6,424 matches
-
anilor decadenței șapirografului, unii oameni făceau șabloane cu ajutorul calculatoarelor timpurii și a imprimantelor cu impact cu matrice de puncte. Spre deosebire de multiplicatoarele spirit (unde singura cerneală disponibilă este deșertată de pe imaginea originală), tehnologia șapirografului funcționează prin forțarea unei rezerve reîncărcabile de cerneală prin originalul șablon. Teoretic, procesul șapirografic ar putea continua pe termen nelimitat, în special dacă un original șablon durabil ar fi folosit (ex.: o folie subțire de metal). În practică, majoritatea șabloanelor cu preț scăzut se uzează treptat pe parcursul producerii
Șapirograf () [Corola-website/Science/323238_a_324567]
-
deteriorează treptat, producând o degradare caracteristică a calității imaginii până când acesta se rupe, întrerupând brusc tirajul. Adesea, materialul șablonului care acoperă interioarele literelor formate din linii închise (ex.: „a”, „b”, „d”, „e”, „g”, etc.) se desprinde, cauzând litere umplute cu cerneală în copiile rezultate. Șablonul se va întinde treptat, începând în apropierea capătului unde forțele mecanice sunt cele mai pronunțate, cauzând o arcuire caracteristică a rândurilor de text ale copiilor, care progresează până șablonul se uzează complet. Gestetner Company (și alții
Șapirograf () [Corola-website/Science/323238_a_324567]
-
amatorilor științifico-fantasticului, care le foloseau extensiv în producția fanzinelor pe la jumătatea secolului al XX-lea, înainte ca fotocopiatul să devină ieftin. Literele și simbolurile tipografice erau uneori folosite pentru crearea ilustrațiilor, ca un precursor al artei ASCII. Deoarece schimbarea culorii cernelii într-un șapirograf putea fi un proces laborios, implicând curățarea extensivă a mașinii sau, la modelele mai noi, înlocuirea tamburului sau a rolelor, iar apoi trecerea hârtiei prin mașină o a doua oară, unii editori de fanzine au experimentat tehnici
Șapirograf () [Corola-website/Science/323238_a_324567]
-
copii de documente și alte imaginii vizuale pe hârtie obișnuită în mod rapid și ieftin. Majoritatea fotocopiatoarelor actuale folosesc o tehnologie numită „xerografie”, un proces uscat care utilizează căldura. Copiatoarele pot de asemenea folosi și alte tehnologii precum jetul de cerneală, dar standardul în cadrul muncii de birou este totuși xerografia. Fotocopierea xerografică de birou a fost introdusă de compania Xerox în 1959 , și a înlocuit treptat copierea prin Verifax, fotostat, hârtie carbon, șapirograf și alte mașini multiplicatoare. Preponderența utilizării sale în cadrul
Fotocopiator () [Corola-website/Science/323264_a_324593]
-
documente cu o focalizare mai bună, fiind mai ușor de citit și studiat. Prima mașină de copiat pentru birouri utilizată pe scară largă a fost inventată de James Watt în 1779. Se baza pe transferarea fizică a unei părți din cerneală (special preparată) de la o scrisoare sau un desen originale la o foaie de hârtie subțire umezită necalibrată prin intermediul unei prese. Copia putea fi apoi citită de pe avers. Sistemul a fost un succes comercial și s-a aflat în uz mai
Fotocopiator () [Corola-website/Science/323264_a_324593]
-
xerografic. Până la sfârșitul anilor 1970, producătorii de hârtie au făcut „compatibilitatea” xerografică una dintre cerințele pentru majoritatea mărcilor lor de hârtie pentru birou. Unele dispozitive vândute ca fotocopiatoare au înlocuit procesul pe bază de tambur cu tehnologie cu jet de cerneală sau peliculă de transfer. Printre avantajele cheie ale fotocopiatoarelor față de tehnologiile de copiere mai timpurii se numără abilitățile lor de a: Pigmentul color a devenit disponibil în anii 1950, deși copiatoarele complet color nu au fost disponibile comercial decât atunci când
Fotocopiator () [Corola-website/Science/323264_a_324593]
-
color reprezintă o îngrijorare pentru guverne, deoarece facilitează contrafacerea bancnotelor. Unele țări au încorporat tehnologii anticontarfacere în valuta lor, special pentru a face mai dificilă folosirea fotocopierii color pentru falsificare. Aceste tehnologii includ filigrane, microtipărire/microtext, holograme, fire de siguranță, cerneală care pare să-și schimbe culoarea atunci când bancnota este privită dintr-un unghi diferit, imprimare vizibilă în lumina ultravioletă, imprimare aurie, imprimare în relief, imprimare latentă, microperforații sau benzi iridescente. Unele dispozitive de fotocopiat conțin programe speciale care pot preveni
Fotocopiator () [Corola-website/Science/323264_a_324593]
-
set odată, ori sunt folosite 20 de dispozitive separate pentru cele 20 de seturi. Copiatoarele de duzină folosesc de asemenea tehnologia numerică, dar tind să consiste dintr-un scaner de calculator personal standard cuplat la o imprimantă cu jet de cerneală sau una cu laser de duzină, ambele fiind mult mai lente decât omoloagele lor de calitate superioară. Totuși, dispozitivele cu jet de cerneală și scaner de calitate înferioară pot furniza copii color la un preț mult mai scăzut decât copiatoarele
Fotocopiator () [Corola-website/Science/323264_a_324593]
-
tind să consiste dintr-un scaner de calculator personal standard cuplat la o imprimantă cu jet de cerneală sau una cu laser de duzină, ambele fiind mult mai lente decât omoloagele lor de calitate superioară. Totuși, dispozitivele cu jet de cerneală și scaner de calitate înferioară pot furniza copii color la un preț mult mai scăzut decât copiatoarele color tradiționale. Unele multifuncționale cu scaner și imprimantă au și fax încorporat.
Fotocopiator () [Corola-website/Science/323264_a_324593]
-
tipar înalt, este un procedeu de imprimare a textului și imaginilor folosind o presă tipografică cu caractere mobile a căror suprafață activă este reliefată față de suprafața neutră și a căror direcție și orientare sunt inversate. Pe suprafața activă se aplică cerneală iar apoi este presată într-o coală de hârtie pentru a obține o imagine pozitivă orientată de la stânga la dreapta. Zațul sau compoziția tipografică reprezintă ansamblul caracterelor, de obicei metalice, care compun textul "cules" și așezat în rânduri și forme
Tipar cu zaț () [Corola-website/Science/323307_a_324636]
-
cu caractere mobile, matrițate individual și refolosibile, dispuse împreună într-o formă (ramă), în jurul anului 1440. Acesta a inventat de asemenea o presă tipografică de lemn, bazată pe teascul de struguri existent, unde suprafața caracterelor era cerneluită cu "mingi de cerneală" (un săculeț din piele de oaie umplut cu păr de cal, atașat la un mâner de lemn) iar hârtia era așezată manual, cu atenție, deasupra, apoi glisată sub o suprafață căptușită și fiind aplicată presiune de deasupra cu ajutorul unui șurub
Tipar cu zaț () [Corola-website/Science/323307_a_324636]
-
cu atenție, deasupra, apoi glisată sub o suprafață căptușită și fiind aplicată presiune de deasupra cu ajutorul unui șurub de dimensiuni mari. Presele metalice ulterioare au folosit un sistem cu pârghie și articulație în locul șurubului, însă principiul rămânea același. Rolele de cerneală cu "văl de clei" au accelerat procesul cerneluirii și au deschis calea pentru continuarea automatizării. Odată cu ivirea mecanizării industriale, aplicarea cernelei era efectuată de role care treceau pe suprafața zațului, mutându-se apoi pe un platou de cerneală separat de unde
Tipar cu zaț () [Corola-website/Science/323307_a_324636]
-
Rolele de cerneală cu "văl de clei" au accelerat procesul cerneluirii și au deschis calea pentru continuarea automatizării. Odată cu ivirea mecanizării industriale, aplicarea cernelei era efectuată de role care treceau pe suprafața zațului, mutându-se apoi pe un platou de cerneală separat de unde prelevau un strat de cerneală proaspăt pentru foaia următoare. Între timp, o foaie de hârtie era glisată pe un "tighel" cu balamale (a se vedea imaginea) care era apoi presat rapid pe zaț și basculat iarăși înapoi pentru
Tipar cu zaț () [Corola-website/Science/323307_a_324636]
-
au accelerat procesul cerneluirii și au deschis calea pentru continuarea automatizării. Odată cu ivirea mecanizării industriale, aplicarea cernelei era efectuată de role care treceau pe suprafața zațului, mutându-se apoi pe un platou de cerneală separat de unde prelevau un strat de cerneală proaspăt pentru foaia următoare. Între timp, o foaie de hârtie era glisată pe un "tighel" cu balamale (a se vedea imaginea) care era apoi presat rapid pe zaț și basculat iarăși înapoi pentru îndepărtatea hârtiei și inserarea următoarei foi (pe
Tipar cu zaț () [Corola-website/Science/323307_a_324636]
-
Tefillin uMezuzah v’Sefer Torah”, „Hilchot Tzitzit”, „Mishnat Hasofer”, „Likkut Sifrey”, „Shulhan Aruch Harav”. etc. Un șofer stăm se folosește de un toc din trestie sau până de gașca (uneori de curcan), numit kolmós sau kulmós (קולמוס) și de o cerneală specială, numită „dyo stăm”, preparată după o rețetă din vechime, conținând ulei, catran, ceară, si o cantitate mică de miere. Dacă inițial țocurile erau în majoritatea lor din trestie, ulterior s-a raspandit folosirea de pene, dar denumirea kolmos, din
Sofer Stam () [Corola-website/Science/325703_a_327032]
-
plantă care creștea din belșug în mlaștinile Nilului, egiptenii nu au fost nevoiți să realizeze o schematizare mai accentuată a hieroglifelor așa cum s-a întâmplat cu cuneiformele mesopotamiene care erau zgâriate pe tăblițele din argilă. Folosirea ușoară a scrierii cu cerneală pe sulurile de papirus a dus la folosirea complicatelor hieroglife pe toată durata civilizației egiptene antice, hieroglife uneori asemănătoare cu benzile desenate din zilele noastre. Plinius cel Bătrân, în opera sa "Naturalis Historia", a descris prelucrarea papirusului de către egipteni: pentru
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
astfel de manuscrise șterse și rescrise. Scribul punea pe genunchi papirusul desfăcându-l din sulurile legate și aranjate cu grijă, apoi își înmuia penelul (o tulpină de trestie macerată la vârf) într-un mic vas cu apă pentru a dilua cerneala sau culorea preparată din elemente naturale prin adăugarea gumei de lipit: negrul de fum era folosit pentru obținerea cernelii negre (folosită la majoritatea textelor), din ocru (oxid de fier extras din argila din Egipt) se obținea cerneală roșie (folosită la
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
grijă, apoi își înmuia penelul (o tulpină de trestie macerată la vârf) într-un mic vas cu apă pentru a dilua cerneala sau culorea preparată din elemente naturale prin adăugarea gumei de lipit: negrul de fum era folosit pentru obținerea cernelii negre (folosită la majoritatea textelor), din ocru (oxid de fier extras din argila din Egipt) se obținea cerneală roșie (folosită la sublinierea și încadrarea unor părți ale textului - din latinescul "ruber" „roșu” derivă termenul modern "rubrică") În zona mediteraneană evoluția
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
pentru a dilua cerneala sau culorea preparată din elemente naturale prin adăugarea gumei de lipit: negrul de fum era folosit pentru obținerea cernelii negre (folosită la majoritatea textelor), din ocru (oxid de fier extras din argila din Egipt) se obținea cerneală roșie (folosită la sublinierea și încadrarea unor părți ale textului - din latinescul "ruber" „roșu” derivă termenul modern "rubrică") În zona mediteraneană evoluția formelor de scriere a atins punctul final prin apariția unui sistem alfabetic: adică un sistem care conține o
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
decât cele din Mesopotamia. Totuși, pentru că descifrarea inscripțiilor încă nu s-a putut realiza, nu se poate stabili dacă ele reprezintă într-adevăr un text sau protoscriere. Ca și în Egipt, în China s-a folosit la scriere penelul și cerneala, fie pe materiale moi (țesături de obicei din mătase) sau uneori pe materiale mai neobișnuite (os, bronz, carapace de broască țestoasă). Primele inscripții cu scriere chineză datează din 1500 î.Hr. și prezintă un sistem de ideograme diferit ca grafie de
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
Tiparul adânc este o categorie a tehnicilor de stampare în care imaginea este incizată într-un suport, numit "clișeu", zonele incizate reținând cerneala. Clișeul reprezintă "negativul" gravurii. Gravarea negativului se face fie chimic, cu ajutorul acizilor (acvaforte, acvatintă, mezzotintă etc.), fie macanic, cu ajutorul dălților sau acelor (ac rece), fie printr-o combinație a celor două (taille douce). Deasupra negativului se așază o foaie de
Tipar adânc () [Corola-website/Science/325048_a_326377]
-
stratului protector de vernis, creându-se astfel adâncituri în clișeul metalic. După ce este suficient de corodată, plăcuța este scoasă din baia de acid iar vernisul este îndepărtat pentru pregătirea următorului pas din procesul gravurii. Pentru inprimarea clișeului incizat, se aplică cerneală pe suprafața acestuia asigurându-se buna ei pătrundere în adâncituri. Plăcuța este frecată cu tarlatan (sau altă pânză) pentru îndepărtarea grosului cernelei și apoi ștearsă mai bine cu ziar sau pagini de cărți de telefoane învechite, lăsând cerneală doar în
Tipar adânc () [Corola-website/Science/325048_a_326377]
-
se aplică cerneală pe suprafața acestuia asigurându-se buna ei pătrundere în adâncituri. Plăcuța este frecată cu tarlatan (sau altă pânză) pentru îndepărtarea grosului cernelei și apoi ștearsă mai bine cu ziar sau pagini de cărți de telefoane învechite, lăsând cerneală doar în adâncituri. O foaie de hârtie umedă este așezată peste plăcuță, astfel încât, la trecerea prin presă, hârtia umezită va putea fi forțată în adânciturile umplute cu cerneală. Plăcuța și hârtia sunt apoi acoperite cu o țesătură groasă pentru asigurarea
Tipar adânc () [Corola-website/Science/325048_a_326377]
-
mai bine cu ziar sau pagini de cărți de telefoane învechite, lăsând cerneală doar în adâncituri. O foaie de hârtie umedă este așezată peste plăcuță, astfel încât, la trecerea prin presă, hârtia umezită va putea fi forțată în adânciturile umplute cu cerneală. Plăcuța și hârtia sunt apoi acoperite cu o țesătură groasă pentru asigurarea distribuirii egale a presiunii presei. După trecerea prin presă, clișeul și hârtia sunt descoperite și dezlipite unul de celălalt, fiind relevată stampa creată. În cazul gravurii mecanice clișeul
Tipar adânc () [Corola-website/Science/325048_a_326377]
-
precum și din așa-numitul "argint german" - un aliaj de cupru, zinc și nichel. Spre sfârșitul războiului, unele exemplare conțineau numai de zinc. Baza a fost făcută din fier pur, cu excepția crucilor pentru marinari, care au fost realizate din alamă de cerneluri, pentru a fi purtate pe un climat maritim. Crucea de Cavaler aparent corespunde Crucii de Fier de gradul întîi, însă diferă prin faptul că: este puțin mai mare și se purta pe o eșarfă alb-negru-roșie (culoarea Reich-ului) Se purta în jurul
Crucea de Cavaler a Crucii de Fier () [Corola-website/Science/326399_a_327728]