7,096 matches
-
din domeniu referitor la răspunsul la întrebarea: Poate cercetătorul să reflecte o poziție neutră și obiectivă în studiul societății în general și a problemelor sociale în special? Din cele arătate putem spune că abordarea sociologică a pro-blemelor sociale urmărește: (1) conștientizarea problemelor prezente cu care se confruntă societatea; (2) dobândirea de cunoștințe factuale cât mai riguroase în legătură cu principalele probleme sociale; ( 3) înțelegerea originilor sociale ale acestora și modul în care pot evolua; (4) abordarea inteligentă a relației dintre teorie și practică
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
1986) care a reliefat continuitățile istorice prin indicarea "originilor etnice ale națiunilor", concluzia că națiunea este esențialmente un produs al epocii moderne rămâne în picioare. În al doilea rând, "deșteptarea" națională sugerează o schimbare de gestalt, un proces cvasi-instantaneu de conștientizare a realei apartenențe naționale. Într-un anumit sens, termenul de "deșteptare" lasă impresia unei subite epifanii colective, în care un întreg popor își regăsește propria identitate prin activarea conștiinței naționale. Această concepție poate fi numită "doctrina revelaționismului național". Se înțelege
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
din 1959, T.W. Adorno (1986, p. 115) pleda pentru o reglare a conturilor cu trecutul nazist în Germania ca urmare a unei "perlaborări serioase a trecutului", care să ducă la "ruperea vrăjii trecutului" asupra prezentului printr-un act de conștientizare clară a acestuia. Ieșirea de sub "umbra trecutului" (Adorno, 1986, p. 115) se poate face doar prin asumarea critico-reflexivă a acestuia. Întrebarea care se cere a fi pusă este: a procedat statul român pe calea asumării reflexive a trecutului? Răspunsul nu
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
învins de Octavian, se simte prea umilit pentru a mai dori să trăiască. Îl urmează în moarte, dar gestul ei nu este întru-totul convingător, deoarece nu doar fidelitatea a împins-o să se arunce în groapa cu vipere, ci poate conștientizarea faptului că pentru ea nu mai exista altă alternativă de a guverna. Tisbe stârnește milă, deoarece condiția ei este mult mai precară, ni se înfățișează izolată și păzită, privată de orice libertate („Căci în cea țară tinerele fete/ Erau ținute
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
bogat mi ai dat. Rogu-te mult/ 793 Ibidem. 794 Ibidem, p. 353. 795 Ibidem, p. 354. 796 Ibidem. 797 Ibidem, p. 356. 216 Urmează voii tale; eu te-ascult.”798 Deși admirabilă în acceptarea rolului de soție și de conștientizare permanentă a propriei origini, fără pretenții de parvenire sau de orgoliu nefiresc, Grizilda eșuează în a ne impresiona ca mamă, nu este deloc umană, nu putem fi de acord cu învoirea ei la sacrificare copiilor („Fără să șovăi mă supun
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
adâncime.998 Cresida rămâne conștientă de poziția ei socială nesigură și de locul pe care îl ocupă în ierarhia cetății, scriitorul englez creionând un personaj mai puțin mândru și încrezător decât cel al confratelui său italian, conferindu-i, prin această conștientizare a propriei condiții, un tragism aparte.999 Personajul feminin adoptă o poziție rezervată, căci știe că este fiica unui trădător. Are toate atributele unei victime, deoarece societatea în care trăiește poate dispune de ea după bunul plac. Cresida vorbește despre
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
în deplină comuniune cu viața cosmică, elementul universal fiind părtaș la trecerile și pe-trecerile lăuntrice: "Pământ negru mă hrănește, / Urâtul m-a-mbătrânit, / Că urâtul n-are leac / Decât pânză și toiag."90 Viețuirea antinomică dintre om și univers, bazată pe conștientizarea sentimentului de trecere și permanență, face posibilă continuitatea lumii pământești care se deschide ca spațiu de trecere între "aici" și "dincolo": "Eu mă duc, codru rămâne, / Plânge frunza după mine, / Că n-am făcut nici un bine. Și chiar de-am
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
sau "sălbatice" (de la G. B. Vico la C. Lévi-Strauss); * O expresie, fie a psihologiei primitive (de la L. Lévi-Bruhl la E. Cassirer) a "inconștientului indivizilor" (S. Freud) sau a "arhetipului umanității" (E. Jung); * Un instrument de coeziune socială, o formă de conștientizare a imaginii unei societăți despre ea însăși (G. Durkheim și Școala funcționalistă); * O formă de transmitere a unei revelații de ordin transcendental (de la teologii antici la cei moderni, de la orfici la poeții romantici ai secolului al XIX-lea, de la filosofi
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
acel praesentum continuum arhetipal, se poate realiza prin alternanțele operaționale continuitate / discontinuitate, naștere / moarte / renaștere care devin complementare în cadrul discursului mitic. Ruptura ritualică, având rolul unei frângeri ontologice a ordinii cosmice, presupune, de fapt, abolirea timpului și a spațiului prin conștientizarea "temporalității" și a "spațialității", ca forme de recuperare a primordialului: "spațiul în dimensiunea căruia trăiește țăranul român nu apare ca fenomen linear și continuu, nu se manifestă ca un fenomen cursiv. Dispunând de o natură concretă și eterogenă, spațiul acesta
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
demonstrează faptul că mișcările de instruire sunt o parte integrantă a actului de predare-învățare ca și componentele verbale, deoarece ele comunică semnificații importante 137. Printre dimensiunile activității instructiv-educative, Bell Beverley 138 prezintă activitatea de predare ca practică corporală, în sensul conștientizării și valorizării limbajului corporal de fiecare profesor în parte. În acest sens, sunt analizate următoarele aspecte: • relația minte-corp; • înfățișarea fizică, genul, rasa, cultura, etnia și dizabilitatea profesorului; • imaginea de sine; • proxemica în sala de clasă. Emanuela Campisi și Asli Özyürek
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
grilă și exercițiile de eficientizare a comunicării gestuale au fost elaborate din dorința de a favoriza implicarea cursanților Modulului Psihopedagogic într-un proces de observare și reconstruire a propriei conduite didactice. Parcurgerea acestui program are în vedere îndeplinirea următoarelor obiective: • conștientizarea impactului gesturilor în optimizarea comunicării didactice; • utilizarea modalităților de eficientizare a gesturilor în comunicarea didactică; • precizarea tipurilor de gesturi specifice comunicării didactice în funcție de mai multe criterii; • dezvoltarea competenței de a codifica și decodifica cât mai corect gesturile elevilor; • evitarea efectelor
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
de gesturile sale. Capitolul 6 Program de eficientizare a gesturilor în comunicarea didactică 1. Gestul. Definiții și accepțiuni Obiective generale * însușirea aspectelor teoretice pe care le implică abordarea problematicii comunicării gestuale; * abilitarea cursanților în codificarea și decodificarea corectă a gesturilor; * conștientizarea specificului comunicării gestuale și a impactului acesteia în optimizarea relațiilor interpersonale. Obiective operaționale * să analizeze relația gest-cuvânt și analogia gest-semn; * să argumenteze fiecare criteriu de definire a gesturilor cu afirmațiile specialiștilor; * să exemplifice modalitățile de exprimare gestuală; * să menționeze tipurile
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
particularul, accidentalul.................................... 9 Spirit critic, obiectiv - apreciere și autoapreciere subiectivă ............................................... 12 Simbolurile și capacitatea de reprezentare, de explicare; proiectul ..................................... 16 Logică/coerență, certitudine, realism - ilogism, nerealism, ambiguitate ........................... 18 Dimensiunea imaginativă și creativă a psihicului - rigiditatea, rutina, stereotipul ............... 27 Conștiință, cunoaștere, conștientizare; niveluri ale conștiinței............................................. 29 Aparențe, iluzii, vise, resentimente, prejudecăți - simțul realității..................................... 34 Nebunia judecății (delirul) .................................................................................................... 37 Sens și semnificație (farmecul lumii Înțelesurilor) .............................................................. 39 Fascinația paradoxurilor......................................................................................................... 55 Intuiție, fler, tact psihologic ................................................................................................ 82 Capacitatea anticipativă: prudență, simț al măsurii - grabă, precipitare, excese
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
și deci imprevizibil În felul de a fi al cuiva, nu se poate face În afara participării semantice a limbajului verbal. * „Nu este socotit ca fiind Înșelat acela care știe că este Înșelat.” (P. Syrus) Totuși, trebuie arătat că actul de „conștientizare” a situației respective nu te privează de trăirea reală a unui sentiment de revoltă, sau chiar de umilință (În cazul În care nu ai putut evita situația de a fi Înșelat). * „PÎnă acum, În afară de vorbire, nu s-a descoperit nimic
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
P. Syrus) Însă, din fericire, dacă unii oameni Își Închid propriile judecăți În niște tipare pe care le cred infailibile, nu același lucru Îl pot impune și „emoțiilor” lor, a căror libertate În manifestări le mai Înviorează spiritul. Conștiință, cunoaștere, conștientizare; niveluri ale conștiinței „Conștiința este memoria societății Întruchipată Într-o singură persoană.” (Lev N. Tolstoi) Însă la fel de impresionant este și procesul invers: modul propriu În care fiecare conștiință individuală esențializează și transformă În fapte cerințele morale ale umanității. * „La originile
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
om a unor capacități psihice, dintre care deosebit de importante sînt cele ale „obiectivării” și ale „reversibilității” intelectuale și afectiv-morale. „Obiectivarea”, ca proces de „detașare a acțiunii și a trăirii ei din „unitatea cu subiectul”, se realizează În momente de maximă conștientizare și de participare subiectivă din partea persoanei deoarece presupune modificarea atitudinii subiective de moment și reorientarea disponibilităților psihice proprii. „Reversibilitatea” exprimă, În plan intelectual, capacitatea de retroacțiune, de a executa aceeași acțiune În sens invers: de la efecte la cauze, de la rezultate
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
În cazul lui Cioran limitele destinului său existențial au fost date de „luciditatea cronică” de care a suferit și care l-a făcut să simtă acut tragismul transparenței tuturor lucrurilor, alții, dimpotrivă, Își datorează eșecul existențial unei incapacități accentuate de conștientizare a esenței lucrurilor și a situației lor În lume. * „Toată drama ființei umane se explică prin confruntarea cotidiană dintre conștient și subconștient.” (S. Freud) Pentru că, Într-adevăr, cele două planuri ale vieții psihice pun față În față „principiul plăcerii” cu
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
dorințelor precipitate, reprezintă condiția psihologică fundamentală pentru construcția psihicului la niveluri tot mai Înalte. * „Cel mai coborît nivel al cunoașterii este «Știuă. Apoi, «Nu știuă, « Știu că nu știuă, « Nu știu că nu știuă.” (Albert Eistein) Prin urmare, cu cît conștientizarea este mai prezentă În cunoaștere, cu atît o limitează: „De fapt, nu știi decît atunci cînd știi puțin; o dată cu cunoștințele crește și Îndoiala” (J.J. Goethe). * „Conștiința este tocmai punctul de gravitație al individului.” (Mihai Eminescu) Ca și F.M. Dostoievski, Eminescu
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
ne desăvîrșim calitățile, ne cultivăm totodată și defectele!” (J.W. Goethe) Explicația cuprinde, ca și enunțul, un paradox: se știe că orice calitate sufletească dezvoltată În exces, se transformă În contrariul ei, adică Într-un defect. Plecînd de aici, orice conștientizare a cuiva, de genul că a obținut la un moment dat maximumul unor calități sufletești, Îl face să-și formeze un defect, cel al orgoliului, deoarece nu există În realitate o desăvîrșire sufletească În rîndul oamenilor, ci doar o aspirație
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
rămîne o uimitoare „corolă de minuni”, ce Închide semnificații neștiute sau neînțelese Încă. Intuiție, fler, tact psihologic „Reproșurile În nenorocire sînt mai grave decît nenorocirea.” (P. Syrus) A face lucrul acesta Înseamnă „a turna gaz peste foc”: un plus de conștientizare Înseamnă un plus de vinovăție. * Care este secretul reușitei În legăturile cu oamenii?: „Pune În toate lucrurile oarecare taină...lăsîndu-i pe toți În presupuneri și neliniște” (B. Gracian). Un alt sfat pe care ni-l dă Gracian pornește de la faptul
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
Îndură mai ușor.” (A. Camus) Bineînțeles că suportăm greu o discuție cu privire la motivele și consecințele greșelii pe care am comis-o la un moment dat, Însă trebuie să recunoaștem că valoarea psihologică a „pedepsei” constă tocmai În acest act al conștientizării, al clarificării de sine, În absența căruia nu poate avea loc apoi acel proces al asumării vinei și implicit, cel al responsabilizării față de sine. * „Dintre toate obiceiurile «lumii buneă, lăudatul este perfidia cea mai dibace.” (H. de Balzac) Exceptînd laudele
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
dar au centre referențiale diferite: orizontul prezentului este al sinelui, pe cînd cel al trecutului este al alterității. Situarea În imaginar a sinelui, În dinamica orizontului trecutului, este fundamentală pentru actul Înțelegerii; interpretarea / Înțelegerea, În această viziune, nu Înseamnă decât conștientizarea alterității, adică Însușirea perspectivei celuilalt (aflat În trecut) asupra naturii lucrului de Înțeles . Evident că aceste orizonturi sunt doar ipoteze de lucru, așa cum menționează chiar Gadamer: „Comprehensiunea este Întotdeauna un proces de fuzionare a unor prezumtive orizonturi existente pentru sine
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
numele Mântuitorului nostru Iisus Hristos, care zice: „Amin, Amin zic vouă, orice veți cere de la Tatăl în numele Meu, vă voi da vouă”. Să înălțăm rugăciunile cu multă evlavie și cu gândul permanent la Dumnezeu. Umilința și îndurerarea inimii vin din conștientizarea lăuntrică a slăbiciunii și nevredniciei noastre. Proorocul David zice: „Ființa mea, ca o nimica înaintea Ta” sau „nu pentru dreptățile noastre cădem înaintea Ta..., ci pentru îndurările Tale cele multe, Doamne”. Dumnezeu lucrează tainic mântuirea omului peste judecata și puterile
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
realiza alchimia emoțională fie prin intermediul contemplației, fie prin cel al relațiilor interpersonale. Contemplația poate schimba modul în care ne raportăm la stările emoționale și maniera în care (ni) le percepem; nu înseamnă eliminarea acestor stări. Ea este o cultivare a conștientizării, un tip de atenție susținută, îndreptată asupra proceselor minții, a atenție "înțeleaptă". Contemplația este "o cale de a lărgi sfera conștientizării și de a-i rafina precizia" (idem, p. 17), de a ne calma și elibera mintea de tensiunea și
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
stările emoționale și maniera în care (ni) le percepem; nu înseamnă eliminarea acestor stări. Ea este o cultivare a conștientizării, un tip de atenție susținută, îndreptată asupra proceselor minții, a atenție "înțeleaptă". Contemplația este "o cale de a lărgi sfera conștientizării și de a-i rafina precizia" (idem, p. 17), de a ne calma și elibera mintea de tensiunea și de schema emoțională. Și relațiile pot participa (împreună cu contemplația) la alchimia emoțională. Însă, precizează autoarea, când este vorba de tipare emoționale
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]