7,204 matches
-
cravata, ghetele cele mai bune, lustruite cu cremă Gladys, pălăria și pardesiul le asortau cu ghetele, iar briantina și apa de colonie, folosite fără zgârcenie, încheiau gama pregătirilor. Astfel, gătit ca un mire în fața altarului, fericitul îndrăgostit pleca în mare grabă, pe potecile cele mai scurte, ca să nu întârzie la mult visata întâlnire. Colegii urmau să ducă tratative cu pedagogul și cu șeful de meditație să nu bage de seamă ora nocturnă la care respectivul învoit se întorcea din oraș. Ca să
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
mai puțin la femei... Era o zi superbă. Cerul avea o limpiditate ideală. Slabe adieri aduceau de departe, din păduri, din livezi, din fânețe, miros de toamnă. Prin fereastra deschisă, priveam munții, arborii, casele, stâlpii de telegraf care treceau cu grabă, ca niște drumeți întârziați. Peisajul îmi era familiar, pentru că, de fapt, nici nu era decât prelungirea celui din ținuturile de unde veneam. Uneori arborii din vecinătatea liniei își plecau crengile, ca și cum mi-ar fi făcut semne de înțelegere, iar dealurile, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
precede, întocmai cum trecătorul surprins de ploaie se adăpostește sub umbrela prietenului pe care norocul i l-a scos în cale..." Provocat însă de cea mai mică ocaziune (și cele mai multe ori chiar de noi), spiritul lui vagabond pornea cu o grabă ciudată pe cărările fermecate ale gândirei și ale imaginației. Ore întregi ne vorbea astfel de toate, ne plimba prin toate domeniile, cu deosebire prin acel al filologiei, lăsându-ne întotdeauna încântați de tot ce aflam și învățam de la el. Nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
o zi iarăși, tot dimineața, pe când treceam prin fața Otelului "România", vechiul "Petrea Bacalul", unul dintre camarazii mei mi-a spus: Știi cine a trecut pe lângă noi? Uite colo... Și-mi arătă, cu mâna, silueta unui om care se îndepărta fără grabă, în direcția opusă. Cine? Eminescu... Mi-am întors numaidecât capul. Era însă târziu; se-ndepărtase prea mult... Cum nu îndrăzneam să ies din coloană, l-am urmărit cu privirea de departe, până a dispărut la o cotitură a străzii. Eminescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
îngustă prin care trecea, și, căzând, antrenă cu el prețioasa povară. În câteva clipe, toată munca atentă, pusă pentru ca acel prim număr s-apară în cele mai bune condiții, fu distrusă. A trebuit ca lucrul să fie reluat cu febrilă grabă de la capăt, ceea ce a făcut ca lansarea pe piață a gazetei să întârzie cu o oră sau chiar două. Dispariția "Serei" n-a însemnat de fapt decât o moarte aparentă. Organ politic, exprimând o anumită activitate politică, ziarul a reapărut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
are a lua când va fi ajuns cu păreții până la acoperământ. Sper că această îndeletnicire te va face și mai nervos decât noua emisiune a României (pentru care însuși ai stăruit atât de mult a se efectua cât mai în grabă), eu unul să știi că te ador când ești nervos și când ne dai afară din tarabă. Complimentele mele cele mai devotate Doamnei Negruzzi la jeune malade și Domnișoarei Anicuța pe care o regret de a o fi văzut numai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
ne armoni zăm și la acest capitol cu legislația UE. De altfel, președintele este un om deosebit, cumpătat și se vede, după cum se poartă cu doamna lui, că e un mare familist. La ora 00:37, președintele a părăsit în grabă terasa și așa sa mai scurs o seară din viața cuplului prezidențial. Rămâneți cu noi, pentru că, după publicitate, vom vedea și cum se bronzează mezina familiei Băsescu. Publicitate. (2006) Cum te face televiziunea om (politic) Acum câțiva ani buni, un
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
apoi s-au cutremurat, cînd n-au știut ce urmează... Auzind răsuflarea sfinxului ne spunem că trebuie să ne grăbim, să ne clădim opera Înainte de a răspunde. Dar aici greșim mulți, probabil. Opera ar trebui să fie chiar răspunsul. Nu graba de a intra În Theba pentru a primi onorurile morții sfinxului. Oedip Dacă admitem ce susține Heracht, că pentru om destinul este propriul său caracter, Oedip ni se Înfățișează ca un erou În stare să suporte adevărul și să lupte
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
și despre memorie. Pentru a ieși din coridoarele Întortocheate, infidelul Tezeu Își va aminti drumul parcurs, pentru că aceasta face, de fapt, Ariadna, Îl ajută să nu uite În labirint. El o va părăsi după aceea În prima insulă cu o grabă penibilă, dar nu de recunoștință avem nevoie cînd iubim. Marea Îmi amintește acest adevăr simplu Împreună cu altul. La Înțelepciunea grecilor antici ar trebui să avem acces tocmai pentru că este o Înțelepciune limitată, care respinge indeterminatul și arbitrariul și care nu
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
În clipa cînd Tezeu a spus nu; și, hotărîndu-se să se Întoarcă, i-a dat labirintului sensul dragostei. El nu și-a ascuns Însă niciodată lipsa de interes pentru dileme și nu aspiră la nici o explicație. Tezeu este clasic prin grabă. Și prin faptul că nu se complică inutil. În zadar ne-am adresa lui În continuare; mai mult decît să repovestească felul În care a omorît un animal ilogic, n-are ce răspunde. Dealtminteri, aventurile artei moderne au toate la
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Încredere În ceea ce a declarat Tezeu sub soarele mediteranean, nutrind suspiciunea că această lumină puternică, teatrală, nu face decît să ascundă adevărul, mai mult decît ar face-o chiar Întunericul. Gestul lui Tezeu se cere repetat, susțin cei nemulțumiți de graba sa de a folosi firul Ariadnei. Și totuși, poate că singura victorie posibilă Într-un labirint e aceasta. Țărmul, cum ar zice Ulise, ascultînd aceeași remarcă pe care au făcut-o toți În legătură cu el. — Ți-ai iubit insula, Ulise. Nu
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
pe coasta africană a Mediteranei, aceștia le-au dat tovarășilor săi de drum să mănînce o plantă aducătoare de uitare, lotus. Membrii echipajului au uitat care era țelul călătoriei și a trebuit ca Ulise să le poruncească să părăsească În grabă țărmul lotofagilor. Această noapte care miroase a mare, a primăvară și a singurătate Îmi spune că soluțiile simple sînt și cele mai curajoase. Pentru adevăruri banale astăzi, au fost oameni arși pe rug sau Întemnițați. Acum nu mai e nici un
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
amintiri, cum credem În mod obișnuit, ci În egală măsură și de viitor, uitînd ce-am sperat. Ah, iluzia că fiecare zi Începe cu ea Însăși și sfîrșește cu ea Însăși, ar putea conchide Ulise, după care va pleca În grabă spre corabia ce-l așteaptă la țărm, sub privirile nedumerite ale lotofagilor care-l urmăresc su-rîzÎnd blînd și insuportabil... Se poate muri și devorat de o memorie nesățioasă, pare să spună zîmbetul mîncătorilor de lotus; dacă Prometeu uita că a
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
-i construi o piramidă pentru a o apăra există suficient loc pentru drumul dintre paradis și infern. Probabil, Înainte de a-l condamna pe Narcis, ar trebui să știm mai temeinic ce a văzut În fîntîna În care s-a privit. Graba de a-l acuza nu poate eluda faptul că, evocîndu-l, ne interesează În realitate ce se Întîmplă cu noi. Și nimeni nu e obligat să-și sfîșie inima pentru a privi ce se află Înlăuntrul ei, dar dacă o face
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
află În afara lui; ea nu numai că acceptă limitele, dar le și celebrează, avînd repulsie pentru vag și indecis, În labirint, Tezeu nu ne va propune decît Întoarcerea de unde am plecat; viitorul lui nu este o soluție a labirintului, ci graba de a-l părăsi; or, cîtă vreme n-am renunțat, declară barocul, galeriile labirintului mai pot duce undeva; abia firul Ariadnei face ca ele să nu ducă decît afară. În schimb, Oedip, strivit de singurătate, sîngerînd, caută cu ochii lui
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
incipit a seipsa 2. Dar să revenim la povestea noastră. Locțiitorul, neputând să mai scoată nimic de la Pelerin, reluă: „Foarte bine, rămâneți aici și vom ști noi să vă facem să vorbiți”. Atunci, toți călugării se retraseră cu o oarecare grabă. Pelerinul întrebă dacă trebuia să rămână în capelă sau în altă parte și locțiitorul îi răspunse: „În capelă”. Călugării au închis atunci toate ușile și se pare că au luat legătura cu judecătorii. Cu toate acestea, cei doi rămaseră trei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
și vestiți fraților Mei să plece în Galileea și acolo Mă vor vedea”). 302. DESPRE CEA DE-A PATRA APARIȚIE. LC. 24,9-12; 33-34. 1. Primul. Auzind de la femei că Cristos a înviat, Sfântul Petru s-a și dus în grabă la mormânt. 2. Intrând în mormânt, a văzut giulgiurile cu care a fostacoperit trupul lui Cristos, Domnul nostru, și nimic altceva. 3. Cum Sfântul Petru se gândea la acestea, i-a apărut Cristos, și de aceea apostolii spuneau: („Cu adevărat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
nimeni, pașii lui te grăbesc. Nu îl poate opri nimeni, fie omul bogat sau sărac. - Așa e mamă. Când îl revăzu pe Niky, Valentin pierdu ceva din autoritatea dominatoare pe care o avea când intrase în casă. Îl luă cu grabă în brațe, îl sărută și îl strânse peste măsură și iarăși îl sărută de nenumărate ori întrebându-l: - Ce faci tu tutuțule...tutuțu lui tăticu’. Vino la tăticu’! Mi-a fost dor de tine tare...tare, și iarăși îl sărută
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
concentrată. Se retrăsese primul după terminarea vizitei în soloane. Se simțea tulburat, rușinat, ostenit și considera că acea zi era una nefericită din viața lui. Se dezbrăcă la iuțeală de halat, grăbindu-se parcă să ajungă în cea mai mare grabă undeva și zise ca pentru sine: - Ce pacienți ciudați! Se vor deștepta ca și mine, mâine dimineață și le va face plăcere să își amintească ziua de azi, iar peste ani de zile vor povesti altora isprava lor. Intrând în
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
tu Doamne ce faci. Te rog Doamne, nu mă părăsi!” Un vulcan nebun îi răscoli toată ființa ei, îngenunchind-o, făcândo ca o oală sub presiune, iar de acolo din interiorul ei, cineva striga nebunește după ajutor. Se îndreptă în grabă spre o ieșire, coborând treptele scărilor cu inima frântă și bătându-i nebunește. Picioarele îi erau goale pe dinăuntru, fără de folos, iar mâinile se legănau la întâmplare, căutând înfiorată la lumina unui felinar de stradă chipul lui Alin, aerul pe
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
vin acasă o să mai vorbim. Nu îi plăcea să îi răscolească cineva viața, nici chiar maică-sa. Trecuse destul timp așteptând un prilej să îi vorbească. Când venea acasă intra direct în dormitor, iar dimineața renunța la micul-dejun plecând în grabă, cu aceeași placă: „Am o treabă, o să revin mai târziu”. De fiecare dată lăsa să se înțeleagă că nu avea nici cea mai mică intenție de a discuta cu maică-sa despre viață lui privată. Familia lui era mai mult
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
fost dezmembrat și valorificat de cei care au mai rămas temporar. Nu vezi țipenie de om! Este o atmosferă nefirească, asemănătoare cu imaginile filmate în localitățile situate în apropierea centralei nucleare de la Cernobâl, unde populația a fost evacuată în mare grabă. Urcăm tot mai mult, în serpentine strânse și ajungem la Ciuruleasa, unde facem un scurt popas. Privirile ne sunt atrase de vârful Muntelui Vulcan (1263 m), un masiv calcaros de varsta jurasica, ce domină cu peste 500 de metri împrejurimile
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
ale iazului să deverseze și să ucidă tot ce este viu în Arieș și mai departe în Mureș, așa cum s-a întâmplat cu câțiva ani în urmă cu apele Săsarului în apropiere de Baia Mare. Zgribuliți de frig, ne retragem în grabă la autocare, sub primii stropi de ploaie, nu înainte de a mai aruncă o ultimă privire către uriașă rană făcută de către om în inima muntelui. Coborâm spre Roșia Montană. Localiataea este considerată a fi cea mai veche așezare minieră din țara
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
-se simultan. Creația presupune cunoașterea interiorității, alunecarea pe firul timpului spre existente anterioare, spre rădăcini. Reflectarea induce trecerea într-o altă realitate devenită materială. Personajul cunoaște autoreflectarea, proiecția ficționala în sine:,, Se așază în fotoliu. închide ochii. Cobora încet, fără grabă. Multă vreme se mai văzu încă, micșorându-se treptat: să trăiești asta în vis: un puț fără fund, oblic întunecat, în care ceva luminos și difuz dispare în adânc. Încet, hotărât, fără întoarcere.” Personajul pare a duce foarte departe experiență
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
de a da Binecuvântarea Papala coroanelor, medaliilor și crucilor. Domnul Alexandru Savul primul interpret al Agenției și Consulatului General al Austriei în Iași, a prestat servicii raportate misiunii, în special în timpul șederii rușilor în Moldova, si cu râvna și în grabă, la orice ocazie nu și economisește efortul pentru Sfântă noastră Religie. Domnul Alexandru Teodori, doctor în medicină, timp de 23 de ani de când locuiește în Principatul Moldovei, nu a fost niciodata sărac în profesia să la bolnavii misionari, sărindu-le
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]