6,399 matches
-
trăit și 19 ani. Au o culoare cenușiu-gălbuie, cu dungi negre verticale dinspre spate spre abdomen. Membrele sunt și ele dungate cu negru în porțiune superioară și complet negre în cea inferioară. Au o coadă stufoasă, neagră și cu vârful ascuțit. Pe linia mediodorsală a gâtului și spatelui au un fel de coamă formată din păr lung și zbârlit. La membrele anterioare au 5 degete și 4 la cele posterioare. Măselele sunt slab dezvoltate, numai caninii sunt ascuțiți și puternici. Ca
Lup de pământ () [Corola-website/Science/333809_a_335138]
-
o armată neînsemnată, pe care tânărul o adaugă răufăcătorilor conduși de el. Studiind textele vechi, el află că sub muntele pe care e construit castelul se află îngropată o armă teribilă a Constructorilor, vechii stăpâni ai Pământului. După ce înfruntă necromanții ascunși în peșteri și câștigă sprijinul mutanților de la poalele muntelui, Jorg reușește să activeze arma - o încărcătură radioactivă care declanșează o explozie atomică. Castelul Roșu este pulverizat, iar Jorg revine acasă cu misiunea îndeplinită. Însă tatăl său nu este dispus să
Prințul Spinilor () [Corola-website/Science/333841_a_335170]
-
reprezintă „oamenii ascunși” sau elfii din cultura islandeză. Cu toate că în limba islandeză există doi termeni diferiți pentru „oameni ascunși” ("huldufólk") și pentru „elfi” ("álfar"), se referă la aproximativ același lucru, iar în limba vorbită termenul „"huldufólk"” este mult mai folosit. De asemenea, există
Huldufólk () [Corola-website/Science/333853_a_335182]
-
reprezintă „oamenii ascunși” sau elfii din cultura islandeză. Cu toate că în limba islandeză există doi termeni diferiți pentru „oameni ascunși” ("huldufólk") și pentru „elfi” ("álfar"), se referă la aproximativ același lucru, iar în limba vorbită termenul „"huldufólk"” este mult mai folosit. De asemenea, există o diferență între „elfii buni” și „eflii răi”. Oamenii ascunși trăiesc în pietre, în stânci și
Huldufólk () [Corola-website/Science/333853_a_335182]
-
există doi termeni diferiți pentru „oameni ascunși” ("huldufólk") și pentru „elfi” ("álfar"), se referă la aproximativ același lucru, iar în limba vorbită termenul „"huldufólk"” este mult mai folosit. De asemenea, există o diferență între „elfii buni” și „eflii răi”. Oamenii ascunși trăiesc în pietre, în stânci și în dealuri. Unii islandezi cred în existența acestor creaturi mitice. Ocazional, anumite proiecte din Islanda au fost întrerupte pentru a preveni distrugerea pietrelor unde se consideră că locuiesc oamenii ascunși. Există mai multe legende
Huldufólk () [Corola-website/Science/333853_a_335182]
-
și „eflii răi”. Oamenii ascunși trăiesc în pietre, în stânci și în dealuri. Unii islandezi cred în existența acestor creaturi mitice. Ocazional, anumite proiecte din Islanda au fost întrerupte pentru a preveni distrugerea pietrelor unde se consideră că locuiesc oamenii ascunși. Există mai multe legende care explică apariția și existența acestor creaturi. Una dintre ele are legătură directă cu creștinismul. Când Dumnezeu a venit in vizită la Adam și Eva, aceasta și-a ascuns copiii murdari pe care nu i-a
Huldufólk () [Corola-website/Science/333853_a_335182]
-
să-i spele, arătându-i doar pe cei curați. Dumnezeu a întrebat dacă aceștia sunt toți, iar Eva a răspuns „Da”. Atunci El a spus „Ce omul ascunde de Dumnezeu, Dumnezeu ascunde de om”. Povești cu elfi și cu oameni ascunși apar in cultura islandeză, dar nu numai. Acestea sunt prezente și in folclorul scandinav, englez, german, etc.. Legendele au început să fie modificate odată cu pătrunderea scrierilor de pe continentul european în secolul al XIII-lea și al XIV-lea, dar și
Huldufólk () [Corola-website/Science/333853_a_335182]
-
folclorul scandinav, englez, german, etc.. Legendele au început să fie modificate odată cu pătrunderea scrierilor de pe continentul european în secolul al XIII-lea și al XIV-lea, dar și cu apariția creștinismului în Islanda (secolul al XI-lea). Credința în oamenii ascunși a fost foarte puternică în secolele XVII și XVIII, o perioadă foarte grea pentru Islanda și care nu seamană deloc cu națiunea prosperă din zilele noastre. Se poate observa o legătură între climatul violent si neprietenos din Islanda și apariția
Huldufólk () [Corola-website/Science/333853_a_335182]
-
foarte puternică în secolele XVII și XVIII, o perioadă foarte grea pentru Islanda și care nu seamană deloc cu națiunea prosperă din zilele noastre. Se poate observa o legătură între climatul violent si neprietenos din Islanda și apariția acestor oameni ascunși. Nativii au găsit o explicație spirituală pentru puterea imprevizibilă a naturii: vulcani, erupții, avalanșe, vânturi puternice. Trebuia să existe ceva în spatele acestor fenomene inexplicabile. Astfel, au atribuit peisajului viața secretă a elfilor. În plus, fiind o climă instabilă și o
Huldufólk () [Corola-website/Science/333853_a_335182]
-
inexplicabile. Astfel, au atribuit peisajului viața secretă a elfilor. În plus, fiind o climă instabilă și o țară săracă, islandezii și-au exprimat dorința pentru o viață mai bună prin crearea acestor creaturi care nu duc lipsă de nimic. Oamenii ascunși trăiesc în case frumoase, sunt îmbrăcați mai bine decât oamenii și, mai ales, nu depend de niciun alt popor (islandezii depindeau întru totul de poporul danez). Duc o viață mult mai bună decât ei, o viață la care islandezii tânjeau
Huldufólk () [Corola-website/Science/333853_a_335182]
-
prezent, Álfhóll este considerată cea mai faimoasă casă a elfilor și este protejată ca patrimoniu cultural. Într-adevăr, islandezii nu mai cred în elfi cum obișnuiau în secolele trecute (chiar dacă încă există un procentaj din populație care crede în oamenii ascunși), dar poveștile folclorice rămân o parte importantă din cultura islandeză. Există încă numeroase persoane care susțin protejarea acestor zone și apreciază Guvernul Islandei, întrucât acesta ia in considerare opinia publică în legătură cu poveștile și magia țării.
Huldufólk () [Corola-website/Science/333853_a_335182]
-
că i s-a alăturat în cameră un alt umanoid. Cu toate acestea, era de sex feminin, foarte atractivă și dezbrăcată. Ea era de aceeași înălțime ca și celelalte ființe pe care le-a întâlnit, cu o bărbie mică și ascuțită și cu ochi mari albaștri ca de pisică. Părul de pe cap era lung și alb (oarecum ca un blond platinat), dar părul de sub brațe și cel pubian era roșu luminos. Boas a spus că s-a simțit fost puternic atras
Antônio Vilas Boas () [Corola-website/Science/333877_a_335206]
-
kg. Capul lor este alungit și prelungit într-un bot trunchiat, un fel de rât, puțin dilatat la extremitatea sa, unde se găsesc nările; botul este acoperit în vârful său cu vibrize lungi și dese. Urechile sunt foarte lungi și ascuțite, în formă de cornet, amintind pe cele de porc. Coada este lungă, musculoasă și foarte groasă la baza sa, asemănătoare cu coada cangurilor. Coada împreună cu picioarele posterioare alcătuiește un tripied, pe care se așază animalul în repaus. Când scurmă în
Tubulidentate () [Corola-website/Science/333038_a_334367]
-
comun melanismul. Genetele au un aspect general de viveride tipice. Corpul lor este alungit, picioarele sunt scurte cu gheare scurte și curbate, retractile. Au o coadă lungă, dar mai scurtă decât corpul. Capul este mic, cu botul de lungime medie, ascuțit iar urechile proeminente, rotunjite. Au 2 perechi de mamele abdominale. Genetele trăiesc în zonele împădurite, cu lăstărișuri dese și în cele cu tufișuri sau ierburi înalte. De obicei trăiesc solitari sau în perechi. Ziua o petrec ascunse în crăpături de
Genete () [Corola-website/Science/333088_a_334417]
-
Danzig (astăzi Gdańsk, Polonia), cu o capacitate de gândire și percepție caracteristice unui adult, el decide să nu mai crească atunci când îl aude pe tatăl său afirmând că își dorește ca fiul său să devină băcan. Înzestrat cu un țipăt ascuțit care poate sparge sticla sau poate fi folosit ca o armă, Oskar se declară a fi unul dintre acei "copii telepați", a căror "dezvoltare spirituală este completă la naștere și trebuie doar să se afirme". El își păstrează statura de
Toba de tinichea (roman) () [Corola-website/Science/333177_a_334506]
-
le sau șevrotinii, cerbii pitici (Tragulidae) este o familie de mamifere rumegătoare de talie mică răspândite în Africa și în sud-estul Asiei, care seamănă oarecum cu cerbii, indivizii trăind izolați, majoritatea în păduri. Capul este mic, botul ascuțit, nasul îngust, golaș și cu nările situate în vârf. Membrele lungi, delicate, sunt subțiri aproape cât un creion și se termină cu 4 degete bine dezvoltate. Sunt lipsite de coarne, au degetele II și V destul de bine dezvoltate și foiosul
Tragulide () [Corola-website/Science/333175_a_334504]
-
mici, grațioase și seamănă oarecum cu cerbii mici ("Cervidae"), la exterior se asemăna și cu aguti ("Rodentia": "Dasyproctidae"), dar sunt mai apropiate de camelide și de suide decât de cervide. Spatele rotund arcuit, gâtul scurt. Capul este mic, iar botul ascuțit. Capătul botului golaș. Nasul îngust, golaș și cu nările înguste în formă de fantă care sunt situate în vârful nasului pe suprafețele nazale golașe. Sunt lipsite de coarne. Ochii mari, urechile mici și ascuțite sau mijlocii, rotunjite. Membrele tetradactile sunt
Tragulide () [Corola-website/Science/333175_a_334504]
-
scurt. Capul este mic, iar botul ascuțit. Capătul botului golaș. Nasul îngust, golaș și cu nările înguste în formă de fantă care sunt situate în vârful nasului pe suprafețele nazale golașe. Sunt lipsite de coarne. Ochii mari, urechile mici și ascuțite sau mijlocii, rotunjite. Membrele tetradactile sunt lungi, subțiri și delicate, fiind cam de mărimea unui creion. Radiusul și ulna sunt separate între ele. Fibula și tibia sunt sudate în partea distală. La genurile "Tragulus" și "Moschiola" oasele metatarsiene ale degetelor
Tragulide () [Corola-website/Science/333175_a_334504]
-
degetele laterale nu ating pământul, pentru că el calcă numai pe vârfurile degetelor mediane. Formula dentară: 0•1•3•3/3•1•3•3 x 2 = 34. Incisivii superiori absenți. Caninii superiori sunt bine dezvoltați (în special la masculi), înguști, curbați, ascuțiți și ies în afară de sub buze și au rolul unor defense (arme de apărare și atac). Caninii inferiori se aseamănă cu incisivii. Dinții jugali (măselele) de tip brahiodont sunt aranjați într-un șir neîntrerupt. Aproape toți ultimii premolari servesc pentru tăierea
Tragulide () [Corola-website/Science/333175_a_334504]
-
devastator asupra moralului cavaleriștilor coreeni. Ca și aproape toți soldații coreeni, cavaleria nordică nu avea experiență în privința armelor de foc. Caii au intrat în panică trântindu-i pe mulți dintre soldați jos. Când coreenii se aflau în confuzie, samuraii infanteriști ascunși au atacat. Cavaleria coreeană a suferit multe pierderi. Cei care au încercat să se retragă trecând râul înapoi spre nord s-au înecat în părțile mai adânci ale râului. Generalii Yu Geuk-ryang și Sin Hal au fost uciși. Înfrângerea cavaleriei
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
exterior din spatele absidei. O cornișă împarte orizontal fațada bisericii în două niveluri. Nivelul inferior este dominat de portalul situat în centru; o jumătate de coloană este dispusă de o parte și de alta și este surmontată de un fronton triunghiular ascuțit. Două ferestre înalte și arcuite îl încadrează, urmate de doi dubli pilaștri plați. La nivelul superior, dispunerea pilaștrilor este similară și spațiul central este ocupat de un perete vitrat. Fațada este surmontată de un fronton și de două turnuri clopotniță
Le Zitelle () [Corola-website/Science/333371_a_334700]
-
Depp a urcat pe țiglele de pe acoperișul hotelului în pijama. Clădirea din secolul al XIV-lea, care a fost hotel din anul 1822, are acum o fațadă de culoare roz cu praguri de marmură, turnulețe albe și balcoane cu arcade ascuțite. Principala caracteristică arhitecturală este curtea interioară cu patru etaje, care este acoperit cu arce în stil gotic bizantin și permit accesul luminii naturale a soarelui. Foaierul duce la scările deschise cu balustrade până în camerele și apartamentele mobilate. În timp ce un lift
Palatul Dandolo () [Corola-website/Science/333421_a_334750]
-
pene este dat de raportul dintre lungimea pantei sale și lățimea sa. Deși o pană scurtă cu un unghi mare poate realiza o sarcină mai rapid, aceasta are nevoie de mai multă forță decât o pană mai lungă dar mai ascuțită. Primul exemplu de pană este toporul de mână una din primele unelte folosite de oameni în epoca de piatră. Un topor de mână este fabricat prin ciobirea unei pietre, de obicei cremene sau obsidian, pentru a forma o margine ascuțită
Pană (unealtă) () [Corola-website/Science/334622_a_335951]
-
a cuielor sunt deasemenea pene, deoarece despică și separă materialele în care sunt înfipte sau bătute; cuiele rămâne fixate în materiale prin acțiunea frecării. Tăișul este un plan înclinat compus care constă din două planuri înclinate plasate la un unghi ascuțit. Când partea ascuțită a unui tăiș este împinsă într-o substanță solidă sau fluidă, aceasta depășește rezistența materialului prin transferarea forței aplicate materialului înspre laturile tăișului. Primul tăiș cunoscut de oameni este pana ascuțită de silex care era folosită pentru
Pană (unealtă) () [Corola-website/Science/334622_a_335951]
-
deasemenea pene, deoarece despică și separă materialele în care sunt înfipte sau bătute; cuiele rămâne fixate în materiale prin acțiunea frecării. Tăișul este un plan înclinat compus care constă din două planuri înclinate plasate la un unghi ascuțit. Când partea ascuțită a unui tăiș este împinsă într-o substanță solidă sau fluidă, aceasta depășește rezistența materialului prin transferarea forței aplicate materialului înspre laturile tăișului. Primul tăiș cunoscut de oameni este pana ascuțită de silex care era folosită pentru tăierea țesuturilor (a
Pană (unealtă) () [Corola-website/Science/334622_a_335951]