12,993 matches
-
această privință, precum am fost și eu în teza propusă de mine ? (13) O aventură la Polul Nord... Căpitanul Hatteras, doctorul și însoțitorii iau parte la o expediție pentru explorarea regiunii de la Polul Nord. Tocmai au terminat de ridicat un adăpost de gheață dar nu mai au niciun pic de hrană; iată însă că un urs înfometat îi urmărește: ce e de făcut? Au rămas și fără gloanțe! Mâine, spuse el, voi ucide acest urs! Mâine? Făcu Johnson, care părea că iese dintr-
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
Mâine! Dar n-aveți gloanțe! Mi le voi fabrica singur. N-aveți plumb! Nu, dar am mercur! Și, spunând acestea, doctorul luă termometrul; în interior arăta cincizeci de grade peste zero! Doctorul ieși afară, puse instrumentul pe un bloc de gheață și se întoarse imediat. Temperatura de afară era de cincizeci de grade sub zero! Pe mîine, îi spuse el bătrînului marinar; dormi și așteaptă răsăritul soarelui. Noaptea trecu în chinurile foamei; numai șeful de echipaj și doctorul reușiră să-i
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
noi existăși un ied și un urs...” (Ochii viperei) Ne-ntrebăm și vă-ntrebăm... A rămas poetul Dumitru Vacariu un sentimental? rn răspuns afirmativ, gândind la propria-i copilărie: „Coboară amurgul... / Pești argintii aleargă prin apele zărilor / și nimfe de gheață se scaldă în ochii mei...” (Amurg cu nimfe); un răspuns negativ, dacă ne gândim la anii tinereții, cei ai detenției, atunci când a învățat ce este frustrarea și cum înflorește credința în Dumnezeu. Să ne imaginăm, cum, într-o celulă, la
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
în depărtare...** B. de Saint-Pierre, Paul și Virginia, p. 288 (49) Valea este scăldată în aburi, începe să se întunece. Spre miazăzi, peste lac, este întinsă noaptea: uriașele stînci care îl închid sînt o zonă întunecoasă sub cupola monumentală de gheață care trece pe deasupra lor și care pare-se că mai ține pe loc, în pîcla sa rece și deasă, lumina zilei. Cele din urmă văpăi ale acesteia îngălbenesc numeroșii castani de pe stanele de piatră pustii; ele trec în lungi fulgerări
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
inspectează peretele înalt și scoate un fluierat de admirație. "Privește acest culoar, Pierre! Ce linie dreaptă! Văzut din față, pare de o duritate incredibilă. Trebuie să tăiem mîine o bună bucată, mai ales partea bombată din mijloc pe unde lucește gheața; nu-mi place golul dintre ghețar și peretele muntelui! Pe scurt, e acceptabil în ce privește condițiile. Ce spui? Hm!..." Pierre nu-și găsește cuvintele. Abia de îndrăznește să ridice ochii ca să examineze traseul riscant pe care îl vor face mîine și
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
în ciorne, G. Flaubert lucra la corectarea procedurilor comparative în sensul unei mai potrivite asocieri cu diegeza. Această lungă comparație, de exemplu: "O învălmășeală de sentimente se revărsară din sufletul său, precum apa dintr-o vîltoare atunci cînd se sparge gheața din stavilă" este înlocuită cu "din inima ei s-ar fi desprins o bogăție neașteptată de sentimente, așa cum cad fructele de pe un spalier cînd îl atingi". Cel de-al doilea element al comparației oferă avantajul de a rămîne în registrul
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
etc. Astfel, în acest exemplu din Hugo citat de Ph. Hamon (1981, pp. 157-158): (54) [1] Dintr-o dată se simți apucat de braț. Ceea ce încercă în clipa aceea fu un sentiment de negrăită oroare. Ceva subțire, aspru, plat, rece ca gheața, lipicios și viu se încolăcise pe întuneric în jurul brațului său gol. Iar acum îi înainta către piept. Era ca strînsoarea unei curele și împunsătura unui burghiu. În mai puțin de-o secundă, un soi de spirală i se răsuci în jurul
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
curînd, trăsura ajunse în plin cîmp. Să fi fost ora nouă. Era una din acele dimineți aspre de iarnă, cînd toată natura sclipește dur și tăios ca un bloc de cristal. Pomii plini de chiciură parcă au transpirat broboane de gheață; pămîntul răsună sub picioare; aerul uscat poartă pînă departe cel mai mic zgomot, cerul albastru scînteiază ca o oglindă, iar soarele, rece, strălucitor, străbate văzduhul, aruncînd asupra universului înghețat raze care nu încălzesc. (p. 174) Comentariu: Existența acestor metafore se
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
Duroy cu Doamna Forestier. Soarele nu mai este la apus, ci primăvăratic, iar zborul de pasăre simbolizează ascensiunea socială a lui Duroy. În cel de-al treilea extras, credința personajului că va muri curînd se proiectează în simbolistica peisajului ("iarnă", "gheață", "oglindă", "rece"...). EXERCIȚIUL A.3. Inspirîndu-ne din lucrarea lui M. M. Cauterman și B. Graczyk din 1986, putem propune următorul extras romanesc, prezentînd un personaj și casa în care acesta locuiește: Se întoarse, mergînd cu pași mari. O apucă pe
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
se făcea, La el se scobora, Pe el leșina. Și dacă se scula, Ea mi-l căuta Și mi-l adăpa, Bine că-l făcea. În Kalevala, palierul cel mai de jos al existenței (reprezentat de duhul adîncimilor acvatice, al ghețurilor și al Pohjoliei, ca și următorul palier, al întinderilor pămîntene) nu s-a dovedit vrednic de proba cunoașterii și a dialogului. Răspunsul a venit din partea aștrilor cerești, luna și soarele. Drept urmare, i se indică bătrînei zona aproximativă unde feciorul zăcea
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
arătat tuturor celor care vreau s-o asculte că are năcaz c-o datorie de bani la Dorna”. Despre sine a spus o vorbă meșteșugită, ca să nu afecteze adunarea. „La Crucea a dat de nuntă. Fugeau săniile cu nuntașii pe gheața Bistriței. Mireasa și druștele cu capetele înflorite; nevestele numai în catrinți și bondiți. Bărbații împușcau cu pistoalele asupra brazilor, ca să sperie și s-alunge mai degrabă iarna. Cum au văzut oameni străini pe drumul de sus, vorniceii au pus pinteni
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
un om cu un glas blajin, căci dacă tata cânta așa de frumos, desigur că acest meșteșug îl moștenea de la bunicul. Desigur că fanaragiul, când venea acasă de la slujba sa, ostenit dar mulțumit sufletește, fredona vreun cântecel ca „Bulgăraș de gheață rece”, cu iarna aceea care vine și nu mai trece, și poate nu avea cu cine petrece, pentru că a fost o zi nefastă când i-a murit nevasta, bunica cea bună, de care nu știu nimic, și lumea și timpul
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Sidoli, Trianon, Pușkin. Când ieșeam de la film, ne tratam cu câte o înghețată, cincizeci de bani cornetul, înghețate asortate și aromate, de toate felurile. Înghețata era ținută de vânzător într-un butoiaș, care stătea în alt vas cu bucăți de gheață, și până acasă râdeam și imitam actorii. Ce plăcere sublimă, de neuitat și ce amintire scumpă! Țin minte că odată, mergând pe stradă și râzând de giumbușlucurile noastre, am rămas deodată cu ochii holbați și cu gurile căscate la un
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
conta; de multe ori, dacă nu aveam patine, luam câte o bucată de fier, colțar, se găseau de astea, îi dădeam găuri și o legam cu sfoară de încălțimintea noastră, care de multe ori n-avea tălpi și fugeam pe gheață într-un picior câte cincizeci de metri, ba mai mult, depinde de lungimea bălții sau de loc. Grigorescu, fiul librarului, băiat subțire și firav, care venea la școală cu pâine albă cu unt, avea patine cu clape, dar avea și
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
lui erau noi și solizi. Dar nu știa să patineze, cădea mereu în fund, spre hazul nostru. Noi, ăștialalți, am râs de el în hohote și i-am demonstrat cum pe niște șine legate cu sfoară se poate valsa pe gheață, asta numai de-al dracului! Cum se prinde șina de încălțăminte? Simplu, se trece sfoara prin găurile de la câlcâi și prin cele din față, se adună sfoara deasupra labei piciorului și cu o bucățică de băț, se răsucește sfoara până
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
le raparam în schimb încălțămintea. O sfeclă încălzită, un cartof putred, totul era bun de mâncat. Nu știu cât timp am făcut până la Nistru, poate vre trei luni, poate mai mult, dar, în fine am ajuns pe malul lui. Lam trecut pe gheață. În Basarabia mi-a fost mai greu, căci oamenii erau mai răi. Aici era tot stăpânire rusească. Adică un primar rus și unul român. Aproape de Prut am ajuns într-un sat. Cineva mi-a spus: - Du-te la primar, e
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
ceva mărunt printre buze, dar m-am abținut, nu era cazul și nici pe cine să-mi vărs amarul. Am plecat din fața ei cu gândul la o zi însorită, caldă, pe plajă la Mamaia, cu câteva sticle de bere la gheață lângă mine și cu sufletul împăcat, mulțumit din toate punctele de vedere, de m-aș mira ce m-a găsit. Dar ziua aceea era așa de departe, ca de la mine la steaua Sirius. Până acasă nu mi s-a mai
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
omul acela bun care a găzduit-o pe Zambilica și am plecat spre Tulcea. La drumul forestier n-am mai întâmpinat greutăți, se mai zvântase și am trecut cu bine prin pădure. La Tulcea am cumpărat câte un bloc de gheață și le-am introdus în sacii cu pește. Era absolut necesar deoarece afară era foarte cald. Tot drumul până la Iași a fost frumos, fără necazuri. Am ajuns acasă cu niște bărbi mari, căci nu ne răsesem deloc în tot timpul
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
pentru mulți opera kantiana a fost considerate grea, cu un limbaj dificil, ea este o operă unitară, completă, dar în același timp, de neegalat. Cuvintele lui Titu Maiorescu descriu cel mai potrivit acest fapt: “Stilul lui Kant este rece ca gheața. Să nu uităm însă că gheața mai are și alte calități, e și transparentă, e și tăioasă, e și strălucitoare”.
Imperativul kantian al Demnităţii Umane. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Nicolae Alexandru Negrea () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2291]
-
considerate grea, cu un limbaj dificil, ea este o operă unitară, completă, dar în același timp, de neegalat. Cuvintele lui Titu Maiorescu descriu cel mai potrivit acest fapt: “Stilul lui Kant este rece ca gheața. Să nu uităm însă că gheața mai are și alte calități, e și transparentă, e și tăioasă, e și strălucitoare”.
Imperativul kantian al Demnităţii Umane. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Nicolae Alexandru Negrea () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2291]
-
în Hagia Sofia la Constantinopol. Acum pare totul mai greu. Balcanii sunt împărțiți. Albanezii turciți ai lui Köprülü se bat pe mutește cu grecii lui Mavrocordat exaporitul. Și Mihai spătarul tresări ca scuturat de friguri, își aminti de privirea de gheață a lui Mavrocordat, când s-au cunoscut la Istanbul. Acela era medic și citea în oameni ca în cărți deschise, fără să lase să se vadă ce a citit. Doamne, cât de mult și-a dorit călătoria asta! Pelerinaj la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
scris că maica are gânduri bune de dragoste față de noi toți, spuse vodă malițios. O liniște apăsătoare domină încăperea. Fiecare din cei de față își auzea sângele zvâcnind. Mihai îl privea tăcut pe Șerban. Nici un cuvânt. Doar privirea rece ca gheața. Vodă lăsă privirea în jos când glasul obosit, tremurat și slab al doamnei Ilinca începu să le pătrundă în suflete. Așa e, măria ta, m-am întors pocăită de la mormântul Sfinției Sale Domnului nostru Iisus Hristos, cu gânduri de dragoste deopotrivă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
încumeta să plec călare... Hm, e cam ger pentru așa ceva, mormăi doftorul. — Nu de ger îmi este teamă, hoții însă mă cam înspăimântă. Vodă nu a mai curățit de lotri zăvoaiele de la Dunăre de multă vreme, și au trecut pe gheață dinspre raialele din Serbia și Bulgaria tot felul de lepădături și se ațin la drumul mare de-l jefuie pe creștin până-l lasă gol. Ba pe unii îi mai și opresc zălog și așteaptă aur de răscumpărare de pe la neamuri
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
terminarea războiului această nouă sursă de energie își găsește noi domenii de aplicare. În anul 1952 în SUA se construiește primul submarin atomic Nautilus, iar în1954 URSS pune în funcțiune prima centrală atomoelectrică. În 1959 URSS lansează primul spărgător de gheață Lenin de 16.000 tdw, acționat cu energie descătușată din uranium, iar în 1962 SUA trimite în curse regulate nava mixtă (pasageri și mărfuri) Savanaah de 22.000 tdw. În 1968 Germania lansează mineralierul atomic de 16.000 tdw cu
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
acoperișurile plângeau; solul crăpat se topea în râuri; lacuri de apă gloduroasă apăreau pe lângă povârnișuri de neîmblânzit, excluzând ideea însăși de locomoție. Lucru incredibil! Dughengii, dornici să contribuie la distrugere, spărgeau cu lovituri de cazma, sub picioarele trecătorilor, trotuarele de gheață, singurele care le mai ofereau adăpost; între timp, acoperișurile încărcate de proiectile amenințătoare îndepărtau trecătorii de ele prin atitudinea lor impozantă. Astfel că, fără a mai vorbi despre șuvoaiele torențiale de pe stradă, trecătorul era amenințat de două pericole: cel de-
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]