6,639 matches
-
drumul dinspre Șuletea apăru călare în galop poștașul. „Ci grabî așa mare a fi având moș Bălăuță?!? se întrebă Anton mirat, pentru că nu l-a văzut galopând așa niciodată. Și, o presimțire rea i se prinse de inimă ca o gheară. - Să trăiești, măi Antoane. Tătâne-tu, Toma, i-acasă? și fără să aștepte răspunsul, ștergându-și fruntea de nădușeală, îi întinse un plic sigilat, zicându-i: Îț‟ aduc o depeșă, măi! Anton a rămas înțepenit, așa cum l-a prins vremea
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
îl pândea doar, cu coada ochiului... El îi zări fața chinuită... și, se amărî. Ar fi vrut să-i spună ceva, să-l încurajeze... dar nu putea; ar fi vrut, chiar, să plângă... să facă ceva care să-i descleșteze gheara care i se înfipsese în gâtlej. Dar, nici o lacrimă, măcar, nu-i venea. E groaznic când nu poți plânge...! Amintirile se depănau cu repeziciune... îi era rușine de feciorul lui... „am îmbătrânit în viața de pădurar, n-am cunoscut frica
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
betegi ori sufereau de ceva, aveau fețe chinuite... Satele se urâțiseră... Amuțiseră. Rar mai cânta câte cineva... și atunci, ori era beat ori nebun. Încleștările morții s-au dezlănțuit. Atunci, răsări peste câmpiile pustiite o altă stăpână ce-și înfingea ghearele sale crude în sufletul omenesc. Era deznădejdea, cu chipul ei hidos și uscat, chinuit de neliniști, cu ochi rătăcitori și bolnavi ca de friguri... Ea poartă, în sufletul ei negru, toată nefericirea lumii; sub haina ei cernită se ascunde bucuria
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
un trăsnet căzu detunătura, care vui năpraznic peste pădure, răscolind văile cu ecou vălurit. Cu un salt larg, lupul ochit drept în cap, zvâcni lunginduși trupul în aer,cu labele spre cer, de parcă ar fi vrut sa se agațe cu ghearele. Era imens... părea nesfârșit de lung. Încă o zvâcnire spre cer, cu o răsucire în aer și se prăbuși la pământ zvârcolindu-se sub privirile arzânde ale celorlalți, care, cu coamele zburlite și colții rânjind se aruncară asupra lui. Mirosul
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
în ochii supervizorului său, el băgă de seamă că parcă ceva îl tot supără și nu-i dă deloc pace. De fapt, simțea din ce în ce mai limpede cum sufletul i se întunecă, iar inima îi zvâcnește cu putere, prinsă parcă de o gheară ascuțită și neîndurătoare. Avea impresia vagă că uitase ceva acasă dimineață - deși nu știa ce - și simțea inexplicabil fiori tot mai mari de amețeală și de dor față de aceasta. Avea un puternic tremur de emoție în stomac. „Ei, drăcie! Cred
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
nu dea frâu liber lacrimilor și înfigându-și unghiile în palmă până la sânge. Nu mai era bărbatul bogat care se întorcea la liniștea căminului său după o lungă aventură. Nu mai era nici măcar eroul care-l smulsese pe Abdul-el-Kebir din ghearele dușmanilor săi și traversase cu el infernul „pământului pustiu“, lăsându-l în siguranță de cealaltă parte a graniței. Acum era doar un biet imbecil, care pierduse tot ce avea pe lume din cauza nesăbuitei lui încăpățânări de a respecta niște tradiții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
karatiștilor japonezi, pe care-l văzusem, tot cu ligheanul bulgăresc, de vreo zece ori. Era, cu siguranță, ultimul bluff al vieții mele, dar îmi amâna cu niște amărâte clipe aruncarea de pe piedestal... Atunci, în așteptarea aceea încremenită de cocor cu ghearele pregătite de o luptă pe care n-aș fi putut-o angaja, am auzit de lângă fiorosul Scarface vocea speriată a unui locotenent de-al său: "E Marele Alb!" Surprins, am rămas tot de teamă, în aceeași poziție amenințătoare. Deodată, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
cea mai mare măsură distractiv. Pe bază de program, respectat cu sfințenie, zi de zi, de către fiecare. Pentru astăzi era prevăzută ducerea de nas a celui mai sever dintre vameșii controlori. Ăstuia, i se dusese vestea, nu-i scăpa din gheare nici cât negru sub unghie. Pe sub nasul său nu trece nimic, necontrolat; nimic dosit; nimic, în afara legii. și, adevărat este, că, nu prea scăpa vigilenței sale, ce nu ar fi trebuit să scape. E rândul Amaliei, la dus vameșul de
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
trupului fostei Românii comuniste animalele și păsările de pradă ale noii societăți se băteau de la cioszvârtă, mai rău decât hienele, umflându-și burțile și pungile cu de toate. Cu de toate care le cădeau în mână, între fălci și-n gheare. Cei mai slabi stăteau, retrași, ca niște căței înfricoșați și înfometați. Cei tari, înfulecau și iar înfulecau. și societatea nouă, în devenire, se dezvolta. Dar, oare, ce fel de societate era asta? și, încă, ce fel de societate avea să
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
puteam aruncă apă, care pătrundea prin toate îmbinările... Eram că un smoc de iarbă cu care vântul și marea se jucau în voie și vă asigur că, fără să-nțelegem de ce, frigul ne înțepenea mâinile, lăsându-ne degetele ca niște gheare. — Nu e posibil, exclama din spate o voce anonimă. —Ba e! insistă Navigatorul-Căpitan. Frigul provoacă reacții foarte ciudate: ne paraliza mâinile și picioarele și ne obligă să tremuram și să clănțănim din dinți, fără voia noastră; chiar dacă încercăm să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
mai simplu să se înfrunte cu jungla, decât cu vechea lui lume din Chicago. Nimic nu l-ar putea face să se întoarcă la lupta zilnică, la veșnicul cățărat al piramidei, la acel nesfârșit târâș în sus, agățându-se cu ghearele și cu dinții, pentru că cea mai mică nebăgare de seamă îl azvârlea din nou pe tobogan în jos, în abis; un Sisif modern, un mit monstruos ce părea să devină destinul comun al Omenirii. Sute, mii, milioane de ființe începeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
justiției! Nu m-ar mira să aud că au Încercat să aplice aceleași metode și aici, În Anglia. Au pus pe roate un soi de Minister al Groazei, În care folosesc subsecretari extrem de pricepuți. Nu numai că izbutesc să pună gheara pe anumiți indivizi, dar ajung să Învenineze Întreaga atmosferă, astfel Încît nu mai poți avea Încredere În nimeni. — Un deputat afirmă că niște documente importante ar fi fost sustrase de la Ministerul Siguranței Statului, unde un departament militar le depusese pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
sau linguatula, trăiește În fosele nazale, În sinusurile frontale sau maxilare ale câinelui, uneori și În ale omului. Embrionul este oval, cu o coadă la spate; gura posedă un aparat perforant. Două perechi de apendice (sau cioturi) sunt Înzestrate cu gheare lungi. Adultul este alb, lanceolat, cu o lungime Între 18 și 85 de milimetri. Corpul este aplatizat, inelat, transparent, acoperit cu spiculi chitinoși. În decembrie 1968, bunica s-a mutat În Seine-et-Marne, mai aproape de fiicele ei. Într-o primă perioadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
tinerețea lui Rahan, despre Împrejurările care făcuseră din el un erou solitar al timpurilor preistorice. Pe când era copil, clanul său fusese decimat de o erupție vulcanică. Tatăl său, Craô Înțeleptul, murind, nu-i lăsase moștenire decât un colier cu trei gheare. Fiecare gheară simboliza o calitate a „celor care merg În două picioare”, oamenii. Erau acolo gheara fidelității, gheara curajului și, cea mai importantă din toate, gheara bunătății. De atunci, Rahan purta acest colier, Încercând să fie demn de ceea ce simboliza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Rahan, despre Împrejurările care făcuseră din el un erou solitar al timpurilor preistorice. Pe când era copil, clanul său fusese decimat de o erupție vulcanică. Tatăl său, Craô Înțeleptul, murind, nu-i lăsase moștenire decât un colier cu trei gheare. Fiecare gheară simboliza o calitate a „celor care merg În două picioare”, oamenii. Erau acolo gheara fidelității, gheara curajului și, cea mai importantă din toate, gheara bunătății. De atunci, Rahan purta acest colier, Încercând să fie demn de ceea ce simboliza el. Casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
era copil, clanul său fusese decimat de o erupție vulcanică. Tatăl său, Craô Înțeleptul, murind, nu-i lăsase moștenire decât un colier cu trei gheare. Fiecare gheară simboliza o calitate a „celor care merg În două picioare”, oamenii. Erau acolo gheara fidelității, gheara curajului și, cea mai importantă din toate, gheara bunătății. De atunci, Rahan purta acest colier, Încercând să fie demn de ceea ce simboliza el. Casa din Crécy avea o grădină lungă, cu un cireș, ceva mai mic decât cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
clanul său fusese decimat de o erupție vulcanică. Tatăl său, Craô Înțeleptul, murind, nu-i lăsase moștenire decât un colier cu trei gheare. Fiecare gheară simboliza o calitate a „celor care merg În două picioare”, oamenii. Erau acolo gheara fidelității, gheara curajului și, cea mai importantă din toate, gheara bunătății. De atunci, Rahan purta acest colier, Încercând să fie demn de ceea ce simboliza el. Casa din Crécy avea o grădină lungă, cu un cireș, ceva mai mic decât cel din Yonne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Tatăl său, Craô Înțeleptul, murind, nu-i lăsase moștenire decât un colier cu trei gheare. Fiecare gheară simboliza o calitate a „celor care merg În două picioare”, oamenii. Erau acolo gheara fidelității, gheara curajului și, cea mai importantă din toate, gheara bunătății. De atunci, Rahan purta acest colier, Încercând să fie demn de ceea ce simboliza el. Casa din Crécy avea o grădină lungă, cu un cireș, ceva mai mic decât cel din Yonne. Michel continua să citească Tout l’Univers și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
și lustrul fără de cusur al caroseriilor au stârnit murmure dezaprobatoare printre câteva mașini agricole care veniseră Într-un suflet la manifestație direct dintr-un lan din Împrejurimile Romei. „Ia uită-te și la mironosițele-astea!“ a mârâit o semănătoare cu ghearele zbârcite de câte gropițe săpase la viața ei, „n-au nici măcar scaunele decolorate de soare, darămite o pată de rugină.“ „Astea numai prin spălătorii și ateliere de tuning s-au ținut“, a molfăit o combină știrbă, la care o batoză
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ceea ce omul durase timp de milenii. Câteva macarale Își repezeau brațele oțelite În zidurile Colosseumului, un excavator mușca din piatra Fontanei di Trevi ca dintr-un tort, câteva mașini de curse concurau pe Via Appia, iar o motostivuitoare prinsese În ghearele-i puternice antica sculptură circulară Gura Adevărului, Încercând s-o fărâme ca pe-un biscuit. În scurt timp Însă, avea să devină din ce În ce mai clar că mașinile Întâmpinau și câteva probleme În drumul lor spre socialism. Risipa de combustibil, lipsa know-how
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
parterul magazinului. În tubul fluorescent de pe tavan se zbăteau fâșii de lumină muribundă. Un frigider ale cărui bale se scurseseră până În prag sforăia alene. Dintr-un raft, o combină audio vorbea În somn, scoțând din când În când limba găurită. Gheara pick-upului tresărea Încetișor peste discul așezat pe platan. Discul era spart. Am trecut prin fața liftului care Îmbrățișa cu ușile-i culisante automatul de cafea prăbușit În prag. Din grupul sanitar alăturat se auzea un bâzâit familiar. Uitat pe o policioară
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
tuse seacă și vărsături, că intrai În pandemia de primăvară-vară, plin de bube verzi și frisoane. A venit Însă un moment În care populațiile microscopice au Început să năvălească toate odată. Atacau prin aer, pe apă și pe uscat, cu ghearele Înfipte În perii animalelor, agățate de aripile insectelor, ca și cum rostul fiecărei specii din spectrul vizibil n-ar mai fi fost să-și ducă propria existență, ci să devină purtătorul unei alte existențe invizibile, distrugătoare de vieți, virusuri și bacterii nemaiîntâlnite
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
de server și-n față ți se deschide orice nivel.“ Urma camera În care erau Închiși dependenții de jocuri pe calculator. Lipsite de contururile binefăcătoare ale mouseului, PlayStation-ului, XBox sau Wii-ului, mâinile lor Începeau să se chircească, asemenea unor gheare. Spatele, odinioară cocârjat, Își pierdea eleganta curbură a ghebului, Începând să se Îndrepte, ceea ce-i pricinuia dureri atroce posesorului. Ochii cu pleoapele Înnegrite și cu pungi cu textura gușii de curcan se transformau În răni dureroase când veneau În contact
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
lui Vasea: — Cândva am să-ți cumpăr o sticlă din aia. Pe astea două trece-le-n contul meu. Și taxa de igienizare. Diadea Knutt, un bătrân polițai de la Arhivă, Îmi datora un serviciu. Cândva, Îi smulsesem unicul nepot din ghearele traficanților de organe și i-l dusesem acasă Întreg, cu linii punctate În zonele unde urma să fie decupat și transformat Într-o revistă de benzi desenate. Când a auzit de ce aveam nevoie, Diadea mai că și-a Înghițit mustața
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
multe benzi curbe, acoperind pasajele și căile de acces, bașca furtuna de fire blonde care se stârnise din senin. Am redus viteza până la limita evitării oricărui pericol, mai ales că un antebraț apărut pe turnantă Îmi presa jugulara, iar două gheare mi se Înfipseseră În chică. Am reușit, probabil, o lovitură norocoasă, căci o blondă aflată În proximitate a scâncit scurt, ca o mobilă deplasată pe linoleum, Începând să-și dea ochii peste cap. În timp ce apăsam toate butoanele aflate la Îndemână
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]