6,806 matches
-
în mâini privea la televizor. Săru mâna, mama, mi-a spus încet! Ce-i cu tine, ești bolnav? De ce nu ai făcut focul? N-am putut! Peste câteva minute focul ardea vesel în sobă, iar masa s-a umplut cu bunătățile aduse de la București, de la bufetul Academiei. Nu vrei să mănânci?, l-am întrebat mirată că nu se dă jos din pat. Nu mănânc! 154 Măi mamă, ce-i cu tine ? L-am întrebat, apucându-l de mână. Abia atunci am
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
la priveghere la morți, de unde fura bolduri pe care le înfigea în reverele amanților căsătoriți. Aceștia stăteau noaptea lângă femeile lor ca morții. Înviau numai în așternuturile apretate ale Svetlanei. Comerțul cu lucruri „din afară”, carne, unt, cașcaval și alte „bunătăți” mergea bine. Își luase o Dacie nouă, galbenă, cu banii în mână și avea carnet de șofer. Uneori, când pe spatele bikinilor scria vineri, îl aducea cu mașina pe Ghiță la țară. Venea cu sacoșele pline cu „marfă de la pachet
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
încăperea. Tresăream de câte ori auzeam trecând o mașină pe stradă. În această situație dificilă, iată că intră pe ușă Mișu. Văzuse mașina cu număr străin în fața primăriei. A năvălit în birou să vadă „nemții” în carne și oase. Maaamă, ce de bunătăți!, a strigat îndesând în geantă bomboanele și ciocolata de pe masă, după care a alergat să-și ajungă din urmă colegii de școală și să se laude cu cele obținute. Noi v-am adus toate acestea pentru ajutorul ce i ați
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
când am ajuns la primărie, în birou era „prietenul meu”de la Colegiul de Partid. Mi s-au înmuiat picioarele când l-am văzut și sângele mi-a năvălit în obraji. „Bine că am încuiat dulapul unde am pus sacoșa cu bunătăți de la nemți. Precis am fost urmărită aseară la Boiereasca”, mi-am spus în gând, amintindu-mi de geamul deschis și de tusea pe care am auzit-o de afară. Cu ce ocazie pe la noi, așa de dimineață? Va trebui să
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
milițieni încercau cu greu să țină piept mulțimii de bucureșteni care așteptase ieșirea delegației pentru a intra în hală și a-și face cumpărăturile. Unii care locuiau prin apropiere au stat câteva nopți și au văzut descărcându se lăzi cu bunătăți, iar acum voiau să cumpere și ei ceva să ducă la copii acasă. Când am ajuns acasă, peste câtva timp, aveam să aflu de la sora mea că, după plecarea delegației, oamenii au fost obligați să formeze cozile ceva mai încolo
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
vin bun sau de tărie. Gospodină vrednică, toamna se ocupa cu pregătirea conservelor. Colinda cu șareta primăriei, însoțită de guard, grădinile de zarzavat din fiecare sat taman când acestea erau coapte. Făcea sute de borcane cu dulcețuri, zacuscă și alte bunătăți din care împărțea tuturor celor de care avea nevoie. Dărnicia ei nu era câtuși de puțin dezinteresată. Lipsea mult de la serviciu dar, de câte ori era nevoie de ea, la orice oră din zi sau din noapte, putea fi chemată și răspundea
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
precizând că vom fi așteptați la ora 13,30. Am plecat în Poiana Brașov, am făcut un tur și, când am ajuns la Șura Dacilor, cei de acolo ne așteptau cu taraf, dansatori și mesele pline cu tot felul de bunătăți. Nici n-au vrut să audă de Virgil Trofin și de Tâmpa, precizând, în repetate rânduri, că au fost anunțați "de la CC" și somați ca totul să iasă bine pentru "tovarășii din RFG". A ieșit superb, numai că în loc să ajungem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
Dacă nu sunt rentabile, cum de au fost cumpărate? Oare așa de filantropi să fi fost? Nu! Le-au desființat și în același timp și-au făcut ”plinul”, au trecut la făcut regii, le-au revândut cu prețuri înzecite și bunătatea de „miere” a intrat cinstit cu acte-n regulă în casa de bani, conturi bancare ale băieților deștepți, ale afaceriștilor, că așa-i când apele-s învolburate și destul de tulburi, unii se îmbuibă de bine și mulțimea o duce din ce în ce mai
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
Dacă nu sunt rentabile, cum de au fost cumpărate? Oare așa de filantropi să fi fost? Nu! Le-au desființat și în același timp și-au făcut ”plinul”, au trecut la făcut regii, le-au revândut cu prețuri înzecite și bunătatea de „miere” a intrat cinstit cu acte-n regulă în casa de bani, conturi bancare ale băieților deștepți, ale afaceriștilor, că așa-i când apele-s învolburate și destul de tulburi, unii se îmbuibă de bine și mulțimea o duce din ce în ce mai
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
care pomenea despre vremurile glorioase ale pirateriei. Disimularea, discreția, relaxarea existențială și insesizabilul protest social sunt valorațiile unui chip în care marginalitatea se îmbină perfect cu un posibil centru de iradiere colectivă. Spre deosebire de brutalul Israel Hands, care considera că din bunătate nu poate ieși nimic folositor, Silver manifesta o concilianță cu repercusiuni foarte utile pentru desele schimbări de situație din propria-i viață. El avea certe calități de lider, era votat căpitan de restul oamenilor, când venea momentul unei acțiuni, avea
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
numit Eugen Păunel, succesorul său în acest post, «primul ei director sub eră românească»”. În anul 1919 ajunge profesor titular la Catedra de Teologie Practică a Facultății de Teologie, iar în anul universitar 1920 - 1921 a fost decanul acestei facultăți. Bunătatea și blândețea față de stundenți, respectul și devotamentul față de colegii săi profesori, a caracterizat activitatea sa de dascăl în învătământul teologic. De cealaltă parte, în cler, Cotlarciuc rămâne diacon până în anul 1914, când primește punerea mâinilor întru cele ale preoției, în
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
cel Bun, ci dânsul are menirea de a fi totodată și un harnic și conștient răspânditor al ideii unirii și un propagator al unificării sufletești a neamului nostru din toate colțurile pământului românesc. Cu pregătirea științifică ce o are, cu bunătatea și modestia lui creștinească nu ne îndoim că noul episcop Nectarie va începe o activitate binecuvântată de Cel de Sus în episcopia cea nouă, și totuși atât de veche, din Cetatea-Albă”. Lucru foarte adevărat, căci urcușul lui Nectarie pe treptele
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
vrednic urmaș al marelui luptător pentru propășirea bisericii și binele neamului...al blajinului arhipăstor Nectarie, trecut de curând întru cele de veci”. Romulus Cândea, unul dintre biografii lui Nectarie spunea: „ceea ce l-a caracterizat pe Mitropolitul Nectarie a fost blândețea, bunătatea și munca fără preget depusă în toate împrejurările și în toate locurile unde a fost chemat să lucreze. O viață de modestie și necontenite strădanii, iată viața lui Nic. Cotlarciuc”. O apreciere post mortem, însă mult mai recentă, a fost
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
lemn) în măsură foarte mică funcționarilor săraci, pentru a-și zidi o căsuță, am dat la sinistrați și la oameni săraci” și a dat cu reducere chiar și la acuzatorul lui, D-l Sbiera, „pentru că nu am putut rezista în bunătatea mea. Am făcut această milostenie. Nu-mi pare rău, că dacă fac pomană, să nu-ți pară rău, așa ne învață biserica”. Nectarie Cotlarciuc a întreprins și pelerinaje în Țara Sfântă. Este consemnat faptul că în anul 1930 a condus
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
îndeplinească, și înfăptuirea acestora cu simțul răspunderii, au făcut din Nectarie Cotlarciuc un mare misionar. A câștigat simpatia străinilor ortodocși și apusenilor, iar acasă la el a avut de luptat cu mizeriile, dar a dovedit o părintească blândețe și o bunătatea rară, un duh de dreptate și de creștinească iertare. Si poate tocmai pentru că a fost drept, a trebuit să poarte atâția ani jugul suferințelor, după cuvântul Psalmistului care zice „dreptul trebuie să sufere” (Psalm 34:20).
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
nu am mai înjurat în viața mea. Pentru mine nu a funcționat înjurătura ca o supapă de răcorire. Mama a fost o femeie frumoasă și inteligentă. Avea o inteligență nativă care mă surprindea adesea. Era foarte credincioasă și avea o bunătate angelică. Dădea și ultima bucățică de pâine. Era bolnavă, avea unele tulburări pe fond nervos pe care cu greu reușea să le învingă. Tocmai de aceea se ruga mereu. Cu siguranță că spunea Rugăciunea lui Iisus. Știa să se facă
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
un rol important în formarea morală și spirituală a băiatului. Unul, în special, a influențat în formarea sa creștină, părintele Albano Clementi, numit de școlari «profesorul sfânt». Iar acești buni părinți își vor aminti de acel tinerel care excela prin bunătate și sârguință peste ani, în ciuda evidentei dar demnei sărăcii a mijloacelor economice. Sacramentele inițierii creștine În perioada anilor petrecuți la Stigmatiști, Giovannino frecventa zilnic și Oratoriul San Giovanni in Foro, condus de don Vicenzo Gilardoni, confesorul mamei sale. Acest paroh
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
pentru că aici și-a dat seama că durerea fizică și suferința morală fac să cadă masca orgoliului ori a siguranței obraznice, făcându-l pe fiecare mult mai disponibil relaționării cu ceilalți și cu Dumnezeu. A avut șansa să vadă că bunătatea și lealitatea, care putea să pară cuiva o prostie, într-un final se demonstra învingătoare. Câți soldați a reușit să readucă la frecvența sacramentelor și la împăcarea cu Dumnezeu și între ei! Un exemplu între atâtea. Doi camarazi de arme
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
capelanului, și Surorile Milostivirii din Congregația fondată de fericitul don Carlo Steeb și de Vincenza Maria Poloni. Femei de un temperament excepțional, consacrate lui Dumnezeu pentru slujirea aproapelui aflat în suferință, care știau să armonizeze seriozitatea și competența profesională cu bunătatea maternă. Desfășurau o muncă prețioasă și delicată. Don Calabria a nutrit totdeauna o mare stimă și o venerație pentru ele. Și le reamintea totdeauna cu recunoștință. Superioara era sora Bernardina, o femeie tiroleză, cu un caracter ferm și matern. Despre
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
instrucțiuni pentru ceea ce aveam de făcut și îmi oferea ceva de ciugulit pentru toată noaptea. Cu bolnavii avea atâta dragoste, ca o mamă. Îl vedea în ei pe Isus Cristos în suferință: nu făcea deosebiri, tratându-i pe toți cu bunătate și gingășie». Din experiența avută prin contactul cu aceste surori, don Calabria a înțeles importanța prezenței feminine în asistența bolnavilor, a orfanilor ori a bătrânilor. Din acest motiv, atunci când a început Casa Buoni Fanciulli (Casa copiilor buni) pentru asistența copiilor
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
-și viziteze familia. Într-o zi, coborând pe scări, s-a împiedicat și a căzut, împrăștiind prin aer coșul cu fiole și seringi. S-a dus la medicul ofițer, așteptându-se la o pedeapsă. Dar el l-a întrebat cu bunătate: «Calabria, v-ați lovit?». Și totul s-a terminat acolo. Un alt ofițer ce se ocupa cu dietele bolnavilor a insistat voind să fie înscris pe acea listă și numele lui Calabria, ca să poată să se bucure de o hrană
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
le dirija imediat spre cei care aveau nevoie și, mai ales, spre ai săi «Copii buni». Dacă am dori să sintetizăm principalele caracteristici ale acestui frate, am putea spune că în el se deslușeau în mod eminent buna dispoziție și bunătatea. O bună dispoziție un pic rustică, care se exprima într-un limbaj mixt de lombard și de venețian. Tuturor confraților comunității le-a dat unele apelative puțin înțepătoare, atenuate de glasul simpatic al vocii sale: «Canalie mică, caraghiosule, vicleanule». Nu
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
al vocii sale: «Canalie mică, caraghiosule, vicleanule». Nu erau epitete ofensatoare, ci un mod familiar de a se relaționa cu ceilalți. Chiar și față de prietenul cel mai drag, don Giovanni Calabria, părintele Natale își permitea să facă o ironie binevoitoare. Bunătatea sa sufletească se manifesta prin gesturi simple și spontane care emoționau. Mulți dintre penitenții lui veneau la el de departe. Se spovedeau și voiau să primească sfânta Împărtășanie. Amintim că era în vigoare obligația de a nu mânca nimic de la
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
o capodoperă de sfințenie. În raportul lor au interacționat o serie de factori diverși și complementari: de natură psihologică, ascetică și carismatică. Părintele Natale poseda calitățile care le integrau pe cele ale lui don Calabria: o energie tenace unită unei bunătăți simple, o inteligență reflexivă și analitică, facilitate la umor, cultură teologică solidă, sobrietatea de viață și credința integră. Era sever cu sine, dar comprehensiv (înțelegător) cu fragilitatea altora. Era clar și incisiv. Știa să-și asume responsabilitatea pentru ceea ce sfătuia
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
sufocată de emoție, a jucat ultima carte în apărarea protejatului său: «Nu pot să neg deficiența culturală și sănătatea precară a lui Calabria, dar voi nu luați în seamă aspectele pozitive, bogăția spirituală și morală a acestui tânăr? Nu considerați bunătatea, umilința, ascultarea, spiritul de sacrificiu, pietatea profundă, zelul pentru suflete? Dacă voi decideți să nu-l admiteți la teologie, eu îmi declin orice responsabilitate în fața lui Dumnezeu...». A pronunțat aceste cuvinte dintr-o răsuflare, cu fața palidă și mâinile care
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]