8,717 matches
-
sau vreo pagină shakespeariană mă neliniștesc. Simt o adiere de nefiresc, de afectare și paradă (încurajată, vanitos, de surâsul exaltat și complice al părinților). În ce mă privește, mi-am făcut, nespectaculos, traseul lecturilor „de etapă“: mi-am citit, cuminte, basmele (printre care unele chinezești, exotice și misterioase), „Cuore“-le, Jules Verne-ul și Dumas-ul. În liceu, am avut (inconfortabilă) șansa de a împărți dormitorul cu un unchi profesor de franceză, care, înainte de culcare, îmi citea cu emoție din Corneille și Racine
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
nu agreează asta, să-l neutralizeze, primul pas spre crimă. Ca orice animal, omul se naște necivilizat, implicit nevinovat. Trebuie - și-i pun acestui cuvânt ghilimele - deci educat, mai bine zis dresat, Întru feleșagul civilizației: ferocitatea, agresivitatea. Și Începe cu basme În care Feți-Frumoși ucid balauri, scorpii, zmei, evident răi, continuă luând nota zece la o istorie cu viteji care retează dintr’o lovitură naiba știe câte capete de tătari prigonitori, iar apoi se duce la cinematograf spre a savura o
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
povara bătrâneților cât puteți mai mult. Dacă ați Întreba Natura, ea v’ar răspunde printr’un singur cuvânt: cumpătare, iar cele trei exemple de luxuri inutile - ah, ce pleonasm! - ar deveni fericire, sănătate și tinerețe fără bătrânețe, așa cum numai În basme le mai puteți afla. Dar vi le urați cu orice prilej... Urmându-mi sfatul, veți avea numai de câștigat. De pildă, o economie de mijloace, căci mai econom decât Natura nu e nici un doctor În economie; aplicând soluțiile ei, veți
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Am pronunțat un cuvânt ciudat. Să-i caut un sinonim. Acela este, la fel de bine, În loc de entropie, degradare. Dar mai sunt sumedenie de alte sinonime: uniformitate, moarte, dezordine... adică tot ce e „rău“. Rău, În sensul nostru relativ, ca educați prin basme, unde ubicuitară e lupta binelui cu răul, câștigată desigur de bine. Bine? Adică progres, ordine, diversitate, viață... care se cheamă, cum altfel decât cu semnul opus, a negație, adică negentropie... Lumea toată, sub toate (aproape) fațetele ei, merge Însă contrar
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
unde ubicuitară e lupta binelui cu răul, câștigată desigur de bine. Bine? Adică progres, ordine, diversitate, viață... care se cheamă, cum altfel decât cu semnul opus, a negație, adică negentropie... Lumea toată, sub toate (aproape) fațetele ei, merge Însă contrar basmului, spre degradare. Desigur, acesta e sensul spontan. Că cineva Îi poate opune rezistență, e altă poveste, dar asta Înseamnă a găsi undeva și energie... precum Făt-Frumos un cal. Și Încă ceva: În toată această lume, care nu poate pieri, fie
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
cărți pe un format mult mai mare ce avea coperțile groase, lucioase și o grafică sugestivă. Așa am adus acasă „Prâslea cel voinic și merele de aur”, ce-mi captase atenția prin formula sa de prezentare, „Harap-Alb” și „Petre Ispirescu - Basmele românilor”. Ne erau atât de dragi, încât le-am ținut în mânuțe tot drumul până acasă, ce-i drept consumându-se și-un mic incident între noi copii, deoarece fiecare voia cartea cu Prâslea. Tata rezolva de fiecare dată orice
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
înștiințat de venirea mea. Miresmele de vanilie ce se propagau din bucătărie se amestecau cu aromă exotică a fânețurilor și a florilor de câmp. Mobilă de nuc, albă ca neaua, mă trimitea cu mintea la castelele împărătești din mult adoratele basme populare. Lumina toropită și cadrilată ce intra prin ferestre mă anunța venirea mult așteptatei seri, momentul magic al fiecărei zile, în care glasul bunicii da viață haiducilor și zmeilor spre desfătarea imaginației mele. În acea căsuță bătrânească eu am văzut
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
chip să treci... Copiii și-au făcut poteci... Unii urcă-alții coboară, Precum îngerii pe-o scară. Morarul, îmbrăcat în cojoc, încearcă să facă apei loc, Sloii de gheață să-i sfarme în palme, Căci și-au făcut palate ca-n basme - Niște fantasme. Corturarul pe care ades îl vedeai Era frumosul Dadai. Ce nu se temea de troiene. Bătea la ușă : - «Acasă ești nene Trăiene ? Găleata fântânii ți-e găurită ! Pentru-o bucată de pită Dadai ți-o lipește Numai cât
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
să se lupte cu monștri ca să reușească să aducă lâna înapoi în orașul Orhomena din Elada. Printre acești eroi se afla și viteazul Hercale. Acesta este cel pus la multe încercări?mă întrebă Janeta. El este ca și voinicii din basmele noastre cărora împărații sau alți oameni le dau fel și fel de sarcini, punându-i la încercare, cu gândul să-i piardă sau în cel mai bun caz se folosesc de ei, ba să aducă fata unui împărat,sau sălăți
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
-și fi descântat copiii pentru alungarea vreunei boli, mai ales atunci când era singură cu ei și n-o auzea căminarul. Așa cum nu se putea să nu fi auzit, de la moșnegii ori de la babele satului, descântece pentru chemarea sau alungarea ploilor, basme al căror conținut îl fascina, creații cuprinzând o întreagă mitologie țărănească: Povești și doine, ghicitori, eresuri,/ [...]/ Abia-nțelese, pline de-nțelesuri5. De asemenea, Mama-i știa atâtea povești pe câte fuse/ Torsese în viață 6, iar tatăl, crescut în spirit religios
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Codrule, codruțule,/ Ce mai faci, drăguțule,/ Că de când nu ne-am văzut/ Multă vreme au trecut/ Și de când m-am depărtat,/ Multă lume am îmblat 25. Numai la vremea când cutreiera pădurile Baisei, Mihai a putut să trăiască raiul de basme pădurii: pe frunze-uscate sau prin naltul ierbii/ Părea c-aud venind în cete cerbii 26. Povestea-i poveste și e repetabilă prin definiție, trăirea-i cu totul alta, prin unicitatea ei, căci nu mă-ncântă azi cum mă mișcară/ Povești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
sfârșitul citatului, care încununează toate realitățile pe care Eminescu nu le-a trăit decât în adâncimile imaginarului: închipuit în moarte, el va sta sub curgere fiindcă știa mai bine ca oricine ce înseamnă panta rei ca un bătrân rege din basme, adormit pe sute de ani într-o insulă fermecată. Dacă, în Marea Nordului, trupul, încremenit în ghețurile polare, și-ar găsi un astfel de destin, cum se desprinde din fantazările poetice, apele obișnuite i-ar grăbi, cum se știe, descompunerea. Numai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Blând îngânat de-al valurilor glas107. Misterele nopții cad asupra copilului cum cădeau aievea, dar și în vis, florile de tei, rânduri, rânduri, numai că încețoșate până la semitrezie sau chiar până la semihalucinație; culcat în fâneața sălbatecă, copilul, un rai de basme vede printre pleoape [...], iar Pe frunze-uscate sau prin naltul ierbii părea că aude venind în cete cerbii 108. Îndrăgostit de natura ipoteșteană, purtând în el sentimentul unei altfel de iubiri, care se va arăta cât de curând aievea, poetul, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
aerul vieței noastre, sărutarea copilărească, dulce, profumată a gurelor noastre, împletirea angelică a brațelor noastre un amoriu sunt! Lumea mea nu era decât icoana ei strălucită, lumea ei fața mea cea palidă încadrată de păr negru. Această viață era un basm strălucit și înstelat 159. Eminescu a fost atât de marcat de această întâlnire, încât ea va imprima dominanta majoră a poeziei sale erotice; după Geoge Munteanu, existența de mai târziu a poetului n-a putut adăuga, în acest sens, nimic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
tron de nemurire,/ [...] Maica Domnului zâmbea 181. Printre imagini luminate altfel decât pe întunecatul pământ, învăluit într-un blând Ave Maria sufletu-i se abătu și văzu minunea: Acel înger ai fost tu182 conchide Eminescu. Frumusețea cea mare a poemului (Basmul ce i l-aș spune ei) constă în jocul dintre interogații și răspunsuri din final: Când ai lăsat cerul, dragă?/ De ce-n lume ai venit?/ Ai știut că viața-ntreagă/ Trista-mi inimă pribeagă/ Tot pe tine te-a iubit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
deplină singurătate: El din trestii o privește,/ Nici se mișcă,... -ncremenește/ L-arătarea ei cea crudă./ Și când lacul părăsește/ Pe-al ei corp ea tot nu-i udă187. Poetul îi povestea iubitei câte-n lună și-n stele, însă basmele pe care i le-nșiruia erau adânc tâlcuite, așa încât copilul cel șiret cu ochii îi spunea cum a umblat feciorul de crai nouă ani după copila pe care-o iubea ca s-o întâlnească: Cum o strângea în braț/ Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
un dinamism de crochiu bine lucrat, imaginile descrise în Călin, purtând nuanțe evidente de umor, dau sens literar celor înfățișate de poet, refăcând atmosfera (altfel decât în proză) și fixând cadrele miniaturizate în care dormea tânăra copilă. O realitate de basm cuprinde întregul tablou. Așa trebuie să fi fost interiorul dependinței, văzută cu ochii copilăriei, din moment ce o găsim descrisă aievea, în amintirile unei sătence: o odaie mică, joasă, sclipitoare de curățenie, apoi o alta mai mare. Aici iarăși pereți albi, văruiți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
galben 50. Atmosfera de interior generează o intensă stare poetică: Îmi place-atuncea-n scaun să stau în drept de vatră,/ S-aud cânii sub garduri că schiaună și latră,/ Jăraticul să-l potol, să-l sfarm cu lunge clești,/ Să cuget basme mândre, poetice povești 51. Starea de poezie și visare o dă însuși cadrul domestic al interiorului: Orlogiul să sune un greer amorțit -/ Și cald să treacă focul prin vinele-mi distinse,/ Să văd roze de aur și sărutări aprinse/ În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
cumetrele se râd64. Nici arborii de la Ipotești nu sunt uitați, constituind parte integrantă a incintei, părând să protejeze casa însăși: Iar în ușa casei crește/ Teiul mândru ce-o umbrește/ Ca un viu coperământ 65. În jurul casei, întocmai ca-n basm, floarea-i cade fără vânt/ Scuturată la pământ 66, cum cădea o dulce ploaie pe creștetele îndrăgostiților. Și pe prispă, singurea/ Văduvioară tinerea/ Cu-n picior îmi legăna/ Copilaș înfășețel 67. Curtea este un eden luxuriant: Alei întunecoase de nuci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
de smarald 68. Sunt extrem de pregnante sunetele, culorile și miroasnele în structura intimă a imaginarului eminescian: Miros, lumină și un cântec nesfârșit, încet, dulce eșind din roirea fluturilor și a albinelor, îmbătau grădina și casa69 (s.n.). De altfel, trecute în basm, casa și incinta apar în aceeași proză eminesciană la fel ca în poezie, ele par a fi de pe tărâmul celălalt, dar nu cel al Zmeului, ci al lui Făt-Frumos: Făt-Frumos [...] merse mereu [...] până ce ajunse lâng-o casă frumoasă, albă (s.n.), care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
îl face să-i tresalte inima de bucurii ascunse, poate numai de el știute. Pentru el și iubita lui, troienirea este supremul poetism, frumusețea și gingășia întroienirii cu petale de flori este de neegalat: Ne-om trezi vro dat din basmul/ Ce ne-a ține-ncremeniți/ Unu-n brațele altuia/ Și în flori întroieniți ?142 Nu aceeași este situația când, dimpotrivă, codrul își scutură frunza: De când codrul, dragul codru, scuturându-și frunza toată; atunci fire-ai tristă 143, iar din acel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Pe lac barca e-mpinsă de valuri care merg,/ Iar undele-i uimite, profunde și bălae/ Reflectă-n ele țărmii 173. În viziunea poetului, lacul este un resort de natură melancolică, declanșator atât al unor imagini-poveste: La glasu-i asculta el ca basme triste, dulci/ Părea că vede zâne cu păr de aur roș -, cât și al unora quasirealiste: În lacu-adânc și neted, în mijlocul de lunce,/ [...] trestia cea naltă vuind de vânt mai tare/ [...] Când rețele din codru pe creții apei clare,/ Scăldându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
pe netezimea ei ... și nici o sărutate depusă pe acea frumoasă frunte n-ar fi știut pe ce depune și n-ar fi știut ce trezește de desuptul acelui os ... un tezaur de vise ... o Arabie-ntreagă de sentențe, de gândiri, de basme 253 . La fel cu trăirea în trecut, rememorarea unei dureri ori a unui sentiment autentic, toate sunt descrise în plinătatea meandrelor sale: îmi place să trec prin lume cu ochii închiși și să trăiesc sau în trecut sau în viitor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
colbăite, știința și poezia, idealele uneia și-a alteia, de când ai apărut tu înaintea mea. Nu știi, nu poți ști cât te iubesc. Tot ce e frumos azi pentru mine, azi se-ntrunește-n tine: floare și pasăre, primăvară și basm de iarnă, albeața Nordului și flacăra Sudului, toate idealele pierdute le regăsesc într-un singur chip, într-al tău!261. În acest moment se produce, printr-o alchimie inexplicabilă, transferul întregului bagaj poetic în amorul pământean, pentru ca apoi să-și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
cu ochii drept în grinzile afumate ale streșinei, până ce-mi simțeam capul ridicat și pus în poale. Mi-ntorceam ochii peste cap... era Finița, ce-și așezase capul meu pe poalele ei și-ncepea a-mi povesti ba cimilituri, ba basme, ba-mi cânta cu vocea câte-o horă or câte o chiuitură cu vorbe cu tot. Astfel ședeam lungit seri întregi cu capu-n poalele ei, pe când vitele se-ntorceau mugind greu de prin munți, iar talancele de la gâturile vacilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]