8,108 matches
-
taie liniile de aprovizionare austriece. Comandantul austriac și-a schimbat linia frontului, plasându-și flancul stâng la Ulm și pe cel drept la Rain, însă francezii au continuat înaintarea și au traversat Dunărea la Neuburg. Pe 20 octombrie, nefericitul general austriac Mack, încercuit la Ulm de către francezi, a capitulat cu cei 30 000 de oameni care mai rămăseseră din cei 80-90 000 cu care invadase Bavaria cu câteva săptămâni înainte. Câteva zile mai târziu, trupele austriece din Italia sub comanda arhiducelui
Armata austriacă în perioada napoleoniană () [Corola-website/Science/313233_a_314562]
-
Pe 20 octombrie, nefericitul general austriac Mack, încercuit la Ulm de către francezi, a capitulat cu cei 30 000 de oameni care mai rămăseseră din cei 80-90 000 cu care invadase Bavaria cu câteva săptămâni înainte. Câteva zile mai târziu, trupele austriece din Italia sub comanda arhiducelui Carol au fost nevoite să se retragă în speranța de a apăra Viena, acum amenințată de înaintarea lui Napoleon. Negocierile pentru un armistițiu eșuând, Napoleon a intrat în Viena și apoi, în ziua aniversării a
Armata austriacă în perioada napoleoniană () [Corola-website/Science/313233_a_314562]
-
dintre dinastiile principale ale Europei, precum și să obțină un moștenitor. Austria a fost forțată să se alieze lui Napoleon în Campania din Rusia (1812), însă în 1813 s-a alăturat din nou unei coaliții formate împotriva împăratului francezilor; un general austriac, Karl Philipp de Schwarzenberg, a fost numit comandant al forțelor aliate. Congresul de la Viena (1814-1815) nu i-a returnat Austriei fostele sale posesiuni din Olanda și Baden, însă i-a permis anexarea Lombardiei, Veneției, Istriei și Dalmației. În calitate de putere de
Armata austriacă în perioada napoleoniană () [Corola-website/Science/313233_a_314562]
-
i-a permis anexarea Lombardiei, Veneției, Istriei și Dalmației. În calitate de putere de vârf, atât în cadrul Confederației Germane, cât și în cel al Sfintei Alianțe, Austria, sub ministeriatul lui Metternich, va domina politica europeană. Încă din cele mai vechi timpuri, teritoriul austriac fusese un drum principal european, o zonă de conflicte, dar și de graniță. Monarhia, deși represivă în privința dreptului la exprimare și credință, era departe de a fi absolută; strângerea taxelor, precum și alte puteri, au rămas la nivel de provincie pentru
Armata austriacă în perioada napoleoniană () [Corola-website/Science/313233_a_314562]
-
Monarhia, deși represivă în privința dreptului la exprimare și credință, era departe de a fi absolută; strângerea taxelor, precum și alte puteri, au rămas la nivel de provincie pentru încă un secol. Lupta împărătesei Maria Terezia împotriva Prusiei în Războiul de Succesiune Austriacă și Războiul de Șapte Ani a declanșat o lungă luptă pentru dominație în landurile germane. Administrația centrală conducea părțile „germane” ale imperiului; Ungaria era condusă de către propria sa „Dietă” (parlament), care se bucura de un grad de independență. Imperiul se
Armata austriacă în perioada napoleoniană () [Corola-website/Science/313233_a_314562]
-
acasă, cu forța dacă era necesar, și indiferent de stadiul campaniei sau de prezența inamicului.” Polonezii și ucrainenii erau văzuți ca având o slăbiciune pentru băutură, fiind oameni cu mult timp liber. Polonezii erau reticenți în a lupta pentru monarhul austriac. După bătălia de la Dresda, 3 000 de dezertori austrieci de naționalitate poloneză au fost luați prizonieri de Corpul al VII-lea al lui Józef Poniatowski; 30 de fiecare companie. Maghiarii se bucurau de o imensă reputație în calitate de călăreți și luptători
Armata austriacă în perioada napoleoniană () [Corola-website/Science/313233_a_314562]
-
stadiul campaniei sau de prezența inamicului.” Polonezii și ucrainenii erau văzuți ca având o slăbiciune pentru băutură, fiind oameni cu mult timp liber. Polonezii erau reticenți în a lupta pentru monarhul austriac. După bătălia de la Dresda, 3 000 de dezertori austrieci de naționalitate poloneză au fost luați prizonieri de Corpul al VII-lea al lui Józef Poniatowski; 30 de fiecare companie. Maghiarii se bucurau de o imensă reputație în calitate de călăreți și luptători. Românii erau scunzi, robuști, răzbunători și cruzi. Germanii și
Armata austriacă în perioada napoleoniană () [Corola-website/Science/313233_a_314562]
-
toate naționalitățile și își recruta personal din ținuturile habsburge și chiar din străinătate. De la izbucnirea războiului Austria a menținut o vastă armată. Incomodați de conservatismul inerent al ierarhiei, austriecii trebuiau să lupte împotriva celei mai moderne armate din Europa. Soldații austrieci s-au comportat cu mare disciplină și hotărâre și au jucat un rol central în coalițiile formate împotriva Franței, de la campaniile din anii 1790 până la campania de la Austerlitz din 1805, bătăliile echilibrate din 1809, și campaniile finale din 1813-1814.
Armata austriacă în perioada napoleoniană () [Corola-website/Science/313233_a_314562]
-
Șilingul austriac (în ) a fost unitatea monetară oficială a Austriei, din 1925 până în 2002, dată la care a fost înlocuită cu moneda unică europeană, Euro. Șilingul era împărțit în "100 de groschen" / "groși". 1 EUR = 13,7603 ATS După destrămarea Imperiului Austro-Ungar
Șiling austriac () [Corola-website/Science/313261_a_314590]
-
În 1922, această monedă nu mai valora decât 1:15.000 din valoarea pe care o avea înainte de război. Etapa inițială a programului de reconstrucție monetară a fost fondarea, la 2 ianuarie 1923, a Oesterreichische Nationalbank (în română, "Banca Națională Austriacă"), prin legea din 14 noiembrie 1922. Aceasta înlocuia "Banca Austro-Ungară", care era în lichidare. Primul obiectiv al acestei noi bănci a fost garantarea stabilității monedei. Crearea unei noi unități monetare devenea o necessitate. În decembrie 1923, "Consiliul Național al Austriei
Șiling austriac () [Corola-website/Science/313261_a_314590]
-
din aur de 100 și de 25 de șilingi, iar în 1928, o serie de monede comemorative din argint de 2 șilingi au fost emise cu ocazia centenarului morții lui Franz Schubert. Mulțumită politicii monetare riguroase puse în aplicare, "șilingul austriac" devine una din monedele europene cele mai stabile în timpul "Marii depresiuni economice din 1929", încât era supradenumit Alpendollar. În ciuda unei devalorizări de 28% a șilingului, Austria a continuat să-și mențină politica monetară și fiscală în anii care au urmat
Șiling austriac () [Corola-website/Science/313261_a_314590]
-
anii care au urmat. Noi monede au fost bătute în 1934: monede de argint de 5 șilingi, monede de nichel de 1 șiling și de o jumătate de șiling (50 Groschen). Toate aceste monede purtau cu noul blazon al statului austriac, "o acvilă cu două capete". Moneda de 50 de Groschen a fost redesenată, în 1935, pentru evitarea oricărei confuzii cu moneda de 1 Schilling. Austria a fost anexată (Anschluss) de căre Germania nazistă în 1938, după invazia din 12 martie
Șiling austriac () [Corola-website/Science/313261_a_314590]
-
tipuri de monede, "Reichsmark" și Șilingul forțelor aliate. Volumul lichidităților era foarte important! La 3 iulie 1945, situația "Oesterreichische Nationalbank" era restabilită, iar 5 luni mai târziu, o lege (Schillingsvertrag) impunea schimbul "Reichsmark" și a "Șilingilor forțelor aliate" în "Șilingi austrieci", la o paritate de 1 : 1. Șilingul redevenea moneda unică și legală în Austria. Politica monetară susținută și stabilizarea monedei austriece au permis fixarea unei rate de schimb de 26 Schilling pentru un Dolar american, în 1953. În mai 1955
Șiling austriac () [Corola-website/Science/313261_a_314590]
-
restabilită, iar 5 luni mai târziu, o lege (Schillingsvertrag) impunea schimbul "Reichsmark" și a "Șilingilor forțelor aliate" în "Șilingi austrieci", la o paritate de 1 : 1. Șilingul redevenea moneda unică și legală în Austria. Politica monetară susținută și stabilizarea monedei austriece au permis fixarea unei rate de schimb de 26 Schilling pentru un Dolar american, în 1953. În mai 1955, miniștrii afacerilor externe și ambasadorii Uniunii Sovietice, ai Regatului Unit, ai Statelor Unite ale Americii, precum și ministrul austriac al afacerilor externe, Leopold Figl, au
Șiling austriac () [Corola-website/Science/313261_a_314590]
-
Politica monetară susținută și stabilizarea monedei austriece au permis fixarea unei rate de schimb de 26 Schilling pentru un Dolar american, în 1953. În mai 1955, miniștrii afacerilor externe și ambasadorii Uniunii Sovietice, ai Regatului Unit, ai Statelor Unite ale Americii, precum și ministrul austriac al afacerilor externe, Leopold Figl, au semnat Tratatul de Stat al Austriei (în ), tratat care punea capăt, în mod pașnic, ocupației Austriei. După falimentul sistemului Bretton Woods și suspendarea convertibilității dolarului american în aur (15 august 1971), banca centrală austriacă
Șiling austriac () [Corola-website/Science/313261_a_314590]
-
austriac al afacerilor externe, Leopold Figl, au semnat Tratatul de Stat al Austriei (în ), tratat care punea capăt, în mod pașnic, ocupației Austriei. După falimentul sistemului Bretton Woods și suspendarea convertibilității dolarului american în aur (15 august 1971), banca centrală austriacă a adoptat o politică monetară riguroasă a cărei primă etapă a fost fixarea valorii șilingului în coșul monetar și apoi (începând din 1976) la valoarea mărcii vest-germane (Deutsche Mark). Șilingul a fost definitiv înlocuit cu Euro, de la 1 ianuarie 2002
Șiling austriac () [Corola-website/Science/313261_a_314590]
-
riguroasă a cărei primă etapă a fost fixarea valorii șilingului în coșul monetar și apoi (începând din 1976) la valoarea mărcii vest-germane (Deutsche Mark). Șilingul a fost definitiv înlocuit cu Euro, de la 1 ianuarie 2002. Vechile bancnote emise în șilingi austrieci pot fi schimbate în euro, fără limită de timp.
Șiling austriac () [Corola-website/Science/313261_a_314590]
-
Eugène-Maurice de Savoia-Carignan. El s-a căsătorit cu Olympia Mancini, nepoata cardinalului Mazarin, care era cunoscută drept "Madame la Comtesse de Soissons". La moartea lui, titlul a trecut fiului mai mic, prințul Louis Thomas de Savoia-Carignan, care era fratele generalului austriac, prințul Eugen de Savoia. Titlul Soissons s-a sfârșit cu moartea prințului Eugène-Jean-François de Savoia-Carignan în 1734. (1546 - 13 martie 1569). S-a căsătorit cu "Eléanor de Roucy de Roye (1536-1564), " și au avut: Nu este numai cunoscut drept fondatorul
Prinț de Condé () [Corola-website/Science/314519_a_315848]
-
sunt puncte geografice care s-au stabilit prin diferite calcule, ele având un rol mai important pentru turism. Deja în anul 1775 a fost socotit orășelul polonez Suchowola centrul Europei de cartograful și astronomul polonez „Szymon Antoni Sobiekrajski”. Pe când geografii austrieci considerau centrul Europei, dealul Tillenberg (939 m) (Dyleň) situat în apropiere de Cheb (Boemia). Aceast calcul era documentat de o placă de cupru care a fost amplasată pe deal, lucru de care profită din punct turistic și azi localitatea germană
Centrul geografic al Europei () [Corola-website/Science/314542_a_315871]
-
Raționalismul critic reprezintă concepția epistemologică dezvoltată de filosoful englez de origine austriacă Karl Popper, care exprimă convingerea că rațiunea, în problema cunoașterii empirice, nu poate avea o funcțiune riguros demonstrativă, ci una de atitudine critică. Rațiunea nu legitimează adevărul unei teorii, ea este implicată în critica teoriei însăși și are astfel sarcina
Raționalism critic () [Corola-website/Science/314546_a_315875]
-
fie principala agenție de referință pentru ziarele românești până în 1944, când își schimbă denumirea în France Press, până astăzi nume de referință pentru mass-media din România". Alte agenții de presă străine sunt interesate să înființeze sucursale în România, precum agenția austriacă „Corrbureau” care a creat în 1889 filiala numită „Agenția Română”, filială care ulterior, în 1895, a devenit prima agenție de presă autonomă din România. Prima agenție de presă românească a fost înființată la 30 martie 1889, la București, sub numele
Agențiile de presă din România () [Corola-website/Science/314575_a_315904]
-
Franz-Joseph Müller, „Freiherr” von Reichenstein a fost un mineralogist austriac, care a descoperit în 1782 telurul. Există 2 ipoteze legate de data nașterii și originea sa: Cert este însă că a încetat din viață la 12 octombrie 1825 în Viena. A studiat filosofia, artele și dreptul la Viena. Conform unor
Franz-Joseph Müller von Reichenstein () [Corola-website/Science/314634_a_315963]
-
(sau Ebelsberg) a avut loc pe 3 mai 1809, opunând o serie de trupe franceze, comandate de Mareșalul Masséna unei forțe austriece, aflate sub comanda generalului Hiller. În urmă bătăliilor de la Abensberg și Eckmühl, armata austriacă a fost tăiată în două, de o parte și de alta a Dunării, forța lui Hiller fiind împinsă la sud de fluviu. Francezii lui Masséna cuceresc
Bătălia de la Ebersberg () [Corola-website/Science/314679_a_316008]
-
(sau Ebelsberg) a avut loc pe 3 mai 1809, opunând o serie de trupe franceze, comandate de Mareșalul Masséna unei forțe austriece, aflate sub comanda generalului Hiller. În urmă bătăliilor de la Abensberg și Eckmühl, armata austriacă a fost tăiată în două, de o parte și de alta a Dunării, forța lui Hiller fiind împinsă la sud de fluviu. Francezii lui Masséna cuceresc rapid Passau și Linz și se dirijează către podul de la Mathausen, la confluenta râului
Bătălia de la Ebersberg () [Corola-website/Science/314679_a_316008]
-
două, de o parte și de alta a Dunării, forța lui Hiller fiind împinsă la sud de fluviu. Francezii lui Masséna cuceresc rapid Passau și Linz și se dirijează către podul de la Mathausen, la confluenta râului Traun cu Dunărea. Generalul austriac, încercând să treacă fluviul pe aici, se lovește de trupele lui Masséna, pe 2 mai, confruntarea având loc la Wels. Bătălia se reia în ziua următoare, cănd Masséna ordona brigăzii Coehorn din divizia Claparède să ia cu asalt podul, castelul
Bătălia de la Ebersberg () [Corola-website/Science/314679_a_316008]