6,528 matches
-
vedere asupra netemeiniciei cărora nici nu mai este cazul să stăruim. De altfel, reabilitarea și chiar redimensionarea semnificației momentului 1866, În conformitate cu respectul adevărului istoric, au putut să survină ca urmare a unor contribuții Încercate (Îndrăznite) mai Întâi În mediul „școlii ieșene de istorie modernă”<ref id="4">4 Idem, „Monstruoasa coaliție” și detronarea lui Al. I. Cuza, În vol. Cuza Vodă. In memoriam, coord. L. Boicu, Gh. Platon, Al. Zub, Iași, 1973, p. 503-549; Idem, 1866-1876, În vol. România În relațiile
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by GH. CLIVETI () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1246]
-
România și Conferința de pace de la Paris, februarie-iunie 1866, În Revista de Istorie, 38, 1985, 10, p. 567-986; 11, p. 1075-1100, au avut meritul unui spor de baze documentare din Arhivele Centrale, primatul reconsiderării „momentului 1866” rămânând incontestabil În dreptul istoricului ieșean Vasile Russu. </ref>. Numai că opinii controversate relative la același moment continuă să persiste, ele părând, În ultimul timp, chemate să Întrețină, pe fondul incertitudinilor vădite de stările de spirit ale publicului românesc, atitudini prorepublicane sau promonarhice. Cu atât mai
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by GH. CLIVETI () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1246]
-
se întrețină, se angajează cântăreț la biserica Sf. Gheorghe din Galați, apoi și la mănăstirea Socola. După ce, timp de un an, urmează Școala Politehnică din capitală, în 1890 își dă bacalaureatul și devine student la Facultatea de Științe a Universității ieșene; își va lua licența în matematică și fizică în 1895. În 1891 intră, la Iași, ca bursier la Școala Normală Superioară, unde îl are coleg pe G. Ibrăileanu. Din 1894 până în 1928 își exercită vocația de om de catedră: suplinitor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288944_a_290273]
-
53. 37. Podianu P.S., Monografia județului Bacău, 1899. 38. Pamfile T., Boli și leacuri la oameni, vite și păsări, după destinele și credințele poporului român. Culegere și studii, București, 1911. 39. Pop C., Plante medicinale întrebuințate într-o veche farmacie ieșeană acum vreun secol în urmă, în Rev. V. Adamache, 1947, vol. XXXIII, nr. 2-3. 40. Păsculescu Z., Literatura populară românească, București, 1910. 41. Retezanu Maria, Tarpo Elena, Constantinescu C., Date privind întrebuințarea unor plante în medicina populară din raionul Fălticeni
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
centrale și deși încă din secolul al șaisprezecelea constituia un loc sfânt și sfințit prin legendare acțiuni terapeutice, Ospiciul de la Golia a avut o existență incomparabil mai discretă decât Ospiciul de la Mănăstirea Neamțului. Unii dintre istoricii Iașului, chiar dintre medicii ieșeni interesați de istoria instituțiilor medicale ieșene, plasează Ospiciul Golia mai mult în spațiul "meritat" decât în realitatea medicală. Investigațiile de arhivă, efectuate în special de eminentul cercetător care a fost farmacistul Profesor Dr. Marțian Cotrău, au meritul de a fi
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
al șaisprezecelea constituia un loc sfânt și sfințit prin legendare acțiuni terapeutice, Ospiciul de la Golia a avut o existență incomparabil mai discretă decât Ospiciul de la Mănăstirea Neamțului. Unii dintre istoricii Iașului, chiar dintre medicii ieșeni interesați de istoria instituțiilor medicale ieșene, plasează Ospiciul Golia mai mult în spațiul "meritat" decât în realitatea medicală. Investigațiile de arhivă, efectuate în special de eminentul cercetător care a fost farmacistul Profesor Dr. Marțian Cotrău, au meritul de a fi așezat în adevărata lumină existența acestui
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
1917, succesor la direcția Spitalului Socola. Reflectând la situația sănătății prietenului lor, au venit la Galbeni să-l vadă Petre Fântânaru, prefectul județului Iași, Solomon Halită și profesorul Gheorghe Marinescu de la București. Marele nostru neurolog vroia să-l smulgă atmosferei ieșene, sfâșiată de rivalități și de intrigi și să-l convingă să vină la București. El însă nu a acceptat, pradă gravei și cumplitei lui tristeți. Le răspundea deprimat: Voi aveți pentru ce!". Cu toate acestea, primul război mondial nu-l
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
caracterul somatogen al acestor boli. În Iași, doctorul Al. Brăescu se bucura de prestigiul unui medic talentat, atât ca internist, cât și ca psihiatru, al unui conferențiar interesant și al unui gânditor de instrucție desăvârșită. Era unul din puținii intelectuali ieșeni de cultură deopotrivă franceză și anglo-saxonă. Moralitatea lui era ireproșabilă, oroarea față de incorectitudine, impostură și lene, fără pereche. Am putut selecta, din publicistica timpului, un număr de 37 lucrări publicate, toate din domeniul specialității, care constituie totodată și lista lucrărilor
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
pe care a aplicat-o atât la bolile neurologice, cât și la acelea psihice, domeniu în care modificările anatomice erau (și încă sunt) mai greu de individualizat. Sub acest aspect, credem că nu greșim dacă subliniem că, în evoluția Școlii ieșene de psihiatrie, Al. Brăescu a stabilit premisele unei orientări psihiatrice materialiste, orientare care va fi apoi decisivă (completată pe parcurs cu ideile de psihiatrie socială aparținând lui Zosin și, în special, cu aportul unei vederi umorale biochimice, datorat Școlii lui
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
a fost remis direcției Spitalului Socola care, în ziua de 27 februarie 1984, exact în ziua comemorării morții ctitorului Socolei, a organizat o sesiune științifică solemnă la care au participat psihiatri din aproape toate județele Moldovei, artiști, scriitori și intelectuali ieșeni. Poate nu întâmplător și poate soarta a făcut ca în anul 2007 conducerea Spitalului Socola să fie preluată de nepotul pictorului Gh. Spiridon, profesorul Călin Scripcaru, medic legist la Institutul de Medicină Legală din Iași. BIBLIOGRAFIE 1. Brăescu A. N.
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
deține Zosin în istoria psihiatriei românești. El este cel dintâi psihiatru specialist practician care, la noi, corelează psihiatria cu un sistem filozofic social. Evoluția ulterioară a psihiatriei românești a resimțit această conjunctură. Această perspectivă a caracterizat, de la Zosin încolo, Școala ieșeană de psihiatrie. BIBLIOGRAFIE 1. Zosin P., Lamarc, despre influența împrejurărilor asupra acțiunilor și deprinderilor animalelor, București, 1893, p. 78. 2. Zosin P., Elisée, Ralus, Idealul Tinerimii, M. Bartholo viitorul științei (traducere), București, 1895, p. 31. 3. Zosin P., Studii asupra
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
dată, 1912, clinica de la Socola a cunoscut o evoluție rapidă, o ascensiune care a consacrat-o ca școală românească de psihiatrie, Școala de la Socola. Prin activitatea prof. C. I. Parhon, care deținea funcția de director al Spitalului Socola, învățământul medical ieșean s-a înscris în circuitul științei universale. * Prof. C. I. Parhon (1874-1969) s-a născut la Câmpulung-Muscel dintr-o familie originară de prin părțile Cetății de Baltă a Târnavelor. După ce a absolvit liceul la Ploiești, a început Facultatea de Științe
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
sociale ale bătrâneții. Se cunoaște, în general, evoluția acestei preocupări a lui C. I. Parhon, concretizată în final prin crearea unei școli de geriatrie și a institutului de specialitate. Primele studii referitoare la procesul îmbătrânirii sunt legate de perioada sa ieșeană. Ele reprezintă un aspect al unei concepții, mai vaste, privind biologia vârstelor sau ilikibiologiei, termen introdus în circulație de C. I. Parhon. Mai multe lucrări de sinteză publicate la diverse etape și mereu îmbogățite i-au permis să formuleze unele
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
adus reputație internațională. În "Istoricul societăților medicale științifice românești"145, V. Manoiu menționează aportul istoric deosebit pe care l-a adus această societate. Înființată din inițiativa lui C. I. Parhon, societatea a atras în jurul ei personalități ilustre ale științei medicale ieșene, dar și savanți din alte domenii sau oameni de cultură ai timpului. Curând, societatea a devenit nucleul științific al Școlii de la Socola. Cercetări experimentale, fapte clinice selectate pentru semnificațiile lor sau probleme de medicină socială în legătură cu specialitatea au fost comunicate
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
ai timpului. Curând, societatea a devenit nucleul științific al Școlii de la Socola. Cercetări experimentale, fapte clinice selectate pentru semnificațiile lor sau probleme de medicină socială în legătură cu specialitatea au fost comunicate în ședințele societății, care reunea un mare număr de intelectuali ieșeni, chiar din afara cercurilor medicale. Societatea a publicat cunoscutul Buletin al Societății..., care, apărând între 1919 și 1947, a însumat o enormă cantitate de observații clinice, cercetări de laborator, note etc., material care a constituit în mare măsură elementul de bază
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
normale, a funcțiilor sexuale, întrebându-se dacă "intervenția hipofizei în funcțiile sexuale se exercită printr-o acțiune directă asupra centrilor nervoși sau numai prin mijlocirea glandelor", problemă care urma să fie elucidată mai târziu de un alt exponent al Școlii ieșene de medicină, Gr. T. Popa. * Corelațiile endocrino-psihiatrice au constituit subiectul unor cercetări anatomohistologice minuțioase efectuate de colectivul îndrumat de profesor, sub îndrumarea și cu participarea sa. În ansamblul lor, aceste cercetări alcătuiesc o monografie anatomopatologică de o extindere vastă. Menționând
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
evoluția operei sale este articolul "La ilikibiologia; Sus problemas, sus metodes, sus relaciones con la endocrinologia" (Revista medica de Barcelona, 1925). Acest articol conține nucleul teoriei emise cu privire la determinismul endocrin al creșterii, al evoluției biologice în funcție de particularitățile de vârstă. Perioada ieșeană a profesorului C. I. Parhon poate fi considerată ca actul de naștere al endocrinologiei românești. * Consemnând spiritul unei opere de o întindere extraordinară, reținem, ca o concluzie de sinteză reprezentativă, afirmația prof. C. I. Parhon: " Credem că psihiatria de astăzi
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
nu există încă o terminologie corespunzătoare acestei stări (C. Romanescu). * La început de an 1966, ca director al Spitalului Socola a fost numit profesorul doctor Petru Brânzei, care, mai înainte, preluase și conducerea catedrei de Psihiatrie a Facultății de Medicină ieșene. Ca om obișnuit, ca medic, ca organizator, ca om de știință și cultură, profesorul doctor Petru Brânzei era una dintre personalitățile cele mai complexe pe care a cunoscut-o vreodată în viață... Convins, desigur, asupra dificultății de a prezenta o
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
psihiatric, apărută în 1975 și care constituie încă și astăzi un veritabil tratat de psihiatrie, foarte concis și, mai ales, pe înțelesul tuturor. S. Blumenfeld Dr. S. Blumenfeld se înscrie ca una din personalitățile cele mai reprezentative în peisajul psihiatriei ieșene și internaționale. În perioada 1953-1965, s-a aflat la conducerea Spitalului Socola, fiind în ordine cronologică cel de-al patrulea director în istoria sa. Nici timpurile, nici împrejurările în care a activat în Spitalul Socola nu au fost întotdeauna prielnice
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
Eduard Pamfil, cu lucrarea intitulată Patologia motivației în sindroamele psihice reactive. Mulți dintre cei care au descifrat tainele unor specialități medicale în Iași au avut șansa de a fi îndrumați să pătrundă în tainele acestora de către valori recunoscute ale medicinii ieșene, care, în același timp, au fost și reprezentanți de frunte ai culturii, în profundul înțeles al acesteia. Dar puțini dintre noi au avut șansa ca acel îndrumător să le fie un deschizător de drumuri de o complexă și pregnantă personalitate
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
nici la prima întîlnire, în calitate de autor, cu scena; a publicat două volume de versuri, e autorul mai multor "poeme dramatice" și scenarii radiofonice, i s-a reprezentat o piesă Alegerea apelor la teatrul din Bîrlad. Pentru cunoscutul actor al Naționalului ieșean, așadar, literatura nu pare a fi doar un "violon d'Ingres", ci o vocație autentică și o pasiune constantă; perseverența i-a fost însă de-abia acum răsplătită, pentru că adevăratul său debut se produce prin includerea primei sale piese "de
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
roluri se achită, cu colegială dăruire, Liana Mărgineanu și Florin Mircea. Calul verde aduce în atenția noastră un dramaturg a cărui evoluție trebuie urmărită cu interes. Al. Călinescu Constantin Popa Actorul Constantin Popa e o figură aparte în peisajul teatrului ieșean; el se prezintă ca un tip multilateral preocupat: scrie și publică versuri (e autorul a trei volume!), a urmat, la o vîrstă înaintată, cursurile facultății de filosofie, dar mai ales se manifestă ca dramaturg. Este în tradiția teatrului ieșean să
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
teatrului ieșean; el se prezintă ca un tip multilateral preocupat: scrie și publică versuri (e autorul a trei volume!), a urmat, la o vîrstă înaintată, cursurile facultății de filosofie, dar mai ales se manifestă ca dramaturg. Este în tradiția teatrului ieșean să aibă actori scriitori, astfel încît Constantin Popa e un fel de verigă într-un lanț care vine de departe. Prima lui lucrare, "Hora întreruptă", a fost montată și transmisă de televiziune. A doua, "Calul verde", care venea să-i
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
rău conduse în textul actorului-dramaturg. Din păcate, spectacolul seamănă cu o lectură abia urcată în scenă a piesei. [...] Ioan Lazăr ("România literară", 11 martie 1982) * * * Constantin Popa este o mai veche cunoștință a noastră, actor de prim plan al scenei ieșene, pe cît de talentat, pe atît de simpatic. De-a lungul carierei sale care însumează două decenii a avut suficient răgaz să se inițieze în labirinticele căi ale succesului în teatru. Restul se datorează inteligenței, iscusinței și harului său actoricesc
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
precară. Cu tot acest discurs rostit cu putere în auzul regimului ce-și propusese să uităm că identitatea noastră nu e un număr, ci un nume, piesa a fost lăsată să ajungă în paginile revistei "Teatrul" și pe scena naționalului ieșean. Asta, desigur, dintr-o accidentală superficialitate... a cenzurii din Consiliul Culturii. Dar greșeala a fost repede reparată, piesa fiind scoasă de pe afiș dintr-o dispoziție care aparținea cînd secretarului cu propaganda din CC, cînd Consiliului Culturii, cînd direcției teatrului.... Și
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]