7,252 matches
-
Calota i Stan sin Drăgulețului i Radul stolnicul ot Boldești i Radul sin Socol dvornicul, și alții, mesița septemvrie 1 deni”" . Același episod este relatat în cuvinte aproape identice și de cronică lui Radu Popescu, însă nici unul dintre cei doi cronicari nu spune nici un cuvant despre motivația care a stat la baza unui asemenea gest, mai ales că toate numele dezvăluite aparțin taberei dușmane lui Petru cel Tânăr, bucuroasă de nouă domnie. Istoricul Ion Donat, în baza atentei studieri a personajelor
Alexandru al II-lea Mircea () [Corola-website/Science/308045_a_309374]
-
întoarcerea din invazia în Moldova, el a lăsat garnizoane poloneze în mai multe complexe fortificate: Cetatea Neamțului, Cetatea Sucevei, Mănăstirea Agapia, Mănăstirea Secu și mănăstirea armenească. El și-a stabilit tabăra în jurul acestui așezământ religios. Acest eveniment este consemnat de cronicarul Ion Neculce în letopisețul său: "„În al șesălea anu a domniei lui Cantemir-vodă coborâtu-s-au craiul Sobețichii cu oștii grele iar în Țara Moldovei, fiind îndemnații și de munteni, de Brâncovanul, de pe cum era învățat ca să facă rău acestei
Mănăstirea Zamca () [Corola-website/Science/308053_a_309382]
-
reprezintă o ramură a vechii familii boierești a Grecenilor, din acest motiv, în studiile genealogice, mai figurează și sub numele de Cornescu-Greceanu. Cel care întemeiază familia este logofătul Șerban Greceanu, fratele cronicarului care, în 1714, se căsătorește cu cea de a patra fiica a domnitorului Constantin Brâncoveanu, Ilinca. Aceasta, aflată la a doua căsătorie (prima cu paharnicul Scarlatache Mavrocordat în 1698 ), primește ca zestre moșia Cornești din județul Dâmbovița. Din această căsătorie
Familia Cornescu () [Corola-website/Science/308239_a_309568]
-
într-o țepușă. Descurajați de moartea regelui lor, armata maghiară a fugit de pe câmpul de luptă. Nici trupul regelui și nici armura sa nu au mai fost găsite vreodată. Vladislav nu a avut copii și nu s-a căsătorit niciodată. Cronicarul Jan Długosz, cunoscut pentru antipatia față de Vladislav și tatăl său, a afirmat că era ceva neobișnuit la sexualitatea lui Vladislav, deși Długosz nu a specificat ce anume: "prea supus dorințelor carnale (...) nu și-a abandonat obiceiurile obscene și josnice" (în
Vladislav al III-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/307535_a_308864]
-
și presa scrisă: Redeșteptarea, Renașterea bănățeană, Agenda și Timpul. Prezența lor s-a simțit pregnant și cu alte importante manifestări culturale legate de numele lui Nica, a cărui viață și activitate au fost prezentate cu deplin succes de către acest adevărat cronicar al folclorului bănățean care este Nicolae Pârvu, în cartea lui extrem de elocventă: "Achim Nica, doinitorul Banatului". Președintele României Ion Iliescu i-a conferit lui Achim Nica la 10 decembrie 2004 Ordinul național Pentru Merit în grad de Cavaler, "„pentru contribuțiile
Achim Nica () [Corola-website/Science/307693_a_309022]
-
s-a născut în data de 27 ianuarie 1872 în apropierea orașului Botoșani în comuna Corni, în familia lui Vasile Băncilă și a Profirei, născută Necule. Profira a făcut parte dintr-un neam de răzeși scăpătați, înrudită cu cea a cronicarului Ion Neculce. Vasile și Profira au avut cinci copii, pe: Sofia, Ecaterina, Elena, Ioan și Octav. După nașterea lui Octav, Vasile și Profira s-au mutat în Botoșani unde și-au deschis o prăvălie. Negustoria a mers foarte prost și
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
1844 este înscris la Academia Mihăileană cu numele "Vasile Alesandrescu", după prenumele tatălui (Alexandru Popovici), va semna apoi și "Alessandrescu" sau "Alexandrescu", dar a folosit cu diferite ocazii și numele patern "Popovici".. Mai târziu, își atribuie descendența - fictivă - din familia cronicarului Grigore Ureche, adoptând numele "Urechia" (scris și "Ureche", "Urechea" sau "Urechiă"). În sursele scrise din Spania poate fi întâlnit sub numele de "Basil Alexandresco" sau "Basilio Alexandresco". S-a născut la Piatra Neamț, tatăl său a fost culcerul Alexandru Popovici, membru
V. A. Urechia () [Corola-website/Science/307726_a_309055]
-
susținând aici și în publicații de limbă franceză legimitatea emancipării sociale și politice ale românilor, necesitatea Unirii. La 23 de ani nota în articolul " Situațiunea", publicat în revista "Opiniunea", redactată de el la Paris în 1857, sintetizând ideile dezbătute de la cronicari la corifeii școlii ardelene: "„suveranitatea și unirea au umplut desigur toată existența acestui popor; istoria românilor este numai o istorie a acestor două principii naționale născute deodată cu primile manifestări politice ale românismului..., maturite prin experiența de veacuri, dezbătute mai
V. A. Urechia () [Corola-website/Science/307726_a_309055]
-
locației către care urmau să se îndrepte cruciații și a distanțelor care trebuiau străbătute. În mulțimea de cruciați total nepregătiți din punct de vedere militar se afla un grup de cavaleri bine antrenați, care conducea deplasarea cruciaților, așa cum era viitorul cronicar Fulcher din Chartres și Gautier Sans-Avoir (Gautier cel Fără-de-Avere). Acesta din urmă era un cavaler sărăcit, fără lord protector și fără vasali, dar cu o bogată experiență războinică. Cuvintarea lui Urban al II-lea, care a reamintit despre fabuloasela fertilitate
Cruciada țăranilor () [Corola-website/Science/306508_a_307837]
-
în regiune și s-au căsătorit cu membri ai comunităților creștine locale (grecești, siriene sau armene) și uneori cu membri ai comunității musulmanilor creștinați. Cu toate acestea, principatele france au rămas colonii occidentale distincte în mijlocul teritoriilor musulmane. Despre acest fapt, cronicarul Fulcher din Chartres scria: „noi, care eram occidentali, fusesem transformați în orientali”. Fulcher, care fusese participant la prima cruciadă, și-a scris cronica până în anul 1127. Alte cronici cunoscute sunt cele ale pelerinilor individuali care au fost strânse în "Recueil
Regatul Ierusalimului () [Corola-website/Science/306487_a_307816]
-
Baldwin al V-lea, deși băiatul avea doar 5 ani. S-a căutat rezolvarea crizei de succesiune prin trimterea unei misiuni în occident. În 1184, Patriarhul Eraclius a călătorit pe la toate curțile Europei, dar nu a primit niciun ajutor. Un cronicar medieval scria că uriașul cortegiu și odăjdiile opulente au ofensat senibilitatea multor occidentali, care considerau că, dacă răsăritenii sunt așa de bogați, apusenii nu trebuie să le ofere ajutor de niciun fel. Eraclius a oferit coroana regatului atât lui Filip
Regatul Ierusalimului () [Corola-website/Science/306487_a_307816]
-
în comun cu Arnaud Viviant și Pierre Carles), emisiune unde este producător și prezentator. Jurnalistă Pascale Clark a prezentat emisiunea împreună cu el în primul an. "Arrêt sur images" are ca obiect descifrarea imaginii și discursului televizat etc, cu ajutorul a diverși cronicari și jurnaliști, analizează derivă și succesul discursului mediatic. Libertatea de exprimare a emisiunii "Arrêt sur images" este promovată de canalul France 5. Dar, în ciuda unui prag de audiență ce putea atinge 1,5 milioane de telespectatori, France 5 a preferat
Daniel Schneidermann () [Corola-website/Science/306533_a_307862]
-
cărții "La Face cachée du Monde". În ultima sa cronică ("Une chronique à la mer") el exprimă surpriză și decepția să de a fi sancționat de către un ziar care se vrea de altfel un model de transparență. El devine atunci cronicar mass-media, în fiecare vineri, la ziarul "Libération", cotidian în care a atacat directorul Serge July în 1989 în cartea sa "Où șont leș caméras ?", reproșându-i în principal de a fi un oportunist. Daniel Schneidermann manifestă de asemenea interes pentru
Daniel Schneidermann () [Corola-website/Science/306533_a_307862]
-
(Ion Gh. Niculescu) (n. 26 octombrie 1948 - d. 8 august 2013, București) a fost un istoric de teatru român, director al Muzeului Teatrului Național din București. Fin cronicar al vieții teatrale românești pentru mai bine de 40 de ani. Sub directoratul lui Dinu Săraru (2001 - 2004), a definitivat, după o muncă susținută, reamenajarea Muzeului Teatrului Național, multă vreme închis. Deschiderea a avut loc la data de 14 decembrie
Ionuț Niculescu () [Corola-website/Science/306502_a_307831]
-
locul I pe raion, locul al II-lea pe Capitală, mențiune pe țară. Studentul Ion Niculescu rămâne legat sufletește de profesorul Ottescu. Publică în revista licelului, „Gânduri tinere”, cronică literară, poezie. În 1970 publică în această revistă articolul „Tudor Arghezi-infidelul cronicar dramatic”, un fragment dintr-o lucrare pe care o pregătea: „Tudor Arghezi și teatrul”, lucrare ce nu a văzut lumina tiparului. O primă dezamăgire a împătimitului de teatru Ionuț Niculescu. A publicat însă multe articole despre Tudor Arghezi, scriitor de
Ionuț Niculescu () [Corola-website/Science/306502_a_307831]
-
rând care trăiau în țara Franței [Sarefat] care s-au sfătuit și au plănuit... să curețe calea pe care se va merge la Ierusalim”. Richard de Poitiers scria că persecutarea evreilor era răspândită în Franța la începutul expedițiilor către răsărit. Cronicarul anonim din Mainz mai scria „În momentul în care comunitățile [evreiești] din Franța au auzit [despre aceste lucruri], au fost cuprinși de frisone. Ei au scris scrisori și au trimis mesageri către toate comunitățile din zona Rhinului, cu scopul de
Cruciada Germană din 1096 () [Corola-website/Science/306513_a_307842]
-
persecutarea evreilor în toate regiunile afectate, (deși protestele preoțimii a avut un efect neînsemnat). Foarte activi în condamnarea persecuțiilor erau preoții parohiali. Este cunoscut cazul unui singur călugăr pe nume Gottschalk care s-a alăturat cruciaților și a încurajat persecuțiile. Cronicarul Hugo de Flavigny aduce mărturie cum au fost ignorate aceste apeluri: „Pare în mod sigur surprinzător că într-o singură zi în mai multe locuri diferite, mobilizate de o inspirație violentă, au avut loc asemenea masacre, în ciuda dezaprobării și condamnării
Cruciada Germană din 1096 () [Corola-website/Science/306513_a_307842]
-
pentru credință și onoare. Având ca alternative convertirea sau moartea, evreii au ales de obicei moartea. În unele cazuri, lideri evrei au acceptat să fie botezați numai pentru a avea ocazia să vorbească împotriva creștinilor adunați la ceremonia de botez. Cronicarii evrei l-au blestemat pe Emicho ori de câte ori l-au menționat în scrierele lor, iar pe Papă l-au comparat cu Satana. Sigebert din Gembloux a scris că cei mai mulți evrei convertiți la creștinism înainte de cruciade s-au reîntors la credința iudaică
Cruciada Germană din 1096 () [Corola-website/Science/306513_a_307842]
-
să părăsească Iașul. Apropierea oștilor lui Grigore Ghica și ale turcilor l-au silit pe generalul Petru Șipov să ia măsuri de evacuare a orașului. Chesarie Daponte precizează că oștile venite cu Cantemireștii au dărâmat "casele Frumoasei și Galatei", iar cronicarul anonim al Ghiculeștilor a adăugat că dărâmarea caselor domnești s-a făcut din ordinul lui Münnich. Ion Neculce confirmă că distrugerea caselor domnești a fost ordonată de Münnich, care se afla atunci la Hotin, mâniat că nu mai putea ""să
Mănăstirea Frumoasa din Iași () [Corola-website/Science/306552_a_307881]
-
scrie Neculce, ""Meneh l-au pus la calaur (strajă, n.ns.) și s-au mâniet și au trimis de au strâcat casăle de la Frumoasa"". În primăvara anului 1740, Ghica a pus să se clădească alte case în incinta Mănăstirii Frumoasa. Cronicarul Enache Kogălniceanu a scris următoarele: ""Iară când a fost de primăvară s-au apucat iară de casele domnești de la Frumoasa și le-au isprăvit până în toamnă, după cum se văd și astăzi"". Cronicile vremii menționează că s-au construit două palate
Mănăstirea Frumoasa din Iași () [Corola-website/Science/306552_a_307881]
-
scop convertirea forțată a triburilor păgâne la creștinism, luptă care avea să dureze mai multe secole. Formarea statelor latine în Orientul Apropiat, prezența unui număr mare de străini, a unor trupe străine au fost întâmpinate cu dușmănie de populația autohtonă. Cronicarul Guillaume din Tyr consemna, în veacul XII, vrăjmășia și dorința de răzbunare care pusese stăpânire pe turci și pe arabi, mai ales pe aceștia din urmă: "Ei erau cei mai aprigi dușmani-spunea Guillaume-ai poporului nostru și cu atât mai grav
Cruciada a doua () [Corola-website/Science/306567_a_307896]
-
Damascului. Baldwin a fost învins în fața porților Damascului în 1129. Damascul, condus în acea vreme de dinastia Buridă, s-a aliat cu regele Fulk atunci când Zengi a asediat orașul în 1139 și în 1140. Această alianță a fost negociată de cronicarul arab Usamah ibn Munqidh. La sfârșitul anului 1144, Joscelin al II-lea, aliat cu dinastia Artuqidă, a plecat din Edessa cu aproape întreaga sa armată să-și sprijine aliatul Kara Aslan împotriva Alepului. Zengi, care încerca să obțină un avantaj
Cruciada a doua () [Corola-website/Science/306567_a_307896]
-
de artă și de cultură antică romană și greacă au fost furate sau distruse. În ciuda jurămintelor și amenințării cu excomunicare, cruciații au desacralizat fără scrupule lăcașurile de cult ale orașului, distrugând, pângărind sau furând tot ceea ce se putea. După cum afirma cronicarul Choniates, cruciații au plasat pe Tronul Patriarhal Bizantin o prostituată. Când Papa Inocențiu al III-lea a auzit de purtarea sălbatică a pelerinilor săi, s-a simțit foarte rușinat și i-a mustrat cu amărăciune. În conformitate cu unele aranjamente care se
Cruciada a patra () [Corola-website/Science/306635_a_307964]
-
că voia să obțină de la rege ajutorul necesar pentru a se îmbarca împreună cu bandele de pelerini, căci aproape toate documentele semnalează intenția copiilor de a trece marea și ceea ce puternicii și regii nu putuseră să facă, adică să cucerească Ierusalimul-spune cronicarul Rainier-să izbutească ei. În jurul lui Etienne s-au strâns în luna iunie un număr de circa 20 000 de copii, alte date dau cifra de 30 000, din regiunile Normandia, Verdomois, Ile de France, Picardia, fapt ce duce cu gândul la o
Cruciada copiilor () [Corola-website/Science/306643_a_307972]
-
tradus "pueri" ca "băieți" sau "copii", fără să cunoască înțelesul adevărat al termenului. Astfel s-a născut legenda cruciadei copiilor. Legenda țesută pe seama mișcăriilor amintite mai sus ne arată cât de puternic înrădăcinat era conceptul cruciadei în conștiința oamenilor vremii. Cronicarii au presupus că acei "pueri" trebuie să fi fost cruciați, care ar fi repetat mișcarea plină de credință și de sinceritate a primilor cruciați adepți ai lui Pierre l’Ermite. Faptul că nu și-ar fi atins ținta a fost
Cruciada copiilor () [Corola-website/Science/306643_a_307972]