10,108 matches
-
chema Miller. Era acolo pentru că fusese În fruntea unei afaceri gangsterești la un club de noapte. CÎnta tot timpul cu o sinceritate Îngrozitoare, de parcă ar fi fredonat Într-un microfon În fața unei orchestre. La auzul vocii lui, bărbații de pe tot coridorul Începură să se plîngă. Închide aparatul! Miller, cretinule! Vecinul lui Duncan, Quigley, Începu să bată cu ceva - probabil cu solnița lui - În podeaua celulei. Taci, urla el, Împuțitul naibii! Miller, curvă nerușinată! Te-am visat ca pe-un astru... Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mi fata cu păr roș de tot, Căreia-i place-n mînă, dar vrea În pat pe drot. Dă-mi... Apoi se auzi sirena de Încetare a raidului. Atkin trecu de la cîntec la un strigăt de bucurie. Bărbații de pe fiecare coridor i se alăturară, bătînd cu pumnii În pereți, În ramele geamurilor, În paturi. Doar Giggs era dezamăgit. Întoarceți-vă, căcănarilor! strigă el răgușit. Întoarceți-vă, curve nemțești! Ați uitat de Corpul D! Ați uitat de Corpul D! Dați-vă jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
auziră mesele izbindu-se și rîcÎind pardoseala din beton; oamenii săreau de la ferestre aruncîndu-se direct În paturi. În următorul minut luminile electrice fură aprinse. Domnul Browning și domnul Chase veniră tropăind puternic pe scări și o luară la goană pe coridoare, izbind În uși, deschizînd la repezeală vizoarele: Pacey! Wright! Malone, nemernicilor - Dacă vă mai prind, nenorociților, că nu sînteți În pat, toți o să fiți bătuți de acum și pînă la Crăciun, auziți? Fraser Își vîrÎ capul În pernă, gemînd și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Dar numai Viv se uită Înapoi - o singură dată, scurt. Apoi domnul Daniels se apropie de Duncan și-l Împinse. — În rînd cu tine, Pearce. Și tu, Leddy. Haide, nemernicilor. Îi scoase din camera pentru vizite, Înapoi spre intersecția de coridoare care ducea la ateliere și-i dădu În primirea domnului Chase. Domnul Chase se uită deprimat la ceas. Era cinci fără douăzeci. Cei de la Atelierul de Coșuri se puteau duce singuri acolo; unul dintre ei era Redband. Ei bine, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Mergeau fără să vorbească, abătuți, supuși, toți la fel ca Duncan, cu părul pieptănat Îngrijit și pantaloni bine Întinși și mîini curate. Sala părea imensă pentru că era goală. În momentul În care cei opt oameni Își tîrÎră picioarele pe trepte, coridoarele Începură să vibreze și să scoată sunetul acela care te Îngheța, te făcea să tremuri, și pe care Duncan Îl pîndea În timpul nopții. Fiecare se duse direct În celula lui, de parcă s-ar fi bucurat să intre acolo. Duncan se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Îl pîndea În timpul nopții. Fiecare se duse direct În celula lui, de parcă s-ar fi bucurat să intre acolo. Duncan se așeză pe patul lui și-și puse capul În mîini. Apoi auzi pașii fermi dar ca de pîslă pe coridorul din fața ușii și Încercă să-și șteargă repede ochii. Dar nu o putu face suficient de repede. — Ei, spuse domnul Mundy cu blîndețe. Ce Înseamnă asta? Asta Îl făcu pe Duncan să plîngă de-a binelea. Își acoperi fața și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
lăsînd-o să cadă. Duse mîna la nasturii de la pantalonii ei, Îi deschise și aproape cu brutalitate o vîrÎ Înăuntru. — Fă-o, atunci, zise ea. CÎnd Alarma suna la John Allen House, cîte o fată urca și cobora scările, mergînd pe coridoare și bătînd la fiecare ușă. „Raiduri! Raiduri, fetelor!“ După aceea, fiecare locatar Își croia drum spre subsol În ordine și cu mult calm. Dar subsolul arăta la fel ca oricare alt adăpost - era foarte friguros, lipsit de aer și foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Telefonul era mai departe, Într-o nișă dincolo de sala de mese - Într-un loc Îngrozitor de public, dar În decursul anilor, fetele scoseseră capsele cu care era prins firul de perete, și dacă doreai o conversație privată, puteai trage telefonul prin coridor spre un dulap, și să stai În Întuneric, pe un contor de gaze, În compania găleților și mopurilor. Așa procedă și Viv, Închizînd ușa dulapului și proptindu-și lanterna pe un raft, uitîndu-se temătoare pe la colțuri și crăpături după păienjeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
o să dureze mai multe minute, Îi spuse. Viv Îi mulțumi. Rămase cu telefonul În poală, Îmbărbătîndu-se În așteptarea apelului. Apoi raza lanternei Începu să oscileze, și o Închise, gîndindu-se la baterie. Lăsase ușa puțin Întredeschisă, și lumina albăstruie, firavă, din coridor apăru prin crăpătură. Altfel, dulapul era cufundat În beznă. Distingea hohotele de rîs și gemetele fetelor din subsol. Pe pereți apăreau umflături, fărîme și șuvițe de praf pentru că bombele nu conteneau să cadă. CÎnd telefonul sună, În sfîrșit, zgomotul soneriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
O fată care Își zice Reggie. — Nu-și zice Reggie, țărane. Vrea să stea de vorbă cu Reggie. Apoi receptorul trecu În altă mînă. — Domnișoară, Îmi cer mii de scuze... sau, doamnă? — Vă rog, spuse Viv. Se uită nervoasă spre coridor prin crăpătura ușii. Își puse mîna la gură să-și Înăbușe vocea. Reggie e acolo? Dacă e aici? Cum Îl știu eu pe Reg, asta depinde de cine Întreabă. Vă datorează bani? — E sigură că vrea să stea de vorbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
În paturi! Au măcar pompieri pe acoperiș? N-am auzit pe nimeni vorbind despre pompieri, tu știi ceva? Să zicem că un șir de bombe s-ar prăbuși? CÎt crezi că i-ar lua unui zburlit să ajungă la toate coridoarele și să deschidă toate ușile? Crezi că s-ar deranja măcar să iasă din adăpost? Dumnezeule! Ar putea să ne ducă măcar la primul etaj, cînd se dă Alarma. Ar putea să ne lase să dormim pe saltelele noastre În sala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
un moment dat, Își scoase portțigaretul și se aplecă să-i ofere o țigară, dar ofițerul cu fața acră Îl opri, spunîndu-i: — Îmi cer scuze, dar sînt asmatic. Dacă vreți să fumați, v-aș fi recunoscător s-o faceți pe coridor. După aceea se lăsă pe spate și-i aruncă lui Viv un zîmbet scîrbit și superior, de parcă Forțele Anti-Aeriene Îi transformaseră pe toți În conspiratori. — Uită-te la bruta asta mare, tăticule. Seamănă cu tipul pe care l-am Întîlnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
unul dintre ei, arătînd cu capul spre pieptul lui Viv. Altul Întinse mîna să o oprească atunci cînd mișcarea trenului o făcu să se balanseze. Vrei să dansăm? — Te duci să te pudrezi? Întrebă un băiat, cînd ajunse la capătul coridorului. E un loc chiar aici. Prietenul meu ți l-a-ncălzit. Scutură din cap și Își făcu loc mai departe. Dac-ar fi știut că sînt atîția bărbați la ușă, nu s-ar mai fi dus la toaletă. Dar ei puseră mîna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
bere și cîte o Înghițitură de whisky. Clătină din nou din cap, refuzînd și zîmbind. Apoi Îi oferiră ciocolată. — Am grijă de siluetă, spuse ea În cele din urmă, trăgîndu-se la o parte. — Și noi! strigară În urma ei. E frumoasă! Coridorul următor era mai liniștit, iar cel de după el și mai liniștit; unele becuri se defectaseră, așa că-l traversă aproape pe Întuneric. Erau mai mulți soldați aici, dar probabil că se urcaseră Înaintea celorlalți; nu aveau chef de glume și stăteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cenușii strînse În curea, cu capetele coborîte, Încercînd să doarmă. Viv trebui să-și croiască atent drumul, Înconjurîndu-i, pășind cu greu printre ei, Întinzînd mîinile să se țină de pereți și ferestre cînd trenul tremura și se clătina. La capătul coridorului mai erau două toalete și, la una, constată ea cu ușurare, Închizătorul arăta Liber. Dar cînd puse mîna pe mîner și Împinse, ușa se mișcă puțin În interior și apoi fu proptită În grabă la loc. Era cineva cu spatele la ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
bilet din buzunar, se apleacă și Îl strecoară pe sub ușă. Biletele, vă rog! strigă din nou controlorul. Toaleta e ocupată! țipă Viv În cele din urmă. Avea o voce agitată care suna prostește. Știu că-i ocupată, veni replica din coridor. Vreau să vă văd biletul, domnișoară. Nu puteți să-l vedeți mai tîrziu? — Trebuie să-l văd acum. Numai... numai o clipă. Ce putea face? Nu putea deschide ușa, pentru că atunci controlorul s-ar fi uitat la soldat și ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
În costum, se vede că psihologic poartă Încă geaca de piele. Dave a fost probabil ceva student activist În facultate. Citea cărți de economie doar ca să se documenteze pentru cauza muncitorilor și-n același timp Îi convingea pe puștii de pe coridor să cumpere cine știe ce cafea indigestă ca să sprijine cauza ruandeză. Acum, stă acolo și-și spune că va lucra În firma asta capitalistă de căcat doar vreo doi ani, maxim cinci, cât să strângă o grămadă de bani și să poată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
plângând. Până În acel moment, nu știusem că pot recunoaște plânsetul bebelușului meu, dar, când l-am auzit, am știut că Întotdeauna Îl voi cunoaște, că-l voi putea recunoaște din mulțimea de plânsete de pe lumea asta. De undeva de pe un coridor cafeniu, ea mă chema. Înfășurându-mi cateterul pe o mână și cu cealaltă mână ținându-mi cusăturile, am pornit-o bâjbâind către ea, condusă de sonarul acela care-mi fusese oferit gratuit odată cu calitatea de mamă. Până am ajuns eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
o pup, obrazul Îi e rece ca un măr. —Lauren, spune mama adresându-se copilului care scâncește, ea e fetița mea. Spune-i bună! Clopoțelul anunță sfârșitul schimbului mamei și ne ducem Înăuntru să-i luăm geanta din cancelarie. Pe coridor, mă prezintă lui Val, directoarea. —O, da, Katharine, am auzit atâtea despre tine. Jean mi-a arătat tăietura din ziar. Te-ai descurcat atât de bine, nu-i așa? Sunt nerăbdătoare să ies, dar mamei Îi place să mă arate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
avem aicea un copil care are nevoie de Îngrijiri. Vă mulțumesc frumos. După o veșnicie - poate 5 minute -, eu și Ben suntem conduși la un medic. Nedormit și nebărbierit de joia trecută, tânărul intern stă Într-o Împrejmuire despărțită de coridorul aglomerat printr-o draperie subțire de culoarea caisei. Încep să-i explic simptomele lui Ben, dar mă oprește cu un semn În timp ce studiază notițele de pe biroul din fața lui. —Hmmm, Înțeleg, Înțeleg. Și de când are febră băiețelul, doamnă Shattock? — Nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Într-un mediu Înconjurător deja șubred. Nici una dintre aceste Întâmplări nu a avut Însă efecte negative asupra mamei și bebelușului, care moțăiau mulțumiți În separeul lor din spatele draperiei, la etajul trei al maternității aflate aproape de Gower Street. În timp ce merg pe coridor către ei, Îmi revin foarte vii propriile amintiri legate de locul acesta: moașele În pijamale albastre, ușile gri În spatele cărora primul act al vieții are loc, jucat Încă o dată și Încă o dată de femei scunde și femei Înalte și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
fel încât să poată asigura alimentarea simultană a două-trei mașini de pompieri; - este interzis ca în încăperile de la subsolul clădirilor să fie amenajate ateliere și depozite în care se prelucrează sau depozitează lichide și materiale ce prezintă pericol de incendiu; - coridoarele, trecerile, ieșirile principale și de rezervă, scările trebuie să fie în permanență libere pentru circulație; - amenajarea de lăzi de nisip și lopeți; - toate cisternele, cazanele, butoaiele, lopețile și alte mijloace de acest fel existente în societate se iau în evidență
Îndrumatul societăților specializate în pază și protecție by Ioan CIOCHINĂ-BARBU, Dorian Marian () [Corola-publishinghouse/Administrative/1224_a_2366]
-
rău decât Melanie Griffith surprinsă fără machiaj. Când s-au deschis ușile liftului, am fost înconjurată de liniștea aceea specială pe care o întâlnești doar pe holurile hotelurilor. Nu era nici cel mai mic zgomot, doar liniștea plăcută a somnului. Coridorul lung era luminat de o strălucire portocalie, soporifică. Am mers în vârful picioarelor până în capăt, dincolo de camera 606, până la 607, care era ultima ușă. Binecuvântare! Somnul era aproape. În apropiere, o fi și un mini-bar, iar ideea asta a avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
prăbușit pe podea. Mi-am turnat o ceașcă de ceai ca să-mi omor timpul. Am luat o înghițitură. Grețos! Era călâi. Era absolut îngrozitor să fii singură cu o ceașcă de ceai rece, într-o liniște de mormânt, pe un coridor de hotel. Unde erau băieții de la pază? Va trebui să cobor la parter, să dau singură de urma lor. Am pus ceașca înapoi pe tavă și m-am ridicat cu greutate. Buf! S-a auzit un zăngănit înfiorător de porțelan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
în materie de iubiți, presupun că n-ar fi trebuit să fiu prea surprinsă. —Mă duc... până la toaletă, am spus eu, fără să mă adresez cuiva anume, când m-am ridicat de la masă. În clipa în care am pășit pe coridor, am auzit explodând un crescendo de murmure feminine. Julie a avut dreptate. Acum, că cineva iscase un scandal, petrecerea devenise mult mai interesantă. Ν Cum am ieșit din clădire, l-am sunat pe Charlie la Mercer. —Charlie, l-am luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]