe platoul din vârful muntelui. Plecase de jos cu mașina, împreună cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și el întâmplător acolo. S-a refugiat înăuntru, ca într-un bârlog, iar când ai apărut tu, s-a simțit încolțit și te-a atacat. Boris clătină din cap, pregătindu-se să îl contrazică însă, înainte ca acesta să mai apuce să spună ceva, Mihailovici îl întrerup se brutal: Gata, m-am plictisit, nu mai continuăm discuția! Nu vreau să știu unde viețuiește animalul acesta și nici alte amănunte despre el. E acolo și, din cauza lui, nu ne putem face treaba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
lichid drăcesc. Umbla se prin toate colțurile lumii dar nu auzise de existența unei asemenea vietăți. Vlad nu-i înțelesese întrebarea. Boris știa că, orice ar fi fost ființa aceea, era acolo cu mult timp înainte ca ei să se apuce de săpat, închisă în măruntaiele muntelui. Într-adevăr, ei fuseseră cei ce o eliberaseră. Încercase să-i spună acest lucru și șefului său, numai că nu reușise să o facă așa cum trebuia. Exasperat de faptul că acesta insista să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Cu ochii pe gura grotei, căută pe pipăite cheia de contact pe care nu reușea să o răsucească. În sfârșit, motorul tuși scurt și se puse în mișcare. Ușurat, băgă în viteză și eliberă ambreiajul. Mașina porni brusc, dar nu apucă să parcurgă mai mult de un metru înainte de a se opri ca și cum s-ar fi lovit de ceva. Oricât se strădui, motorul se încăpățâna să nu pornească. Deși mașina era nouă, bateria părea moartă, demarorul nu mai voia să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se făcu dintr-o dată milă de oamenii săi, bieții de ei, credeau că o pot opri trăgând în ea. Nu știau că gloanțele nu au nici un efect. Dacă n-ar fi pierdut timpul sus, pe platou, poate că ar fi apucat să îi pună în gardă. Când mașina intră în incintă, zgomotele luptei încetaseră. În curtea uriașă nu se vedea țipenie de om, totul părea pustiu. Ușa gheretei de la poartă era dată de perete. Pistolul celui care era de pază zăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
putea desface. Se concentră asupra lațului. Avea noroc, nodul alunecător era unul în dublu opt, destul de superficial. Apropie-te de mine! îi ceru el lui Pop. Încearcă să ții mâinile cât mai departe de corp și stai nemișcat! Cu dinții, apucă de mijlocul nodului, încercând să-l slăbească. Bineînțeles că nu reuși din prima încercare. Perseveră, până ce simți că nodul cedează. Cred că am reușit, spuse el satisfăcut, unul din capete e desfăcut. Nu trage încă, legătura e destul de complicată. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
prinseseră în pădure, dar purtau aceleași combinezoane negre, ca niște uniforme. Fără să scoată o vorbă, se apropiară de Cristian și îl înghiontiră cu piciorul. Davai! Văzând că acesta nu are de gând să se miște, se aplecară și îl apucară amândoi de subsuoară. Îl ridicară fără să pară că depun cine știe ce efort, încercând apoi să-l facă să stea pe picioarele lui. Odată terminată această treabă, îl împinseră afară din încăpere. Ce faceți cu el? Unde îl duceți? strigă Pop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
-și protejeze capul de lovituri. În sfârșit, trecură podul de lemn și opriră în fața peșterii vâlvei. Boris coborî imediat de la volan și veni în spatele mașinii. Aruncă o privire scurtă spre prizonierul său și lăsă oblonul din spate să cadă. Îl apucă de picioare și îl trase jos. Omul acela avea o putere extraordinară. Cristian cântărea peste optzeci de kilograme, dar uriașul nu păru să depună nici un efort. Îl prinse cu dexteritate de brațul drept, chiar înainte ca trupul inspectorului să atingă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de acolo. Dacă o fac eu, s-ar putea să nu-ți placă. Inspectorul porni împleticindu-se. Trupul îi amorțise și abia își putea mișca picioarele. Ajuns în fața containerului, Godunov îi făcu semn să se oprească. Cu aceeași ușurință îl apucă de mijloc și îl săltă în remorca în care era așezată capcana pe care o pregătise. Se prinse apoi de oblonul coborât și își făcu vânt și el deasupra. Îl împinse pe Toma până în capăt, obligându-l să rămână acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Domnule comisar, te rog să înțelegi că nu cunosc nici un inspector din poliția română, cu atât mai puțin pe acest Toma Cristian, nu am de unde să știu unde se află. Nemaiputându-se stăpâni, Simion Pop sări de pe scaun și îl apucă de reverele hainei. Cât era de mititel basarabeanul, masivul ardelean îl ridică de la pământ ca pe un fulg. Îți mai bați mult joc de mine? strigă el zgâlțâindu-l cu putere. Domnule comisar, domnule comisar, protestă Vlad cu vocea gâtuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se afla acum. Însă nici nu putea ignora amenințarea basarabeanului. Era destul de probabil să nu fi mințit. Fără nici o îndoială trebuia să ia o decizie, să facă ceva, dar ce? Primul impuls era să plece de urgență după șef. Poate apuca să-l ajungă din urmă înainte ca acesta să apuce să deschidă lacătul. Însă ce făcea cu prizonierul? Doar nu-l va căra după el. Această variantă era exclusă din capul locului. Nici nu-l putea lăsa acolo, avea mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Era destul de probabil să nu fi mințit. Fără nici o îndoială trebuia să ia o decizie, să facă ceva, dar ce? Primul impuls era să plece de urgență după șef. Poate apuca să-l ajungă din urmă înainte ca acesta să apuce să deschidă lacătul. Însă ce făcea cu prizonierul? Doar nu-l va căra după el. Această variantă era exclusă din capul locului. Nici nu-l putea lăsa acolo, avea mâinile încătușate dar putea pleca pe picioarele lui și să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
deodată, să răzbată voci, sfredelitoare și năvalnice, cam Îngînate; erau apostolii, cățărați pe cîte un butoi, propovăduind desăvîrșirea lumii și creația lui Dumnezeu. Așteptîndu-i să dispară, pitit la umbra unei colibe, Simon ieșea degrabă după ei, Înainte ca lumea să apuce să se Împrăștie. Atunci se pornea și el să propovăduiască, Înconjurat de alaiul său. Osteniți după Învățătura apostolilor, oamenii se adunau acum anevoie În jurul lui. „Adineauri i-am ascultat pe Pavel și Ioan“, ziceau ei, „vorbele lor ni-s de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
fi stîrnit, ce pornire, din beție, din durere, din ură de clasă sau rom Jamaica, Încît să Încalce ordinul lui Bandura, că se porni o minunăție de rebeliune revoluționară, stihia răzmeriței deșarte: marinari și tîrfe de port, aprige soiuri, se apucară să smulgă cu furie, cu Înfocare, printre lacrimi și scrîșnet de dinți, gladiole domnești, să-și sîngereze palmele de la lujerii trandafirilor, să smulgă lalelele laolaltă cu bulbul, să frîngă cu dinții garoafele, să și le dea unii altora, din mînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
slugărise o viață de om, dar cel mai mult televiziunea, care-i umple pustiul serilor, aducîndu-i În casă, cu o nerușinare jignitoare, imensa iluzie a vieții. A doua zi de dimineață, revenindu-și În fire, cu căința În suflet, se apuca să hrănească sticleții din balcon, le vorbea, le fluiera, ținînd colivia deasupra capului, precum felinarul În bezna suferințelor umane. Sau, aruncîndu-și brusc pijamaua, se-mbrăca la repezeală, Își punea pălăria și pleca la Poșta Centrală să-și cumpere mărci. Ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
insistențe și chiar presiuni. Se apăra cu tot felul de argumente care nu erau ușor de Înlăturat: că un om cu cap nu se duce Într-o țară dacă nu-i știe limba, că n-are de gînd să se-apuce de bișniță și că lui nu-i spun nimic nici macaroanele și nici Chianti 1 de la Triest, mai bucuros ar sta acasă cu un vîrtos de Mostar sau cu un vin alb de Prokuplje, simplu. PÎnă la urmă l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]