6,629 matches
-
p.a. 8 mai 1969 Iași, Ștefan Lory, vioară și Elise Popovici, pian • "Sonatina pentru vioară și pian" (1974) p.a. 16 iulie 1975, Piatra Neamț, Ștefan Ruha, vioară și Gabriela Marcovici, pian • "Improvizatione e Tocatta per oboe e piano" (1966) • "Cvartet de coarde nr.1" (1961) • "Cvartet de coarde nr.2", p.a. 10 mai 1974, Iași, Cvartetul Voces • "Sonata pentru violoncel și pian", p.a. Iași, 10 iunie 1975, Gheorghe Tănase, violoncel și Steluța Diamand Dumea, pian • "Cvartet de coarde nr. 3", p.a. 9
Vasile Spătărelu () [Corola-website/Science/329527_a_330856]
-
Lory, vioară și Elise Popovici, pian • "Sonatina pentru vioară și pian" (1974) p.a. 16 iulie 1975, Piatra Neamț, Ștefan Ruha, vioară și Gabriela Marcovici, pian • "Improvizatione e Tocatta per oboe e piano" (1966) • "Cvartet de coarde nr.1" (1961) • "Cvartet de coarde nr.2", p.a. 10 mai 1974, Iași, Cvartetul Voces • "Sonata pentru violoncel și pian", p.a. Iași, 10 iunie 1975, Gheorghe Tănase, violoncel și Steluța Diamand Dumea, pian • "Cvartet de coarde nr. 3", p.a. 9 mai 1982, cvartetul Voces • "E numele
Vasile Spătărelu () [Corola-website/Science/329527_a_330856]
-
piano" (1966) • "Cvartet de coarde nr.1" (1961) • "Cvartet de coarde nr.2", p.a. 10 mai 1974, Iași, Cvartetul Voces • "Sonata pentru violoncel și pian", p.a. Iași, 10 iunie 1975, Gheorghe Tănase, violoncel și Steluța Diamand Dumea, pian • "Cvartet de coarde nr. 3", p.a. 9 mai 1982, cvartetul Voces • "E numele tău", pentru soprană, clarinet și pian, p.a. Iași, 11 mai 1998, Ada Burlui, soprană, Ivonne Piedemonte, pian Muzica simfonică • "Simfonietta" (1964) p.a. 23 iunie 1965, Filarmonica Moldova Iași, dirijor Ion
Vasile Spătărelu () [Corola-website/Science/329527_a_330856]
-
Dumbrava minunată" - șapte scenete de balet pentru orchestră, p.a. 9 mai 1973, Filarmonica Moldova Iași, dirijor Ion Baciu • "Suita Brevis", p.a. 5 mai 1968, Orchestra Liceului de Artă Octav Băncilă, Iași, dirijor Nicolae Vurpăreanu • "Sonanțe pentru clarinet și orchestră de coarde", p.a. 25 noiembrie 1985, Orchestra de coarde a Conservatorului George Enescu, Iași, Dumitru Sâpcu, clarinet, dirijor Corneliu Calistru • "Pro Memoria" - Meditații la Enescu III, pentru coarde, instrumente de suflat de alamă și percuție, p.a. 17 mai 1996, Filarmonica Moldova Iași
Vasile Spătărelu () [Corola-website/Science/329527_a_330856]
-
orchestră, p.a. 9 mai 1973, Filarmonica Moldova Iași, dirijor Ion Baciu • "Suita Brevis", p.a. 5 mai 1968, Orchestra Liceului de Artă Octav Băncilă, Iași, dirijor Nicolae Vurpăreanu • "Sonanțe pentru clarinet și orchestră de coarde", p.a. 25 noiembrie 1985, Orchestra de coarde a Conservatorului George Enescu, Iași, Dumitru Sâpcu, clarinet, dirijor Corneliu Calistru • "Pro Memoria" - Meditații la Enescu III, pentru coarde, instrumente de suflat de alamă și percuție, p.a. 17 mai 1996, Filarmonica Moldova Iași, dirijor Alexandru Lăscae • "Epitaf" - 1989 (partitură revizuită
Vasile Spătărelu () [Corola-website/Science/329527_a_330856]
-
de Artă Octav Băncilă, Iași, dirijor Nicolae Vurpăreanu • "Sonanțe pentru clarinet și orchestră de coarde", p.a. 25 noiembrie 1985, Orchestra de coarde a Conservatorului George Enescu, Iași, Dumitru Sâpcu, clarinet, dirijor Corneliu Calistru • "Pro Memoria" - Meditații la Enescu III, pentru coarde, instrumente de suflat de alamă și percuție, p.a. 17 mai 1996, Filarmonica Moldova Iași, dirijor Alexandru Lăscae • "Epitaf" - 1989 (partitură revizuită), p.a. 20 septembrie 2002, Filarmonica Moldova, dirijor Alexandru Lăscae Muzică vocal-simfonică • "Inscripție", cantată pentru mezzosoprană, cor de femei și
Vasile Spătărelu () [Corola-website/Science/329527_a_330856]
-
Viorel Munteanu, Romeo Cozma, Leonard Dumitriu, ș.a. • Premiul I la Festivalul și Concursul Național de Poezie și de Creație Muzicală Mihai Eminescu, Iași, 1972 pentru lucrarea corală "Revedere" • Premiul pentru creație al U.C.M. din România (1982) pentru Cvartet de coarde nr.3" • Premiul George Enescu al Academiei Române (1983) pentru lucrarea "Meditații la Enescu". Cinci piese pentru pian solo • Titlul de Conferențiar universitar emerit (1983) • Premiul Orion - Festivalul Național de Interpretare a Liedului Ionel Perlea Ed. IX 2000, pentru "Cinci poeme
Vasile Spătărelu () [Corola-website/Science/329527_a_330856]
-
În analiză numerică, metoda coardei (sau metoda falsei poziții, metoda falsi) este o metodă de determinare a rădăcinii unei funcții pe un interval. La fel ca metoda înjumătățirii intervalului, metoda falsei poziții începe cu două puncte "a" și "b" astfel încât "f"("a") și "f
Metoda coardei () [Corola-website/Science/329721_a_331050]
-
valoare a funcției suficient de aproape de zero. Pentru a verifica corectitudinea algoritmului, considerăm numerele reale "a" și "b". Construim dreapta care trece prin punctele ("a", "f"("a")) și ("b", "f"("b")), ca și în contra figura alăturată. Această dreaptă este o coardă a graficului funcției "f". Ecuația acestei drepte se determină folosind formula ecuației dreptei care trece printr-un punct și are o pantă dată: Se determină acum" c", abscisa intersecției acestei drepte cu axa x Rezolvarea ecuației de mai sus oferă
Metoda coardei () [Corola-website/Science/329721_a_331050]
-
c", abscisa intersecției acestei drepte cu axa x Rezolvarea ecuației de mai sus oferă "c". Dacă valorile inițiale "a" și "b" sunt luate încât "f"("a") și "f"("b") să fie de semne opuse, sunt de semn opus, atunci metoda coardei converge la un zero al lui "f". Într-adevăr, din modul de construcție al intervalelor a și b, rezultă că a este un șir crescător, iar b este un șir descrescător. Ambele șiruri sunt monotone și mărginite, deci convergente. Notând
Metoda coardei () [Corola-website/Science/329721_a_331050]
-
1, "nu este una dintre cele mai bune lucrări ale mele". Versiunea ce a avut premiera în 1795 este cea care este interpretată și înregistrată astăzi. Lucrarea este orchestrată pentru pian solo, flaut, două oboaie, doi fagoți, doi corni și coarde. Concertul este structurat în trei părți: Prima parte este versiunea de concert a formei de sonată. Orchestra prezintă în introducere tema principală și tema subordonată. A doua introducere este în Fa major. Dezvoltarea variază în tonalități și se încheie în
Concertul pentru pian nr. 2 (Beethoven) () [Corola-website/Science/329847_a_331176]
-
lui Geminiani sunt trei seturi de "concerti grossi": Opus 2 (1732), Opus 3 (1733) și Opus 7 (1746) (sunt 42 de concerte per total) care introduc viola ca solist în grupul concertistic, transformându-le practic în concerte pentru cvartet de coarde. Aceste lucrări sunt puternic contrapunctuale pentru a mulțumi publicul londonez încă îndrăgostit de Corelli. Cea mai mare contribuție a lui Geminiani este tratatul său din 1751 "Arta cântatului la vioară", publicat la Londra, care este cea mai cunoscută și complexă
Francesco Geminiani () [Corola-website/Science/329884_a_331213]
-
din cele cinci concerte pentru pian finalizate ale sale, având o durată de doar 15 minute. Concertul este orchestrat pentru piculină, 2 flauturi, 2 oboaie, 2 clarinete, 2 fagoți, contrafagot, 4 corni, 2 trompete, 3 tromboni, tubă, timpane, percuție și coarde. Concertul pentru fi divizat astfel: Prima și ultima secțiune au o legătură tematică între ele deorece concertul începe și se încheie cu aceeași temă în Re bemol major. Secțiunea mediană (Sol diez minor) este mai întunecată dar deloc mai puțin
Concertul pentru pian nr. 1 (Prokofiev) () [Corola-website/Science/329897_a_331226]
-
a fost una flexibilă, la violă și violoncel, apărând nume sonore ca Alexandra Guțu, Ștefan Ambruș, Eva Bloch, Constantin Hațeg, Nina Podariu-Țapu ș.a. În anul 1978, cvartetul participă în Ungaria, la Seminarul Internațional Béla Bartók, condus la secțiunea Cvartete de coarde de Vilmos Tatrai, violonist de notorietate mondială, profesor la Academia de Muzică din Budapesta. În același an, în perioada 04.05 - 14.05, cvartetul Timișoara participă la Concursul Internațional de cvartete de coarde de la Evian (Franța), interpretând în etapa I
Ioan Fernbach () [Corola-website/Science/329931_a_331260]
-
Béla Bartók, condus la secțiunea Cvartete de coarde de Vilmos Tatrai, violonist de notorietate mondială, profesor la Academia de Muzică din Budapesta. În același an, în perioada 04.05 - 14.05, cvartetul Timișoara participă la Concursul Internațional de cvartete de coarde de la Evian (Franța), interpretând în etapa I, facultativă, Quatuor II, de Remus Georgescu, iar în etapa a II-a, obligatorie, Quatuor op. 28 de Anton Webern (lucrare impusă). În anul 1979, obține premiul I și titlul de laureat la etapa
Ioan Fernbach () [Corola-website/Science/329931_a_331260]
-
În anul 1979, obține premiul I și titlul de laureat la etapa republicană a Festivalului Național al Educației și Culturii Socialiste „Cântarea României”, ediția a II-a. În anul 1980, cvartetul participă din nou la Concursul Internațional de cvartete de coarde de la Evian (Franța), direct în etapa a II-a, interpretând Quatuor op. 96 în Fa Major de Antonin Dvořak și Quatuor op. 17, nr. 2 de Bela Bartok. Din presa vremii reținem: După Revoluția din 1989, în anii 1993/1994
Ioan Fernbach () [Corola-website/Science/329931_a_331260]
-
Diavolo della Notte" (Milano, 1859); "Vinciguerra" (Paris, 1870) și "Ero e Leandro" (Torino, 1880). A compus și un oratoriu, "Grădina Olivet" (după un libret de Joseph Bennett), care a fost produs la Festivalul din Norwich în 1887, unsprezece cvartete de coarde, un cvintet pentru cvartet de coarde și contrabas și numeroase lucrări pentru contrabas, inclusiv două concerte pentru contrabas și orchestră, Gran Duo Concertante pentru doi contrabași, Passione Amorosa pentru doi contrabași și numeroase lucrări pentru contrabas și pian. Cu puțin
Giovanni Bottesini () [Corola-website/Science/329936_a_331265]
-
Paris, 1870) și "Ero e Leandro" (Torino, 1880). A compus și un oratoriu, "Grădina Olivet" (după un libret de Joseph Bennett), care a fost produs la Festivalul din Norwich în 1887, unsprezece cvartete de coarde, un cvintet pentru cvartet de coarde și contrabas și numeroase lucrări pentru contrabas, inclusiv două concerte pentru contrabas și orchestră, Gran Duo Concertante pentru doi contrabași, Passione Amorosa pentru doi contrabași și numeroase lucrări pentru contrabas și pian. Cu puțin timp înainte de moartea sa Bottesini a
Giovanni Bottesini () [Corola-website/Science/329936_a_331265]
-
sunet remarcabil. A fost fabricat de Carlo Antonio Testore în 1716 și a fost deținut de câțiva contrabasiști necunoscuți. Bottesini a cumpărat instrumentul în 1838 pentru 900 de lire. Contrabasul Testore a fost convertit înapoi la un instrument cu patru corzi, apoi cu trei. În cele din urmă a fost convertit înapoi în configurația de patru corzi iar în prezent se află în posesia unui colecționar din Japonia.
Giovanni Bottesini () [Corola-website/Science/329936_a_331265]
-
câțiva contrabasiști necunoscuți. Bottesini a cumpărat instrumentul în 1838 pentru 900 de lire. Contrabasul Testore a fost convertit înapoi la un instrument cu patru corzi, apoi cu trei. În cele din urmă a fost convertit înapoi în configurația de patru corzi iar în prezent se află în posesia unui colecționar din Japonia.
Giovanni Bottesini () [Corola-website/Science/329936_a_331265]
-
în calitate de solist. Igor Stravinski a avut debutul său ca dirijor în cadrul aceluiași concert, dirijând Octetul pentru Suflători. Concertul este orchestrat pentru 2 flauturi, piculină, 2 oboaie, 2 clarinete, 2 fagoți, 4 corni, 2 trompete, tubă, timpane, tobă mică, tamburină, harpă, coarde și vioară solo. Concertul este structurat în trei părți: În ciuda evenimentelor care au dus la abdicarea Țarului Nicolae al II-lea și în cele din urmă la Revoluția din Octombrie, 1917 se va dovedi a fi cel mai productiv an
Concertul pentru vioară nr. 1 (Prokofiev) () [Corola-website/Science/329946_a_331275]
-
africană, inclusiv muzica Gnawa, și boogie-woogie. Multe instrumente create în Sahara de sud sunt făcute pentru a cânta melodii ce conțin ostinati. Acestea includ lamelofoane, precum mbira, xilofoanele, balafonul, bikutsi, și gyilul. Ostinati sunt, de asemenea, cântați la instrumente cu coarde, cum ar fi Kora, gangoqui și ansamblurile cu clopote și tobele cu ansambluri înclinate. În următorul exemplu, un gyil într-un "eco-ritm" de trei doimi. Cu mâna stângă se cântă notele mai mici și cele două măsuri principale, în timp ce mâna
Ostinato () [Corola-website/Science/329975_a_331304]
-
Toccata (din Italiană "Toccare", "a atinge") este o piesă muzicală virtuoză pentru un instrument cu claviaturi sau cu coarde ciupite ce conține pasaje sau secțiuni rapide, cu sau fără secțiuni de fugă, în care accentul se pune pe dexteritatea degetelor interpretului. Mai rar termenul se aplică unor lucrări pentru mai multe instrumente (un exemplu fiind introducerea operei "Orfeu" de
Toccată () [Corola-website/Science/329988_a_331317]
-
solo). Cele mai cunoscute din cele 12 concerte sunt nr. 6 în La minor, nr. 8 în La minor pentru viori și nr. 10 în Si minor pentru patru viori. Concertul nr. 1 în Re major pentru patru viori și coarde, RV 549: Concertul nr. 2 în Sol minor pentru două viori, violoncel și coarde, RV 578: Concertul nr. 3 în Sol major pentru vioară și coarde, RV 310: Concertul nr. 4 în Mi minor pentru patru viori și coarde, RV
L'estro Armonico () [Corola-website/Science/329993_a_331322]
-
nr. 8 în La minor pentru viori și nr. 10 în Si minor pentru patru viori. Concertul nr. 1 în Re major pentru patru viori și coarde, RV 549: Concertul nr. 2 în Sol minor pentru două viori, violoncel și coarde, RV 578: Concertul nr. 3 în Sol major pentru vioară și coarde, RV 310: Concertul nr. 4 în Mi minor pentru patru viori și coarde, RV 550: Concertul nr. 5 în La major pentru două viori și coarde, RV 519
L'estro Armonico () [Corola-website/Science/329993_a_331322]