7,253 matches
-
și arhitecți și elemenete constructive turcești. Biserica a fost ridicată în efortul de refacere a cetății dintre anii 1775-1777 și vine în continuarea Aripii date de Corpul C al Palatului Princiar. Construcția barocă de o simplitate deosebită, inițial deservea doar garnizoana militară din cetate. În timpul războaielor napoleoniene (1793-1813) și după o perioadă servește ca biserică pentru prizonierii francezi din cetate. În incendiul ce mistuie orașul în 1836 turnul baroc este distrus, în locul său construindu-se un turn piramidal simplu. Actualmente, după ce
Cetatea Oradea () [Corola-website/Science/302627_a_303956]
-
turn cu mai multe nivele. Pe tunelul de acces era situată camera de strajă și mecanismul de ridicare a podului. Conform aceleiași surse, lângă poartă a fost construit un turn cu mecanism de orologiu în partea superioară. Statul major al garnizoanei austriece - Corpul D din cetate a fost construit începand cu anul 1775. Aparține ca concepție aceluiași arhitect militar Lodovico Marini. Se pare că pe locația ocupată de acest corp de clădire, cu un nivel mai jos decât toate celelalte din
Cetatea Oradea () [Corola-website/Science/302627_a_303956]
-
anul 1660, când Ali, pașa de Timișoara, și-a jurat să cucerească mica fortificație cu orice preț. A venit cu oaste mare, cei 45.000 de turci împânzind dealurile orașului. 46 de zile de lupte au pus la grea încercare garnizoana celor 850 de apărători ai cetății. Sute de săteni au căzut atunci prizonieri în mâinile otomanilor. Totuși, cetatea rezista! Părea că deznădejdea îi cuprindea pe turci, căci nu reușeau în niciun chip să afle secretul vrăjii nemaivăzute care-i proteja
Cetatea Oradea () [Corola-website/Science/302627_a_303956]
-
zid al bisericii s-a prăbușit din cauza proiectilelor trase de tunuri. S-a dovedit că o veche statuie a Sfintei Fecioare Maria era ascunsă în spatele zidului. Din cauza faptului că sculptura Fecioarei Maria a apărut în fața musulmanilor care se rugau, moralul garnizoanei a scăzut și orașul a fost eliberat în aceeași zi. Deși după alungarea turcilor în 1686 s-a făcut o încercare de a restaura biserica în stil baroc, dovezile istorice arată că lucrarea a fost în mare măsură nesatisfăcătoare. La
Biserica Mátyás () [Corola-website/Science/302700_a_304029]
-
anul 1867, sub stăpânirea Austro-Ungariei. La data 1 iunie 1889 Traian Moșoiu și-a finalizat cursurile Școlii Militare "Wiener Neustadt", pe care a absolvit-o cu gradul de sublocotenent în armata austro-ungară și a fost repartizat la un regiment din garnizoana Sibiu. Moșoiu urmărea atent evenimentele legate de Vechiul Regat Român și Transilvania, și în 1891 trece Carpații și se înrolează în armata română. Un frate al său, profesorul Aurelian Moșoiu, a urmat aceeași cale și s-a stabilit la Ploiești
Traian Moșoiu () [Corola-website/Science/302712_a_304041]
-
stăvilească pătrunderea unităților maghiare peste Tisa, și să creeze condiții pentru trecerea la ofensivă a armatei române (24 iulie 1919). După pătrunderea în Budapesta (3 august 1919) a altor efective ale armatei române, generalul Moșoiu a fost numit comandant al Garnizoanei militare Budapesta și Guvernator Militar al teritoriilor ungare de la vest de Tisa. În decembrie 1919 a trecut în rezervă, la cerere, și s-a înscris în Partidul Liberal, fiind numit ministru de război în guvernul prezidat de Alexandru Vaida-Voevod. În
Traian Moșoiu () [Corola-website/Science/302712_a_304041]
-
verbal sau ca documente cu regim secret, de fiecare dată când autoritățile militare sau civile evitau să-i execute pe evrei, fie de teama consecințelor, fie că nu credeau în existența unor asemenea ordine. De exemplu, cazul maiorului Frigan din garnizoana Cetatea Albă, care nu a cunoscut "ordinele speciale" și a cerut instrucțiuni în scris pentru executarea evreilor - Pretorul Armatei a III-a, colonelul Marcel Petala, s-a deplasat la Cetatea Albă pentru a ordona personal maiorului directivele. Imediat au fost
Istoria evreilor în România () [Corola-website/Science/302660_a_303989]
-
din armata habsburgică se afla în Italia, angajată în lupte cu Franța, ocazie favorabilă atacului otoman. La 10 aprile 1529 armata otomană pornește din Constantinopol spre vest. În timp ce trecea prin Europa de est, pe traseu s-au alăturat întăriri din unele din garnizoanele turcești, ceea ce a dus la formarea unei armate puternice, căreia i s-au alăturat, în afară de turci, și soldați din teritoriile ocupate, ca de exemplu din Ungaria. Din cauza timpului ploios și drumurilor desfundate, avansarea armatei s-a încetinit mult, aceasta ajungând
Primul Asediu al Vienei () [Corola-website/Science/302754_a_304083]
-
Pentru a face câmp liber de tragere a tunurilor de apărare, el a ordonat dărâmarea caselor respective, a evacuat mii femei și copii din calea turcilor (care luau sclavi). Deja la 27 septembrie Soliman I trimite o solie pentru predarea garnizoanei Vienei, cu promisiunea de a cruța populația orașului. Graf Salm refuză condițiile de capitulare ale sultanului, care începe asediul. Prin lipsa artleriei grele, focul artileriei otomane nu a avut efectul dorit. Urmează încercarea otomană de a dărâma zidurile de apărare
Primul Asediu al Vienei () [Corola-website/Science/302754_a_304083]
-
Garda Roșie a Finlandei și în turnul Casei Muncitorilor din Helsinki a fost aprinsă lanterna roșie, simbolul loviturii de stat. Pentru a obține arme și pentru a asigura o bază de putere majoră în zona Vaasa-Seinäjoki, Albii au continuat dezarmarea garnizoanelor rusești, la început local în vestul și estul Finlandei între 21-23 ianurie, apoi printr-o operațiune majoră în Ostrobothnia în primele ore ale dimineții de 28 ianuarie. Mobilizarea pe scară largă a Gărzilor Roșii a început târziu în seara zilei
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
Roșii în vestul Finlandei în luna februarie, iar "Konstantin Ieremeiev," forțele rusești din Istmul Karelian, în timp ce alți ofițeri nu aveau încredere în subordonații lor revoluționari și au colaborat cu fostul lor coleg generalul Mannerheim, ajutându-i pe Albi să dezarmeze garnizoanele rusești din Finlanda. La 30 ianuarie 1918, generalul Mannerheim a emis o proclamație adresată soldaților ruși din Finlanda în care le spunea că Armata Albă nu dorește să lupte contra Rusiei: scopul campaniei Albe era de a-i învinge pe
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
frontul principal al războiului din 1918, aflat mai la nord. Principalele centre ale apărării Roșiilor au fost Casa Muncitorilor, gara, Cartierul General al Roșiilor din „Smolna” (fostul palat al guvernatorului general rus din Esplanada de Sud), zona Senat-Universitate, și fostele garnizoane rusești din Helsinki. Până târziu în seara de 12 aprilie, mare parte din zonele sudice și întreaga zonă vestică a orașului fusese ocupată de germani, care au curățat orașul casă cu casă, stradă cu stradă. Gărzile Albe locale din Helsinki
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
fusese cedat de Ministerul Domeniilor încă din 1898. Proiectantul principal al monumentalului Palat al Cercului Militar Național a fost arhitectul român Dimitrie Maimarolu, în colaborare cu V. Ștefănescu și E. Doneaud. Beneficiarul lucrării a fost "Cercul militar al ofițerilor din garnizoana București", organizație a ofițerilor români înființată în 15 decembrie 1876. Fondurile necesare au fost adunate din donații, subscripții și cotizații ale ofițerilor (circa 80%), precum și din subvenții de stat și împrumuturi rambursabile. a fost ridicat pe locul fostei Mănăstiri Sărindar
Palatul Cercului Militar Național () [Corola-website/Science/302778_a_304107]
-
Polonia devenise cooperantă, neutralitatea Belgiei și remilitalizarea Renaniei reduceau șansele unei intervenții militare franceze, iar Germania se pregătea pentru un conflict cu adevărat masiv. Între timp, britanicii și francezii își îndreptau atenția spre Peninsula Iberică. Pe 17 iulie 1936, liderii garnizoanelor militare din Marocul spaniol au izbucnit o revoltă împotriva guvernului socialist. A urmat războiul civil. Ofițerii rebeli naționaliști conduși de generalul Franco nu au reușit să preia controlul întregii armate, astfel, a primit asistență din exterior de la Germania Nazistă și
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
de la Varșovia pe tema retragerii trupelor sovietice din Ungaria și luarea măsurilor pentru a pune capăt crizei Punctul 15 a fost retras la presiunea URSS, deoarece în Ungaria se aflau la acea vreme 200.000 de soldați sovietici, cantonați în garnizoane. Dezvoltarea ce a urmat i-a permis lui Kádár să gestioneze fondurile în așa fel încât să le investească în apărare. Imre Nagy, Georg Lukács, Geza Losonczy și văduva lui László Rajk, Julia, au fugit la ambasada Republicii Federative Populare
János Kádár () [Corola-website/Science/303226_a_304555]
-
confiscă și ulterior distruge filmul. Mai mult, pelicula este interpretată ca improvizație subartistică și motiv de speculație comercială. Raymond Pellerin devine "persona non grata" și se vede chemat la Paris, iar generalul „colaboraționist” va fi mutat disciplinar într-o altă garnizoană. Producția în primă fază a aparținut Societății cinematografice a actorilor Teatrului Național din București. Delegații ale lor colindaseră instituțiile statului în încercarea de a atrage fonduri, având în cele din urmă succes. Cu banii obținuți astfel și împreună cu mici sume
Independența României (film) () [Corola-website/Science/303267_a_304596]
-
rezervat în ceea ce privește exterioarele. Cea de-a doua proiecțe s-a desfășurat la Castelul Peleș, special pentru familia regală, în ziua de 17/30 iulie. Ultima avanpremieră a avut loc la 30 august, Leon Popescu invitând la ea "„pe toți ofițerii garnizoanei, pe d. prefect al Capitalei, pe d. prefect al Poliției și întregul batalion de vânători [...] care aniversau, în acea zi, luarea Griviței”". Operatorul Eftimie Vasilescu își amintește că acest ultim spectacol a beneficiat și de o reprezentație sonoră, fiind adusă
Independența României (film) () [Corola-website/Science/303267_a_304596]
-
Din rândul ofițerilor superiori, nu mai puțin de 19 generali pieriseră în luptă. Dar aliații câștigaseră războiul: odată cu ocuparea Sevastopolului, luptele au încetat aproape definitiv. Nici o acțiune importantă nu a mai fost întreprinsă împotriva lui Gorciakov, care având comanda soldaților garnizoanei Sevastopolui și a armatei din afara fortificațiilor, apăra în continuare drumul spre nord, pe înălțimile fermei Mackenzie. Floata aliată a atacat fortăreața Kinburn în schimb, folosind pentru prima oară corăbii cu bordurile blindate. Pe 26 februarie a fost semnat un armistițiu
Bătălia de la Malahov () [Corola-website/Science/303322_a_304651]
-
Petru cel Mare din 1695-1696 (în limba rusă: " Азовские походы Петра I ") sunt două acțiuni militare din timpul războiul ruso-turc, 1686-1700 conduse de țarul Petru cel Mare, care au avut ca scop capturarea fortăreței otomane Azov. Fortăreața, apărată de o garnizoană de 7.000 de soldați, bloca accesul Rusiei la Marea Azov și la Marea Neagră. Prima campanie din Azov a început în primăvara anului 1695. Petru cel Mare a ordonat armatei sale (31.000 și 170 de tunuri) să înainteze către
Campaniile din Azov () [Corola-website/Science/303334_a_304663]
-
Petru I și flota sa de galere s-a îndreptat către Azov pe 3 mai. Pe 27 mai, marina imperială rusă sub comanda lui Lefort a blocat fortăreață Azov dinspre mare. Pe 14 iunie, flota turcă a intervenit în sprijinul garnizoanei asediate pe 14 iunie, dar s-a retras după ce a pierdut două corăbii în luptă. După efectuarea unor bombardamente masive de pe mare și de pe uscat și după cucerirea zidurilor exterioare ale fortăreței pe 17 iulie de către cazacii ucrainieni și cei
Campaniile din Azov () [Corola-website/Science/303334_a_304663]
-
14 iunie, dar s-a retras după ce a pierdut două corăbii în luptă. După efectuarea unor bombardamente masive de pe mare și de pe uscat și după cucerirea zidurilor exterioare ale fortăreței pe 17 iulie de către cazacii ucrainieni și cei de pe Don, garnizoana turcă s-a predat pe 19 iulie. au demonstrat importanța flotei maritime de război și a marcat începutul procesului prin care Rusia s-a transformat într-o putere navală. Succesele din această ultimă campanie militară au întărit pozițiile Rusiei în timpul
Campaniile din Azov () [Corola-website/Science/303334_a_304663]
-
înclinațiilor militariste și a unificării prin „foc și sabie”. Armata - educată în spiritul miltarismul junkerilor prusaci, a glorificării războiului și a loialității în afara oricărei discuții față de stat, ierarhie și conducător - a rămas în mod nestrămutat loială dinastiei Hohenzollern. Valorile „statului garnizoană” represiv, bine înrădăcinate în sistemul agricol prusac încă de la înfrângerea cavalerilor teutoni, aveau să ajungă la extrem în timpul celui de-al treilea Reich.
Imperiul German () [Corola-website/Science/302427_a_303756]
-
care duce la o scară. Pivnițele sunt etajate, sub primul nivel aflându-se un al doilea nivel de pivnițe care se întinde sub toată clădirea. În perioadele când, în incinta fortificației medievale, se retrăgeau domnitorii și boierii, apărați de o garnizoană de câteva sute de oșteni, în aceste pivnițe erau depozitate provizii pentru oameni și furaje pentru cai și vite de tăiere. Casa Domnească a fost parțial distrusă în timpul Revoluției de la 1821. A fost consolidată în urma lucrărilor de restaurare din anii
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
prăbușit cu mult timp înainte. În vechime, în incinta mănăstirii au existat mai multe construcții auxiliare cu caracter provizoriu (cazărmi, grajduri, șuri, hambare) dispuse de-a lungul curtinelor. Mijlocul incintei trebuia să rămână liber pentru a permite circulația oamenilor din garnizoană și punerea cailor la conovețe. După cum se observă din fotografiile de la sfârșitul secolului al XIX-lea, între turnul-clopotniță și clădirea egumeniei se afla un al doilea palat, aflat pe atunci în ruine. Această clădirea avea parter și un etaj, cu
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
devenind astfel din cele trei cetăți ocupate de honvezi, după Buda și Arad. În dimineața zilei de 13 august 1849, magazia cu praf de pușcă a fortăreței explodează. Cetatea este distrusă în mare parte, în explozie pierind și soldații din garnizoana cetății. A fost dărâmată toată latura de est a cetății. În 18 august 1849, aici a capitulat generalul Bem în fața trupelor habsburgice. Există trei incinte cu forme diferite, ocupând vârful și o parte din latura de nord a înălțimii:
Cetatea Deva () [Corola-website/Science/302446_a_303775]