6,665 matches
-
se simțea capabil, bun povestitor, fin, ironic și cu umor ( alte calități pe care numai un spirit moldovenesc le poate înmănunchia ). Radu Rosetti era așa. Și așa era pentru că aceste daruri constituiau zestrea lui genetică, la care se adăugaseră educația, instrucția și experiența de viață” (Maria Magdalena Szekely). Prin Hotărârea 179/ 22 dec. 1995 a Consiliului Județean Bacău se atribuie Bibliotecii Municipale din Onești denumirea „Radu Rosetti”, completându-se astfel demersul conducerii Bibliotecii și al administrației locale. Recunoașterea Rosetteștilor ca fii
Radu Rosetti () [Corola-website/Science/312183_a_313512]
-
o stea (1958) și apoi la gradul de general-colonel - cu 3 stele (1969). El a îndeplinit funcțiile de comandant al Regiunii a III-a Militară, cu sediul la Cluj (7 august 1959 - 25 noiembrie 1964) și comandant al Centrului de Instrucție (1967). La data de 5 octombrie 1969, el a fost numit în funcția de adjunct al ministrului forțelor armate (1969-1977). Ca și în cazul generalilor Jean Moldoveanu și Gheorghe Ion și mai târziu al lui Vasile Ionel, a primit însărcinări
Sterian Târcă () [Corola-website/Science/311568_a_312897]
-
la comanda Forței Expediționare Mediteraneene ("Mediterranean Expeditionary Force", MEF) de 78.000 de oameni, care urma să îndeplinească misiunea. La acea dată, soldați din Forța Imperială Australiană (AIF) și din Forța Expediționară Neozeelandeză (NZEF) erau încartiruiți în Egypt, unde primeau instrucție în vederea trimiterii în Franța. Acești soldați au fost comasați în Corpul de Armată Australian și Neozeelandez ("Australian and New Zealand Army Corps," ANZAC), care cuprindea Divizia 1 Australiană, formată din voluntari, și Divizia Noii Zeelande și Australiei, sub comanda general-locotenent
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
și legumele sunt roșii; știuleții și tulpinele de păpușoi, fructele și strugurii sunt de culoarea ocrului auriu; frunzele de viță de vie și de fructe sunt verzi; conturul elementelor e cafeniu.”" La 7 august 1981 Sovietul Miniștrilor R.S.S.M. a aprobat „Instrucția pentru aplicarea regulamentului cu privire la Stema de Stat a R.S.S.M.” Această emblemă a fost abandonată o dată cu adoptarea unui nou însemn, stema Republicii Moldova, la 3 noiembrie 1990. La 21 aprilie 1965 directorul institutului E. M. Rusev preciza într-o scrisoare de răspuns destinată
Stema RSS Moldovenești () [Corola-website/Science/311096_a_312425]
-
I), abreviată "PzKpfw I". Denumirea oficială a tancului în inventarul armatei germane era SdKfz 101 (vehiculul cu scop special 101). Proiectarea lui a început în 1932, iar producția în masă în 1934. Tancul trebuia inițial să fie folosit numai pentru instrucție, cu scopul de a implementa în rândurile Wehrmachtului conceptul utilizării formațiunilor blindate în războiul modern. Cu toate acestea, Panzer I a fost folosit în Războiul Civil Spaniol, în campaniile din Polonia, Franța, Uniunea Sovietică și Africa de Nord, precum și în Al Doilea
Panzer I () [Corola-website/Science/311143_a_312472]
-
prelungi durata de exploatare. Tancul a fost folosit de către armata spaniolă până în anul 1954. Performanța tancului Panzer I în luptă era limitată de blindajul subțire și de armamentul ușor care consta în două mitraliere. Fiindcă vehiculul a fost proiectat pentru instrucție, Panzer I nu era la fel de capabil precum celelalte tancuri ușoare ale epocii, precum modelul sovietic T-26. Deși vulnerabil în luptă, acest model reprezenta o mare parte din numărul tancurilor germane, fiind folosit în toate campaniile importante ale Wehrmachtului dintre
Panzer I () [Corola-website/Science/311143_a_312472]
-
Moscova, fiind utilizat în general pentru paradele militare dintre anii 1935-1940. În iunie 1940, s-a decis retragerea lor din prima linie a frontului, fiind luată în considerare transformarea tancurilor în artilerie autopropulsată sau utilizarea lor în cadrul academiilor militare pentru instrucție. Cu toate acestea, tancurile au fost trimise Corpului 8 Mecanizat din Kiev, fiind folosite de către regimentele 67 și 68 care aparțineau de Divizia 34 Blindată. În timpul Operațiunii Barbarossa, 90% dintre pierderile de tancuri T-35 ale regimentelor 67 și 68
T-35 () [Corola-website/Science/311145_a_312474]
-
regimentelor 67 și 68 s-au datorat avariilor mecanice, cea mai frecventă problemă fiind la transmisie. Ultima utilizare a tancurilor grele T-35 a fost în Bătălia de la Moscova. Ulterior, patru vehicule care au supraviețuit luptelor au fost folosite pentru instrucție. Unul dintre ele este expus la Muzeul Tancului din Kubinka, în apropiere de Moscova.
T-35 () [Corola-website/Science/311145_a_312474]
-
10 martie 1805, Bârlad - d. 19 noiembrie 1837, Viena) a fost un boier filantrop moldovean care a contribuit la formarea învățământului românesc. a fost unul din cei cinci copii ai spătarului Ioan Roșca Codreanu și al Ecaterinei Jora. A primit instrucție în casa părintească și la Institutul Vasilian din Iași. Devine căpitan în Miliția Moldovenească (1830-1832). Se îmbolnăvește de ftizie și se retrage la Moșia de la Văleni județul Fălciu, iar în 1837 pleacă la Viena unde moare în același an. Lasă
Gheorghe Roșca Codreanu () [Corola-website/Science/311167_a_312496]
-
Armatei Române. Oficial, tancul a primit denumirea T5 Panther, în anul 1948 fiind vopsit cu noua emblemă a Armatei Române (cocarda). În 1950, toate cele 13 tancuri au fost abandonate și înlocuite cu T34/85. T5 Panther era folosit pentru instrucție, manevre militare și în cadrul paradelor, precum cea de pe 1 mai 1948 de la București. Până la introducerea țancurilor de fabricație sovietică, T5 a fost cel mai greu blindat aflat la dispoziția Armatei Române.
Panther () [Corola-website/Science/311198_a_312527]
-
recomandă asimilarea acestor cunoștințe prin meditație, care ne relevă ceea ce suntem într-adevăr și pentru ce suntem destinați. Ultima scrisoare are în loc de epigraf titlul de "Transformatio amoris" ("Transformarea dragostei"). Termenul este preluat din "Liber Visionum et Instructionum" ("Cartea viziunilor și instrucțiilor") a Fericitei Angela de Foligno . Termenul se referă la concepția mistică medievală a iubirii de Dumnezeu, expusă pentru prima oară în lucrarea “De Diligendo Deo” a Sfântului Bernard de Clairvaux care afirma că rațiunea de a-l iubi pe Dumnezeu
Mihail Fărcășanu () [Corola-website/Science/311166_a_312495]
-
în Divizia 1 Infanterie "Tudor Vladimirescu" (1944 - 1946), subofițer de jandarmi (1946 - 1948), urmează cursurile Școlii de Ofițeri M.A.I. (1948 - 1949). La 23 august 1949 este avansat sublocotenent și numit locțiitor politic al comandantului de companie la Centrul de Instrucție Grăniceri - Rădăuți, ulterior comandant de batalion de grăniceri. Căpitan în 1950. În perioada 1950 - 1952 urmează cursurile Academiei Militare "Klement E. Voroșilov" de la Moscova. General maior (30 iulie 1955); general locotenent (august 1967). La 8 octombrie 1954 a fost numit
Ioan Șerb () [Corola-website/Science/311806_a_313135]
-
detașat în funcția de ofițer de stat major la Marele Stat Major al Armatei din București (1931 - oct. 1932); șef al Biroului 3 Operații și șef al Biroului 2 din Divizia 12 Infanterie Ismail (1932 - 1935); șef al Biroului 3 Instrucție și Operații (1937 - 1940); șef al Aprovizionării Statului Major Economic de pe lângă Ministerul Coordonării (1940 - ian. 1942). În ianuarie 1942 a fost trimis pe frontul de Est cu o unitate de cavalerie - Corpul de Cavalerie - în funcția de șef al Biroului
Ieremia Popescu () [Corola-website/Science/311815_a_313144]
-
a fost trecut direct în retragere cu acest grad la 28 februarie 1997 , pentru limită de vârstă. Generalul Mircea Agapie este autor al mai multor comunicări, articole și lucrări istorice și de specialitate, a contribuit semnificativ la modernizarea bazei de instrucție a brigăzii. El a fost decorat cu 16 ordine și medalii.
Mircea Agapie () [Corola-website/Science/311905_a_313234]
-
de Ofițeri de Infanterie (1929-1931) și de la Școala Specială de Infanterie (1933-1934). După absolvirea Școlii de ofițeri, a fost înaintat la gradul de sublocotenent (1931) și numit comandant de pluton în Regimentul 91 infanterie (1931-1932, 1934-1939) și la Centrul 6 Instrucție Jandarmi (noiembrie 1932 - octombrie 1933). În aprilie 1936 a primit gradul de locotenent. Îndeplinește apoi funcțiile de ofițer cu aprovizionarea (aprilie 1939 - 1940) și șef al Biroului instrucție și operații al Regimentului 91 Infanterie (iunie 1940 - noiembrie 1942). A fost
Arhip Floca () [Corola-website/Science/311951_a_313280]
-
de pluton în Regimentul 91 infanterie (1931-1932, 1934-1939) și la Centrul 6 Instrucție Jandarmi (noiembrie 1932 - octombrie 1933). În aprilie 1936 a primit gradul de locotenent. Îndeplinește apoi funcțiile de ofițer cu aprovizionarea (aprilie 1939 - 1940) și șef al Biroului instrucție și operații al Regimentului 91 Infanterie (iunie 1940 - noiembrie 1942). A fost avansat căpitan în iunie 1940. În noiembrie 1942, căpitanul Arhip Floca este luat ca prizonier de război în URSS. În prizonierat, a absolvit Școala antifascistă din U.R.S.S.
Arhip Floca () [Corola-website/Science/311951_a_313280]
-
După absolvirea Școlii de ofițeri în anul 1978, a parcurs toate treptele ierarhiei profesionale, mai întâi comandant de pluton (1978-1982), apoi comandant de companie (1982-1986) și din 1986 șeful pregătirii de luptă la un regiment de tancuri și șeful Secției Instrucție în statul major al Armatei a 4-a. A îndeplinit funcția de comandant al Detașamentului român de legătură pentru spitalul militar de campanie din Mogadiscio (Somalia), în cadrul misiunii UNOSOM II (1995). În cadrul acestei misiuni, un număr de 268 de militari
Mircea Savu () [Corola-website/Science/311947_a_313276]
-
comandant al Brigăzii 81 Mecanizate din Bistrița. În această perioadă a fost înaintat la gradul de general de brigadă (cu o stea) la 1 decembrie 2002 . La data de 15 februarie 2004 a fost numit șef al Direcției Doctrină și Instrucție din Statul Major General, iar la 15 iulie 2005 a preluat funcția de șef al Direcției Operații din SMG. A fost înaintat la 1 decembrie 2004 la gradul de general-maior (cu 2 stele) . La data de 12 decembrie 2007, generalul-maior
Mircea Savu () [Corola-website/Science/311947_a_313276]
-
1988-1990). În anul 1989 obține gradul de locotenent-colonel. După Revoluția din decembrie 1989, este numit șef de stat major al Diviziei 1 Mecanizate (1990-1992), după care, avansat la gradul de colonel (1992), devine ofițer de stat major la Secția de Instrucție Infanterie din Comandamentul Forțelor Terestre (1992-1993). În anul 1993 este transferat în Statul Major General, ca șef de birou la Inspectoratul pentru Infanterie, Vânători de munte și Blindate (1993-1997) și apoi șef de secție în cadrul Direcției Doctrina și Instrucție (1997-1998
Florian Pință () [Corola-website/Science/311952_a_313281]
-
de Instrucție Infanterie din Comandamentul Forțelor Terestre (1992-1993). În anul 1993 este transferat în Statul Major General, ca șef de birou la Inspectoratul pentru Infanterie, Vânători de munte și Blindate (1993-1997) și apoi șef de secție în cadrul Direcției Doctrina și Instrucție (1997-1998). Îndeplinește funcțiile de șef de stat major al Armatei 1 (1998-2000) și apoi al Corpului 1 Armata Teritorial - nouă denumire a Armatei 1 (2000-2001). La data de 29 noiembrie 2001, colonelul Florian Pinta este înaintat la gradul de general
Florian Pință () [Corola-website/Science/311952_a_313281]
-
fost doar primul episod al dramei ce avea să acopere România pentru mai bine de o jumătate de secol. 21 martie 1943 - 2 septembrie 1944 și 19 octombrie 1944 - 23 octombrie 1944- General de Brigadă, Comandantul Diviziei I-a Infanterie Instrucție. 24 octombrie 1944 - 31 octombrie 1944 comandant al Corpului de Cavalerie. 1944 Comandant adjunct al corpului 7 armată. 9 septembrie 1944 - Demobilizat 1947 - În retragere 1951 - 1953 Arestat - declarat trădător de război după cel de-al doilea război mondial, la
Alexandru Saidac () [Corola-website/Science/311956_a_313285]
-
Pilsudski" Botoșani, în cadrul Diviziei 7 Infanterie. 1942 - 1943 - General de divizie - Șeful Statului Major al Corpului 6 Infanterie. 1943 - 1944 Inspector al Corpului VI Armată. 1944 - Inspector al Mobilizării Industriale. 23 august 1944 - 5 septembrie 1944 - comandantul diviziei 20 Infanterie Instrucție. 1944 - 1945 - Prizonier de Război la germani. 1947 - În retragere. Idealul național al repunerii bornelor de hotar pe adevărata graniță din vestul țării a însuflețit în luptă poporul român, inclusv pe militarii de orice grad, la 4 ani de la odiosul
Constantin Visarion () [Corola-website/Science/311955_a_313284]
-
companie (1948-1952). Timp de un urmează cursul de comandanți de unități (1952-1953), absolvit iarăși ca șef de promoție și este înaintat la gradul de căpitan (1953). Este remarcat pentru calificativele obținute la cursuri și numit ca lector la Centrul de Instrucție Cadre a Trupelor de Securitate din Botoșani (1953), apoi șef Birou P.L. și comandant de batalion la Regimentul 1 Securitate București (1953-1955). În anul 1956, este trimis la studii, cu aprobarea Direcției Generale Politice a MAI, la Institutul MAI Felix
Dumitru Penciuc () [Corola-website/Science/311350_a_312679]
-
întărirea pazei câte 150 de militari la Palatul Victoriei și Televiziune, precum și 13 TAB-uri. De asemenea, a transmis comandantului Comandamentului Infanteriei și Tancuri, gen. col. Iulian Topliceanu, ca să trimită câte un detașament de către 400 de militari din B.98 Instrucție Pază Aeroportuară la Palatul Victoriei și Televiziune pentru a întări paza acestora". Generalul-maior Nicolae Șchiopu din Ministerul Apărării Naționale a fost înaintat la gradul de general-locotenent (cu 2 stele) la 21 octombrie 1994 și apoi la gradul de general de
Nicolae Șchiopu () [Corola-website/Science/311368_a_312697]
-
terminarea ocupației străine, stabilirea unei „delagaturi” (reprezentanța guvernului polonez în exil), care să gestioneze afacerile până la venirea guvernului însuși din exilul de la Londra. Pe de altă parte, AK era subîmpărțită pe șapte secțiuni: organizații: Organizare, Infromații și Spionaj, Operațiuni și Instrucție, Logistică, Comunicații, Informații și Propagandă și Finanțe. AK era o armată clandestină luptând în propria țară ocupată de inamic, fiind separată de peste o mie de kilometri de cel mai apropiat aliat. Cel mai mare provocare a parizanilor polonezi a fost
Armia Krajowa () [Corola-website/Science/311382_a_312711]