7,814 matches
-
intrat și am făcut cunoștință, am început să vorbim de Elveția. — Lăsați naibii Elveția! — Apoi despre pedeapsa capitală... — Despre pedeapsa capitală? — Da; așa veni vorba... apoi le-am povestit cum am trăit acolo trei ani și o istorie cu o biată săteancă... — Lăsați-o naibii pe biata săteancă! Mai departe! se zbuciuma nerăbdător Ganea. Apoi le-am spus cum Schneider și-a exprimat părerea despre firea mea și m-a silit... — Ducă-se dracului Schneider și durea-m-ar în cot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
început să vorbim de Elveția. — Lăsați naibii Elveția! — Apoi despre pedeapsa capitală... — Despre pedeapsa capitală? — Da; așa veni vorba... apoi le-am povestit cum am trăit acolo trei ani și o istorie cu o biată săteancă... — Lăsați-o naibii pe biata săteancă! Mai departe! se zbuciuma nerăbdător Ganea. Apoi le-am spus cum Schneider și-a exprimat părerea despre firea mea și m-a silit... — Ducă-se dracului Schneider și durea-m-ar în cot de părerile lui! Mai departe! În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
general cu întrebări și, peste cinci minute, acesta, cu mina cea mai triumfală, perora în hohotele de râs ale celor prezenți. Kolea îl trase pe prinț de haină. — Măcar dumneavoastră scoateți-l de aici! Nu s-ar putea? Vă rog! Bietul băiat avea chiar lacrimi de indignare în ochi. Blestematul de Ganka! adăugă el încet. — Cu Ivan Feodorovici Epancin am fost într-adevăr foarte bun prieten, turuia dulce generalul, la întrebările Nastasiei Filippovna. Eu, el și răposatul prinț Lev Nikolaevici Mâșkin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
să nu sufere nici o amânare. — Ai pierdut, Ganka! îi strigă el, trecând pe alături. Ganea privi îngrijorat în urma lor. XItc "XI" Prințul plecă din salon și se închise în camera lui. Imediat Kolea dădu fuga să-l consoleze. Părea că bietul băiat nu se mai putea despărți de el. — E bine că ați plecat, spuse el. Acum acolo balamucul o să fie și mai mare. Așa se-ntâmplă la noi în fiecare zi și dandanaua a ieșit numai din cauza acestei Nastasia Filippovna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
despre Afanasi Ivanovici, care avea reputația de vorbitor inteligent și distins și care altădată, la aceste aniversări, conducea conversația, părea acum indispus și chiar întrucâtva derutat, ceea ce nu-i stătea deloc în fire. Restul oaspeților, de altfel puțin numeroși (un biet învățător bătrân, invitat Dumnezeu știe de ce, un ins necunoscut și foarte tânăr, atât de intimidat, încât tăcea tot timpul, o damă volubilă, de vreo patruzeci de ani, actriță, și o tânără foarte frumoasă, foarte bine și scump îmbrăcată, dar neobișnuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
despre Aglaia, ea, poate, avea și altă părere. Toate acestea se petrecuseră aproape în preajma celei de-a doua apariții a eroului pe scena povestirii noastre. Între timp, judecând după aparențe, toți apucaseră să-l uite cu desăvârșire, la Petersburg, pe bietul prinț Mâșkin. Dacă acum și-ar fi făcut apariția printre cei care îl cunoșteau, ar fi picat parcă din cer. Însă vom mai relata un fapt, ca să punem astfel capăt introducerii noastre. Kolea Ivolghin, după plecarea prințului, și-a continuat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de altfel în cea de-a treia zi după incident, condus probabil de un gând subit. Cine știe de ce, și Rogojin începuse să treacă pe la bolnav. În primele momente, prințului i se părea că ar fi chiar mai bine pentru „bietul băiat“ dacă s-ar muta din casa lui. Dar, încă din timpul mutării, Ippolit susținea deja că se mută la Ptițân, „care are bunătatea să-i ofere un ungher“ și niciodată, parcă intenționat, nu se exprimase că se mută la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
fi împărțit cu el „insula toridă a întemnițării“. Dar, vai! Destinele noastre s-au despărțit! Am plecat fiecare pe drumul lui. El, spre insula toridă, unde măcar o dată, într-o clipă de îngrozitoare tristețe, și-a amintit, poate, de lacrimile bietului băiat care la Moscova l-a îmbrățișat și l-a iertat; iar eu am fost trimis la o școală de cadeți, unde n-am avut parte decât de muștru, decât de grosolănia colegilor și... Vai! Din toate nu s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
certat cu ea pentru sistemul de educație, întrucât dacă-l ții numai în bătăi cu nuiaua pe un copil bolnav, asta-i... fiți și dumneavoastră de acord...“; mai pomeni că, dimpotrivă, verișoara mai tânără, Natalia Nikitișna, era foarte blândă cu bietul băiat... „Acum amândouă, dădu el lămuriri suplimentare, locuiesc în gubernia X. (nu știu numai dacă mai trăiesc), unde s-au ales de pe urma lui Pavlișcev cu o moșioară foarte, foarte bună. Mi se pare că Marfa Nikitișna voia să ia calea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
prinț să-i explice tot ce i se ascunsese, adăugând că aflase ieri aproape totul. Era profund zguduit. Cu toată delicatețea de care era capabil, prințul îi povesti toată tărășenia, relatându-i faptele cu maximă precizie, făcându-l astfel pe bietul băiat să se simtă ca lovit de un trăsnet. Nu putea scoate o vorbă și începu să plângă în tăcere. Prințul simți că aceasta era una dintre acele impresii, care rămân pentru totdeauna și reprezintă o cotitură pe vecie în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
femeie decăzută e chiar întrucâtva mai presus decât una nedecăzută. Această explicație părea foarte verosimilă și fusese acceptată de majoritatea vilegiaturiștilor, mai ales că era confirmată zilnic de fapte concrete. Ce-i drept, multe lucruri rămâneau neelucidate: se spunea că biata fată își iubea atât de mult logodnicul (după părerea unora, „seducătorul“), încât dăduse fuga la el chiar a doua zi după ce acesta o părăsise, găsindu-l la amantă; alții susțineau că, dimpotrivă, el fusese cel care o ademenise la amantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și Ippolit, trimițând prea des după el. Familia lui locuia într-o căsuță din apropiere: copiii, fratele și sora lui Ippolit se bucurau de casa de vacanță măcar pentru că puteau scăpa de fratele lor refugiindu-se în grădină; în schimb, biata căpităneasă rămânea complet la discreția lui, fiindu-i victimă întru totul; prințul trebuia să-i despartă și să-i împace în fiecare zi, și bolnavul continua să-i spună lui „dădacă“, neîndrăznind parcă să-l disprețuiască în același timp pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
că ea încă mai poate reînvia. Nu mințise deloc când îi spusese lui Evgheni Pavlovici că o iubește sincer și întru totul, și dragostea lui pentru ea includea într-adevăr ceva ca o atracție pe care o resimți față de un biet copil bolnav, pe care este greu și chiar imposibil să-l lași de capul lui. Nu-și explica sentimentele în fața nimănui și chiar nu-i plăcea să vorbească de asta în cazurile când discuția nu putea fi evitată; iar cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
fi fost spaima pentru soarta care o aștepta alături de Rogojin? Pe scurt, putea fi vorba de toate aceste motive, laolaltă cu multe altele; dar pentru el era cât se poate de clar ceea ce bănuia de mult, și anume faptul că bietul ei suflet bolnav nu mai rezistase. Toate acestea, deși, în felul lor, îl scuteau de nedumeriri, nu puteau să-i ofere nici calm, nici odihnă în tot acest timp. Uneori parcă se străduia să nu se gândească la nimic; căsătoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
acest d. ar fi avut curajul pe care pretinde a-l avea azi, când orice ființă viețuitoare îl dispensează de răspundere, ar fi sfârșit de-a doua zi după 11 fevruarie cu sine însuși, pentru a șterge pata de pe niște bieți soldați nevinovați și amăgiți, care fuseseră scoși din cazarmă sub pretextul că "Doamna născuse un copil". Dar au conspirat toți atuncea, și conservatori și liberali? Ei și? Oameni independenți, liberi a [ataca] actele unui Domn ce făcuse o lovitură de
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
de-a apăra interesele ei proprii, iar nu a se face sprijinitoarea cutărui sau cutărui partid politic. Mulțimea despărțeniilor, crescânda ireligiozitate a claselor de jos, nerespectarea sărbătorilor, pe care capitalul egoist și străin le răpește săracului, lipsa de învățătură a bietului cler de jos și a celui de sus, apatia cu care biserica stă în fața cestiunilor sociale, păgînizarea instituțiilor, legilor și a organizației muncii, camăta și desfrâul moravurilor, lipsa unui învățămînt ecleziastic într-o țară unde atâtea episcopii și atîtă preoțime
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
ajunge pe drumul pe care a apucat, este cu neputință să nu fi aruncat cu dezgust imnurile ce-i cântau oamenii de afaceri din Strada Doamnei, și să nu se fi întrebat ce face el pentru consolidarea societății românești, o biată insulă roasă de valurile străinismului. Și atunci, daca în adevăr este în sufletul lui o scânteie de iubire pentru această țară, a trebuit de o parte să vază cum elementul românesc sărăcește și dispare! Și de altă parte a trebuit
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
cuvinte din lume: pentru că din momentul ce-și pierdeau funcțiunile deveneau niște caraghioși precum fuseseră din capul locului. Oamenii de stat consumați ai Angliei, Franței, Germaniei părăsesc puterea cu dignitate, fără supărare și uneori cu plăcere chiar, dar pentru niște bieți golani, fără para frântă, cărora le dăduse D-zeu ceea ce nici visase, a părăsi de azi până mâine puterea înseamnă a cădea din bielșug și din plăceri la nevoi și jenă. E aspru și nu se primește fără luptă și
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
o clasă de mijloc parte străină, parte neexistentă, au dat loc la o declasare generală din cele mai dezastroase. Nu mai există o altă deosebire între oameni decât cea pe care o stabilește banul, oricum ar fi câștigat. Astfel un biet gazetar care știe, în calitate de confident al miniștrilor, că drumurile de fier or să se răscumpere joacă la bursă și... devine milionar. Ei bine, a devenit aristocrat în România. Nimeni nu-ntreabă cum și-a făcut banii. Prin muncă? Prin o
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
rezultatul balotajului de marți și însoțește darea sa de seamă cu oarecari explicări pe cari le crede absolut necesare pentru onor. săi cititori. Trebuie să aibă cineva lipsa de cuviință a "Romînului" pentru a mai îndrăzni să vorbească de o biată alegere la care, pentru cuvinte expuse la acest loc, opozițiunea s-a abținut de-a lua parte. Și "Romînul vrea să ne facă să credem minunea că a fost în momentul de față în Colegiul I al Capitalei 86 de
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
de rasă engleză se numără cu sutele de milioane, nu sunt patru milioane și jumătate. Cine are puterea Angliei, averea și producțiunea ei și mai cu seamă mintea ei poate să-și dea și aerul ei. A compara însă o biată stirpe tătară, fie cât de energică, cu rasa anglo-saxonă și a aștepta de la ea minunile celei din urmă e curată copilărie. [10 - 11 august 1881] [""ROMÎNUL" S-A PUS PE STUDII... "] "Romînul" s-a pus pe studii comparative. Pentru a
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
câțiva lei de cheltuială, trebuie să usuce la soare câteva baniți. Nimeni nu vrea să aibă în vedere ca în luna lui septemvrie, mai ales în județele de la poalele munților, tot fânul, toate ovezele, hrișca este încă pe câmp. Pe când bietul țăran dar nu știe cum s-ar scula mai de dimineață, nu știe cum ar lucra mai repede cu toată familia lui ca să nu-și piardă puțina recoltă, ce i-au dăruit-o Dumnezeu, deodată năpădește în comună subprefectul cu
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
mii de demagogi cari trăiesc direct sau indirect din buget am păstrat acest epitheton ornans, pentru cumularzi, lefegii, agenți electorali plătiți, cârciocari și coțcari cari s-au vârât până și în comunele rurale; iată pentru cine păstrăm epitetul, nu pentru bietul nostru popor, pe care numai prefectul roșu d. Vidrașcu îl numește sălbatic într-o țară civilizată. Ignoranța lui, sărmanul, e mai bună decât ignoranța pospăită a acelor redactori ai "Romînului" cari, prin frustrarea statului, grămădesc milioane și segerează în oameni
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
pătărlăgeanu? Mai bine nu vă amestecați unde nu vă fierbe oala. La pehlivănii de burse și politice, la escamotări de bilete din urne electorale, la pungășie și tripotaj vă pricepeți. Adevărat meșteri, n-avem ce zice. Dar până și de bietele cărți de citire vă legați, cari ar trebui să fie un obiect de îngrijire națională ca și textul Bibliei? Ș-aci vreți să vă arătați filozofia de țap în toată goliciunea ei? Dar nu vedeți că nu știți a scrie
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
tocmai pe placul roșiilor, nici pe acela al oamenilor de ordine. [24 septembrie 1881] ["LA CONGRESUL LITERAȚILOR... "] La congresul literaților din Viena am văzut reprezentată România de un domnișor, anume Djuvara, care nici literat e, nici vrun om acătării, un biet omușor de pe la Brăila, iată tot. Dar se vede că, de vreme ce în acel congres avea să se facă nițică politică socialistă, trebuia un mic fanariot care să asiste la adunări. {EminescuOpXII 340} Nu avem, se 'nțelege, o opinie exagerată despre importanța
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]