7,174 matches
-
pucioasă în gura cotețelor, amețeam corcovițele și le băgăm capul sub aripă, să nu țipe. Ziceam că sîntem niscaiva deștepți! Da când mă uit la ei, mă minunez: uite, bă, că proști mai eram! Frații trăiesc o lună dintr-o gaură. Așa, aveam și noi ponturile noastre. O dată, în tinerețe, cu banda unuia Toropeală, am tăiat o mahala întreagă, la Ciucea, cu topoarele. Gârlă curgea sângele, ucenicule! înotai. Dam în dreapta și-n stânga, sunau capetele ca lemnele. Bogați negustorii! Retezam degetele
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ieșeau de sub vine. Râdea hahalera și le arăta celorlalți: - Ia uitați-vă, bă! Strângea din dinți și încorda mușchiul betegit, făcând să joace boabele de plumb sub piele. - Până să plecați, ascultați la mine. - Ce e? întrebase Oacă. - O să dăm gaură la o biserică, s-avem și noi de ciugulit până una-alta. O dată s-a-ngălbenit Gheorghe, că el era credincios. Nicu 1-a văzut. - Ce-ți veni, Treanță? Codoșul nu spuse nimic. ' Lunganul le povesti cum pusese geana pe un lăcaș
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
să scuipi în trențele astea! Au ieșit pe la prânz și cu câte un palton de împrumut pe ei, călcând rar. Încă rîdeau: - Cum îti vine, Paraschive, jantilicu ăsta? - Să n-am spor dacă nu semeni cu Mafoame, ăl de dă găuri în tren! - Ce mai, ne-ntitirizarăm! În odăile Didinei se adunaseră vreo trei croitorese care potriveau o rochie roșie, lucioasă, din material scump. Titi Aripă a început să le ciupească pe la spate de cum a dat cu ochii de ele. Paraschiv rămăsese
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
săptămâna brânzei. Nunțile pe acoperiș se țineau lanț, și dulăii, să rupă burlanele, nu alta. Tabla cîrciumaruhii duduia de bătăile cotoilor. Începeau pândele. Luna răsărea pe la opt, ruginită și mâncată. Peste tinicheaua caselor cădea o zăpadă de lumină subțire. Din găurile podurilor, se înălțau sforăielile motanilor. Pe luminatoare, săltau gheme șerpuitoare. Răspunsul era prelung, un mieunat adânc. 211 Jos, în umbră, lângă butoaiele cârciumarului, ceata adulmeca. Dulăii stăteau nemișcați, cu gâtul întins la lună. Doar colții ascuțiți ca bricele aveau un
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Patru bărbați cărau cu pași măsurați lada de lemn, privind când și când la chipul lui Bică-Jumate, abia văzut sub seara cenușie. - Atârnă greu! spuse careva. Mulțimea se destramă. Femeile urcau cu greutate dâmbul acoperit cu zăpadă. După ele rămâneau găurile mari de ghete în care se scufundaseră ceilalți. La urmă de tot pășeau milogii, orbii și ciungii, cântând fără să știe de ce: "Primește-l, Doamne, în pământul tău!" Aveau niște glasuri dogite de beție, răsunând până departe peste câmpia încremenită
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
întinse palma umedă. Iar o apucă tremuratul pe fată. Din locul unde ședeau, nu se vedea nici o potecă. Ea știa însă pe unde s-o apuce. Despică măselarița și căută din ochi urmele. O pantă dreaptă, în care erau săpate găuri, începea de sub deal. Urca repede ca o pisică. El se uita unde așezase Veta mai înainte piciorul și o urmă. Când au ajuns sus, Procopie a privit în toate părțile. Jos, văzu fundul și malul celălalt. De aici puteai cuprinde
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
făceau? - Ce să facă? Ședeau la umbră și dădeau la pește... Starostele se gândea. Spuse cu amărăciune: - Ei, îi strânge câte unul, câte unul, se duce dracului tagma hoților! Cine o să mai spargă o casă, cine o să mai bage o gaură? Și mai sorbi un pahar, cu sete, înfricoșat puțin și de soarta lui. Privi la țigancă. Numai pe ea să nu i-o fi luat cineva, s-o ducă prin pușcării, că moarte de om ar fi făcut... Chemă lăutarii
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
sâmbătă mă duc în nuntă... - Ce nuntă? - Eh... A ghicit caiafa. - Păzește-te, Paraschive, că nu te văd bine... - N-o fi el mai al dracului decât mine... -De. - Da până atunci am nevoie de tine, trebuie să dăm o gaură, să facem rost de pitaci... S-a-nvoit Gheorghe. - Haide. S-au vânturat ce s-au vânturat prin fața prăvăliilor și-au ochit un husăn de avea bani grubă pe el. Se vedea că e venit din provincie, după cumpărături. Codoșul a ginit
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
am revenit din uimire, l-am întrebat dacă aș putea să refolosesc o parte din ea atunci când decorul va fi demontat. Reciclare creativă. Voiam să o vopsesc cu spray-ul argintiu și s-o agăț printre mobile, chiar să fac găuri prin care să trag iedera astfel încât să pară că a crescut din ele. Pietrele de mormânt erau înfipte într-un covor gros de iarbă, tunsă și îngrijită impecabil, de parcă ar fi fost un gazon scump, Wilton. Dincolo de ele, stejari impunători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
lata de numai 30 de centimetri, fixată de peretele din fund, și care ajungea până în tavan. Acela era unul dintre principalele puncte de acces în teatru; pe ea mașiniștii urcau până la grilaj, la zece metri înălțime, sau coborau printr-o gaură din galerie, pe lângă cablurile de oțel și până jos, pe scenă. — Hai jos! zise el. Ziceai că nu te-apucă amețeala, nu? Că ești ca peștele în apă. *** Am sărit peste ultimele trepte și am aterizat fix la picioarele scării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
sucește gâtul unei găini. Muncise din greu la respectivul așa-zis echipament, de câteva ore, mergând până la a șterpeli câteva fire de iederă dintr-un colț al cicloramei pentru mine, a le picta cu sprayul în argintiu și a face găuri în structura mobilului, prin care să le trecem. În mod clar, era inutil să i se explice lui Marie că-i cerusem o părere din punct de vedere estetic. Pe aceea mi-o oferi Sally, puțin mai târziu, care intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
balama, de parcă nu-i venea să-și creadă ochilor. Apoi sări în picioare, trase capacul în sus printr-un imens efort de voință și îl trânti. Se auzi o bubuitură imensă când acesta lovi podeaua. Marie se băgase deja în gaura pătrată și cobora scara de metal dedesubt, sprijinindu-se în mâini. — Stai! Bez, care se impacientase, străbătu camera într-un salt și îngenunche pe marginea trapei. — Întoarce-te imediat! N-ai auzit ce am zis adineauri? (iapă proastă, adăugă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cu totul din perete, ceea ce ar fi fost un dezastru. Dar, după aceea ne-am dat seama că se desprinsese numai treapta pe care stătea ea. Bez a făcut rost de o lampă cu arc și a îndreptat-o către gaură, ca să vedem ce facem, după care am coborât cu o funie și am pus-o să și-o lege în jurul brâului. Ei au tras-o de sus, iar eu am împins-o de la spate. Singură nu s-ar fi descurcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
lui Margery, n-am luat-o în jos, pe scări, așa cum ar fi trebuit - mai aveam de făcut trei mobile în două săptămâni, un termen foarte strâns, chiar și cu ajutorul lui Lurch - ci prin labirintul de coridoare care dădeau în gaura neagră a aripilor scenei. Mai era o oră până la matineu și lumea era ocupată; asistentele directorului de scenă instalau suporturi, Steve mătura scena (era clar că n-avea încredere s-o lase pe vreuna dintre ele să îndeplinească această sarcină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
în geantă. E un mister cum am putut s-o pierd. De obicei, nu cad. Pe platforma de servicii? adăugă ea, perplexă. Ce ciudat. Sophie, care se afla chiar lângă ea, se albise la față; ochii ei semănau cu două găuri imense pe fața ei micuță. Violet nu înțelegea ce însemna acest lucru, în schimb Sophie sigur înțelegea. Mă privi un moment, puternic afectată, după care își lăsă privirea în pământ. Desigur, Violet ignoră cu grație această scenă de culise. Ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
folosindu-se de răngi sau chiar de umeri. Se întoarseră spre Salam. —Vino-ncoace! Îi întinseră piciorul de metal al unei mese. Curând, zidul încropit la repezeală cedă, un castel de nisip năruit de valuri. Liderul grupului se strecură prin gaură și izbucni imediat în râs. Alții îl urmară îndată. Curând, Salam zări și el sursa bunei dispoziții a celorlalți: camera era plină de comori; sculpturi în piatră reprezentând prințese și regi, gravuri cu berbeci și tauri; statuete cu zeițe trupeșe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
dispărând într-o geantă sport. A fost nevoie de doi oameni pentru a ridica o „statuie reprezentându-l pe regele Entemena din Ur, din anul 2 430 î.e.n.“ și de un al treilea pentru a o ghida prin proaspăt deschisa gaură din zid. Salam își aminti ce învățase la școală: că muzeul din Bagdad conține comori vechi de cinci mii de ani. „Înăuntrul acelui muzeu nu se găsește doar istoria Irakului“, proclamase profesorul său, „ci istoria întregii omeniri“. Acum nu părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
se certau. Unul îl pălmui pe celălalt, așa că se luară la bătaie, dărâmând o etajeră metalică plină cu vase. Cineva scoase un cuțit. Altcineva îl îmbrânci pe Salam din spate, aruncându-l în încăierare. Instinctiv, acesta se întoarse, plonjă prin gaura din zidul de zgură și fugi. Se năpusti în jos pe scări, auzind strigăte noi pe fiecare palier. Toate cele optsprezece galerii ale muzeului erau jefuite. Zgomotul îl înfricoșa. Salam continuă să coboare, etaj după etaj, până când lăsă în urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
lor, perfect plate. Fără să stea pe gânduri, Salam își vârî degetele în spațiul dintre pietre și o trase afară pe cea desprinsă. Fiind prea întuneric ca să poată vedea, pipăi pământul de dedesubt - însă mâna i se afundă într-o gaură îngustă, dar adâncă. Acum simți ceva dur; rece la atingere. Era o cutie de oțel. În sfârșit: bani! Trebui să se culce la pământ, cu obrazul lipit de piatră, ca să poată pătrunde destul de adânc. Degetele se chinuiau să-și apuce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
-o dacă, în disperarea ei, ar fi gândit cu voce tare. Simți cum i se înroșesc obrajii. Ghidul adună grupul în jurul unui panou de sticlă ce scotea la iveală faptul că se aflau în realitate pe o punte, cu o gaură ca o fântână chiar sub ei. Are doar 1 300 de ani, spuse zâmbind. Fiindcă acesta nu e podul original, ci a fost construit mai târziu de musulmani. În timp ce vorbea, o femeie îmbrobodită se strecură pe lângă ei, cu capul adâncit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
cu capul adâncit într-o carte de rugăciuni, bolborosind incantații. Își continuară drumul, până când ajunseră sub alt acoperiș boltit. Mirosul de igrasie era din ce în ce mai puternic. Treceau, explica ghidul, prin niște rezervoare subterane ale căror bolți susțineau casele construite deasupra. — Vedeți găurile din tavan, spuse el și toată lumea se uită în sus. Pe acolo coborau gălețile și le ridicau apoi pline cu apă. Maggie aproape că nu mai asculta, studiind în schimb cele două semne luminoase ce fuseseră așezate acolo: în mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
durere care îl făcu să urle cum nu mai urlase niciodată. Ciudat, nu-i așa, ce poate face un degețel? Durerea încetă pentru un moment. Doar atât, un degețel. Tot ce trebuie să fac este să apăs chiar acolo, în gaura asta din piciorul tău, și... Uri urlă în agonie. Jurase să reziste la tortura lor, să nu-i lase să vadă că suferă. Dar nu-și putea învinge durerea. Rana îi era vie și sângerândă, toate extremitățile nervilor expuse. Luați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
mult neîncrezător decât indignat.): Nu se poate! GARDIANUL (Învins, abătut): Asta e tot ce avem... ARTUR (Tot mai copleșit.): Nu... Nu se poate...! GARDIANUL: Aici am primit instrucțiuni să vă aduc... ARTUR: În putoarea asta? GARDIANUL: Da, domnule... ARTUR: În gaura asta? În cloaca asta? GARDIANUL (Evitând privirile lui ARTUR.): Da, domnule... ARTUR (Exasperat, lovind cu piciorul în obiecte.): Vă bateți joc de mine? GARDIANUL (Înfrânt.): Nu, domnule... ARTUR (Învins.): Ție ți-ar plăcea să mori aici? GARDIANUL: Nu, domnule... ARTUR
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
să mă lăsați în pace. ARTUR: Exact! Ai pus punctul pe i. Asta trebuie să cerem. Să fim lăsați în pace. E un drept sfânt. GARDIANUL: Bravo, Grubi, ai un cap mare. ARTUR: Ce clipă înaltă! Vom lăsa o mare gaură în istorie! Grubi, cum poți să rămâi rece? GALAUL: N-avem lemne. ARTUR (Scoate niște bani.): Să trimitem pe cineva după pileală... GARDIANUL (Ia banii.): Mă duc eu... (Scoate sticla.) ARTUR (Bea.): În sănătatea ta, Bruno! Ești un om de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
și trage.) Uah! (Extaz în fața piciorului eliberat.) E grozav să nu porți cizme... Nimic nu e mai plăcut pentru picior... și pentru om, în general... (Scoate un șobolan mort din cizmă.) Ia te uită! Pe unde o fi intrat? (Contemplă gaura din talpă.) Poate pe aici? ARTUR (Privind cu milă șobolanul.): E mort? E mort într-adevăr? COLONELUL: Cred că e mort de trei zile. De trei zile mă supără ceva în cizmă. N-am avut o clipă de răgaz ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]