7,296 matches
-
lui, da; pe a lui și-o poate tulbura, și își poate pierde sufletul, adică mântuirea. Și așa, prin voia lui, a păcătuit Iuda când a vândut pe Hristos; și și-a pierdut sufletul; și e blestemat; și se va chinui; în veac și în veac, și dincolo de veac. Așa cum a hotărât Dumnezeu nu după voia Lui, ci după greul păcat al lui Iuda din Kerioth". 13 Radu Dragnea, Ortodoxie și naționalism, în "Buna Vestire", nr. 77, 28 mai 1937. 14
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
reflecție asupra Literaturii, a Poeziei. Reproiectată în actul de scriere a poeziei, activitatea mea de critic este, cred, una din dimensiunile a ceea ce numim în mod obișnuit "conștiință artistică"" Spune Eminescu în poema În zădar în colbul școlii: Ci trăiește, chinuiește/ și de toate pătimește/ Ș-ai s-auzi cu iarba crește. Nu altceva își dorește poeta într-un poem antologat în Punerea în abis (Editura Eminescu, 2000): "Am uneori o mare dorință/ să mă culc/ pe pămîntul pe care/ ani
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
în care să spun cine e mai important în relația prezentator, producător, editor, reporter. Cine face treaba asta înseamnă că n-a făcut niciodată teren și nu înțelege cum merge treaba. Dacă ai făcut teren, știi cât de mult se chinuie omul ăla în ploaie, în vânt, în frig, ca să-ți aducă ție știrea. A.N.: Care e cea mai frumoasă transmisiune în direct pe care ați făcut-o vreodată? E.Z.: Mie îmi plăceau transmisiunile pe care le făceam din Parlament
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Science/861_a_1560]
-
vrea să fie mobil, se simte oriunde în siguranță și de aceea este liber să scape din locație, deci fără îndoială este modern, și dacă este modern, este considerat de către societate normal. Localul este sărac și deci sedentar, este chinuit de incertitudine și prizonier al spațiului în care trăiește. Este victimă a izolării, este din nefericire depășit și, ca urmare, sancționat și considerat anormal. În concluzie, lumea în care trăim este prin destinul evoluției sale o lume globalizată, aflată într-
Prelegeri academice by VASILE BURLUI () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92374]
-
urmat epoca întunecată a Evului Mediu. Și această perioadă este plină de crime și masacre comise în numele Credinței. Unii care aveau puterea socială, spuneau în mod samavolnic că au fost împuterniciți cu puteri speciale și din partea Divinității, pentru a-i chinui și a-i omorî pe alții cărora nu le erau pe plac. Au rămas nenumărate desene și gravuri cu scene înfiorătoare de tortură, comise cu sadism de către unii, care își arogau drepturi speciale în numele ,,Credinței “. Omenirea și- a consumat cea
Tribul by Ciornei Marian () [Corola-publishinghouse/Science/91671_a_92380]
-
că animalele au nevoie de îngrijire (adăpost, hrană, îngrijiri medicale), atenție și afecțiune, de faptul că nu ar putea să trăiască într-un mediu poluat, că au și ele suflet și omul este dator să le ocrotească, nu să le chinuiască. Deci vorbim iarăși de ilustrarea responsabilității asumate, de semnificația gesturilor noastre și ei chiar ne înțeleg. Daca aș fi descris aceste demersuri într-un proiect didactic, aș fi scris despre abordarea interdisciplinară a temei «Animalele sălbatice» din cadrul temei anuale „Cum
SIMPOZIONUL NAȚIONAL CU PARTICIPARE INTERNAȚIONALĂ CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Camelia DUMITRU () [Corola-publishinghouse/Science/91780_a_93139]
-
să își petreacă viața. „Surghiunindu-mă, mi-ai poruncit să văd regiunile Pontului Și să despic cu nava marea scitică. Supunându-mă poruncii am venit pe țărmurile urâte ale Euxinului. Ținutul acesta se află sub polul cel înghețat. Nu mă chinuiește atât clima mereu friguroasă Și pământul veșnic ars din pricina gerului alb, Nici faptul că barbarii nu cunosc limba latină, Iar limba greacă a fost învinsă de limba getică, Dar mă îngrozește faptul că sunt amenințat din toate părțile De Marte
Caleidoscop by Gicuţa Elena Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Science/91784_a_93505]
-
veți mai avea vedenii înșelătoare și nu veți mai rosti proorociri...” Dar ei, neastîmpărații, au continuat-o cu proorocirile și minciunile lor pentru că era meserie bănoasă și căutată, ajungînd pînă în zilele noastre cu marele prooroc Elie Wiesel, care este chinuit sub lumina reflectoarelor de taina marilor minciuni ivrite inclusiv a industriei holocaustului. Și snoava lui Filon cu interpretarea textelor mozaice numai prin alegorie, este tot o mare minciună pusă la cale de acest întunecat în acțiunea lui de iudaizare a
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
slavei fericitului Dumnezeu care mi-a fost încredințată mie.” Dacă Legea/Tora era pentru asemenea tagmă de lepre, ucigași și degenerați, unde mai găsim bunătățile pe care Întunecimea Sa le-a dăruit ,,poporului ales”, sau poate Ucigă-l Toaca se chinuia cumplit să țină în frîu acest ,,popor îndărătnic... ticălos și stricat.”? În A doua epistolă a lui Pavel către corinteni, apostolul scrie la 11,22-23 fiind supărat că alți apostoli îi luau caimacul de prin frății, sumețindu-se astfel plin de
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
de Satana ca autor al tuturor relelor de pe pămînt. Și în scrierile esenilor de la Qumran sau de la Vatican se spune același lucru despre că-petenia frăției lui Israel. Osenii, amintiți mai sus erau de fapt esenii pe care iudeii s-au chinuit în draci să-i facă dispăruți din istorie iar informațiile din antichitate spun că trăiau în regiu-nea Mării Moarte, însă prin minciună se poate născoci orice istorie. Amintirea înțelepților geți -eseni sau aseni - o găsim și la slavii de răsărit
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
a spus: 14,9-11: ,, Dacă se închină cineva fiarei și icoanei ei, și primește semnul ei pe frunte sau pe mînă, va bea și el din vi-nul mîniei lui Iahwe, turnat neamestecat în paharul mîniei lui; și va fi chinuit în foc și în pucioasă, înaintea sfinților îngeri și înaintea Mielului. Și fumul chinului lor se suie în sus în vecii vecilor. Și nici ziua nici noaptea n-au odihnă cei ce se închină fiarei și icoanei ei, și oricine
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
Vino să-ți arăt judecata curvei celei mari care șade pe ape mari. Cu ea au curvit împărații pămîntului; și locuitorii pă-mîntului s-au îmbătat de vinul curviei ei!»” La 17,15 făcătorul de scorneli nu vrea să ne mai chinuie mintea și ne spune ce trebuie să înțelegem prin ,,ape mari”. Apoi mi-a zis: «Apele pe care le-ai văzut, pe care șade curva, sînt noroade, gloate, neamuri și limbi.»” Adică să fie clar pentru orice turbăciune sau prozelit
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
va putea crea probleme de sănătate, nedorite. 6. PERSONALITATEA Aparține temperamentului sangvinic, dând dovadă de echilibru, ritmicitate și o mare Încă de mica a fost independentă și încăpățânata. Nu-i lăsa pe cei din jur s-o ajute și se chinuia să-și rezolve singură Personalitatea sa o va izola de ceilalți copii de aceeași vârstă condamnând-o la autoizolare. efervescență emoțională. Este calma și stăpâna pe sine. Perseverența este trăsătura de caracter, valabilă pentru tot ce ține de pasiunea ei
Caleidoscop by Carmen Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93238]
-
pe Dumnezeu îl roagă”. Are cuvinte și pentru ostenitori, astfel: pe suflet ca soarele îl luminează, ca apa îl curățește, ca focul îl încălzește, ca untdelemnul, cu îndurarea lui Dumnezeu îl unge. în continuare, Sf. Vasile arată că pe cel chinuit de patimi, aduceri aminte păcătoase, îl ajută mult cititul Psaltirii, care „patimile trupești, iuțimea, urgia și mânia le potolește, înmulțește credința, nădejdea și legătura dragostei. Mai înainte spune cele viitoare, alege acestea de acum, aduce aminte de cele trecute.” Psaltirea
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
a ne încuraja și întări în duhul credinței și al rugăciunii, marele și nesecatul nostru izvor de putere și mângâiere. „Femeia canaaneancă, ieșind din hotarele acelea, striga către dânsul, zicând: Miluiește-mă Doamne, Fiul lui David, fiica mea este rău chinuită de un demon. Iar El nu i-a răspuns nici un cuvânt. Și apropiindu-se ucenicii lui îl rugau zicând: Slobozeșteo pe ea, că strigă în urma noastră”. Iisus a răspuns că El are îndatorirea să-i ajute numai pe cei din
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
Zaheu. Iar faptele pocăinței sunt postul, milostenia și toate lucrările bune care umplu golul din suflet și răscumpără vremea petrecută în păcat. Cred că nu este nici un creștin care să nu fi simțit greutatea și răspunderea păcatului, durerile unei conștiințe chinuite de remușcări, zbuciumul lăuntric al inimii care ne îndeamnă să facem binele în luptă cu legea trupului, care ne duce la păcat. Din mijlocul acestui chin sufletesc, Sf. Apostol Pavel strigă: „O, nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi de
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
Așa trebuie să ne gândim și la sufletul celui adormit. Să înălțăm rugăciuni pentru iertarea păcatelor și pentru odihna lui. Pentru răposați, să ne rugăm de parcă sufletul nostru s-ar afla în iad, în văpaie și noi înșine ne-am chinui; să simțim cu inima chinurile celor răposați, și să ne rugăm fierbinte ca Dumnezeu să-i odihnească în loc luminat, în loc de verdeață și în sânul lui Avraam să-i primească. în fiecare zi, dimineața și seara, să ne rugăm Domnului pentru
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
de sine și în ce s-ar putea transforma aceasta dacă e dublată de conștiința propriei valori?: „Deaș avea măcar un pic de pâine! O pâine mică, gustoasă, de secară, din care să poți mușca în timp ce colinzi străzile. Foamea mă chinuia puternic, doream să mor, să fiu departe. Am devenit sentimental și am început să plâng. Mizeria mea nu se mai sfârșea.” (p.55) Rar își înfrânge rușinea pentru a cerși ajutorul semenilor lui, expunându-se, în cea mai infamantă goliciune
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
ajunge și îl ține departe de casă vreo câteva zile bune, ascuns pe undeva, până ce promite (sau jură) că nu va mai atinge țigara. Tot vărul său îi spulberă și iluzia descendenței umanității din barză. El, săracul fusese toată copilăria chinuit de o glumă a unui unchi cum că doar pe el lar fi adus barza din America, maică-sa nu făcuse decât să întindă un cearșaf, să-i amortizeze căderea... În timp ce toți ceilalți ar fi fost din aceeași familie, el
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
capetele și rugându-se pentru Thecla, atunci pot spune că, în sfârșit, am înțeles"267) că, așa cum a spus Isus tatălui copilului lunatic "toate sunt cu putință celui ce crede" (Marcu, 9, 17-31) sau femeii canaaneence a cărei fiică era chinuită de un demon: "O femeie, mare este credința ta; fie ție dupa cum voiești! (Matei, 15, 22-28). Transparența numelor personale se aplică și toponimelor: locul unde se înfăptuiește minunea este Biserica Mântuirii; aici, Dumitru ajunge din întâmplare, căutând un festival
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
și primăvara vine, dar Sf. Dumitru când aleargă împrejurul pământului, frunzele cad și omăt și iarna vine"445. Cel cu memoria prodigioasă, Lixandru (acesta este motivul pentru care, dintre toți foștii săi elevi, Fărâmă îl caută pe Lixandru), visător, poet, chinuit de misterul dispariției lui Iozi, învață limba ebraică, limba sacră a Vechiului Testament, pentru a accede la acest tărâm dorit. Lixandru este un nume cu rol anamnetic în text; când îl aude prima dată, anchetatorul Dumitrescu tresare, "parcă s-ar
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
cosmicizare a spațiului. "Sulcus primigenius" face parte din ritualul întemeierii unei cetăți, iar distrugerea zidurilor și tragerea unei brazde împrejurul ruinelor echivala cu distrugerea ritualică a cetății. În nuvelă, găsirea comorii trebuie să aducă și liniștea sufletului Moșului, care se chinuie de patru ani și nu poate muri până nu va fi găsită comoara: "dacă n-o găsiți, nu se îndură Dumnezeu și nu mă ia. Și am să mă chinui așa până după Sfântul Dumitru"; ratarea momentului prielnic presupune așteptarea
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
comorii trebuie să aducă și liniștea sufletului Moșului, care se chinuie de patru ani și nu poate muri până nu va fi găsită comoara: "dacă n-o găsiți, nu se îndură Dumnezeu și nu mă ia. Și am să mă chinui așa până după Sfântul Dumitru"; ratarea momentului prielnic presupune așteptarea unui alt moment când ard comorile, iar Sf. Dumitru este unul dintre acestea. În termenii hermeneuticii lui Eliade, situația este aceea a unei "realități epifanice" pe care Ilaria încearcă să
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
efectele distructive ale proceselor naturale. Suferința, degradarea și moartea sunt aspecte ale vieții. Celelalte două reguli: 3) regula loialității. Agenții morali au obligația de a fi loiali naturii, adică nu trebuie să intervină asupra vieții sălbatice, să abuzeze sau să chinuiască animalele. Chiar și domesticirea animalelor este imorală; 4) regula dreptății distributive. Trebuie să restabilim întotdeauna echilibrul dreptății atunci când un agent moral încalcă o regulă a echității în detrimentul unui subiect moral. Prima regulă are prioritate asupra celorlalte trei. Cazurile dificile din
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
fie chiar atât de clare pe cât deveniseră, și ea începea iar să se zbată, să-l lovească, să-l scuipe și să-l ocărască după rânduială. Dacă vreun clasicist al agresiunilor sexuale l-ar fi întrebat pe Rică la ce chinuia fata în halul ăla (admițând că deținătorul secretului nu i-ar fi pocit pe loc mutra curiosului) probabil că răspunsul ar fi fost deconcertant de frust: "ca s-o văd". S-o surprindă, adică, în lenjeria intimă a neputinței și
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]