6,555 matches
-
14. 490 Vezi documentul nr. 128. 491 Ioan Ionescu-Mangu (1891-1941), militar de carieră român. Absolvent al Școlii militare de ofițeri de artilerie (1909-1911). Intră în armată cu gradul de sublocotenent (1911), participă la primul război mondial. Comandant al Centrului de Instrucție al Artileriei (01.11.1940-16.10.1941); șef de Stat Major al Comandamentului Militar Odessa (16.10-22.10.1941). Locotenent-colonel (din 10.05.1931); colonel (din 01.04.1937); general de brigadă post-mortem (din 22.10.1941). 492 Nicolae Bardescu
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
02-31.10.1941); comandant secund al Comandamentului Militar al Odessei (01.11.1941-09.05.1942); comandant al Diviziei 8 Cavalerie (10.05-05.11.1942); la dispoziția Corpului de Cavalerie partea sedentară (05.11.1942-20.03.1943); comandant al Centrului de Instrucție al Cavaleriei (20.03-16.07.1943); comandant al Diviziei 5 Cavalerie Moto (16.07.1943-22.08.1944); rănit pe front și evacuate la 22.08.1944; în Comandamentul Școlilor de Cavalerie (01.12.1944-25.07.1945); subșef al Marelui Stat
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
Davidescu (1915-?), militar de carieră român. Absolvent al Școlii de ofițeri de jandarmerie (1934-1936). Intră în Jandarmerie cu gradul de sublocotenent (1936). Șeful Biroului de Siguranță al Legiunii de Jandarmi Golta și Tiraspol (noiembrie 1941-mai 1943); ofițer în cadrul Centrului de Instrucție Nr. 1 al Jandarmeriei (1944). Sublocotenent (din 01.07.1937); locotenent (din 10.05.1941). 818 Documentul a fost înregistrat de Marele Stat Major, Secția I-a, cu Nr. 22.570 din 25.02.1942. 819 Documentul a fost înregistrat
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
comandant al Școlii de ofițeri de geniu (01.10.1944-28.02.1945); ajutor tehnic la Școala de ofițeri de geniu (28.02-01.08.1945); comandant al Regimentului 2 Infanterie și Alarmă (01.08.1945-01.08.1946); comandant al Centrului de Instrucție al Geniului (01.08-06.11.1946); trecut în cadrul disponibil la 06.11.1946; trecut în rezervă la 18.08.1947. Maior (din 27.02.1939); locotenent-colonel (din 31.10.1942); colonel (din 01.10.1944). 907 Ovidiu Vlădescu (1911-?), jurist
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
1899-?), militar de carieră român. Absolvent al Școlii militare de ofițeri de infanterie (1920-1922). Intră în armată cu gradul de sublocotenent (1922). Șeful Biroului 2 Mobilizare din cadrul Cercului de Recrutare Cernăuți (07.08.1941-13.05.1942); ofițer în cadrul Centrului de Instrucție nr. 5 Sărata evacuat la Tirol (18.05.1942-20.04.1945). Locotenent (din 01.04.1926); căpitan (din 08.06.1934); maior (din 10.05.1941). 917 Vezi documentul nr. 238. 918 Radu Lecca (1890-1980); avocat, om de afaceri și
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
șef de Stat Major al Armatei a 4-a (12.07.1944-01.04.1945); comandant al Artileriei Corpului 6 Armată (01.04.1945-12.06.1946); comandant al Diviziei 6 Infanterie (12.06.1946-25.07.1947); director al Direcției Superioare a Instrucției în Armată (25.07.1947-14.01.1948); comandant al Regiunii a I-a Militare (14.01-04.11.1948); detașat la Marele Stat Major (04.11.1948-07.04.1949); comandant al Regiunii a II-a Militare (07.04.1949-19.02.1953
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
gradul de sublocotenent (1914), participă la primul război mondial. Atașat militar la Washington (27.10.1938-15.09.1940); comandant al Regimentului 8 Artilerie Grea, respectiv al Artileriei Armatei a 4-a (01.11.1940-01.11.1941); comandant al Centrului de Instrucție al Artileriei (01.11.1941-15.03.1942); subșef și ulterior șef al Secției a V-a Instrucție din Marele Stat Major (15.03.1942-20.03.1943); șef de Stat Major al Armatei a 3-a (20.03.1943-27.07.1944
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
1940); comandant al Regimentului 8 Artilerie Grea, respectiv al Artileriei Armatei a 4-a (01.11.1940-01.11.1941); comandant al Centrului de Instrucție al Artileriei (01.11.1941-15.03.1942); subșef și ulterior șef al Secției a V-a Instrucție din Marele Stat Major (15.03.1942-20.03.1943); șef de Stat Major al Armatei a 3-a (20.03.1943-27.07.1944); comandant al Diviziei 4 Infanterie (08.09.1944-23.03.1945); trecut în rezervă la 23.03.1945
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
român. Absolvent al Școlii militare de ofițeri de artilerie (1924-1926). Intră în armată cu gradul de sublocotenent (1926). Șef al Biroului 3 Operații în cadrul Comandamentului Corpului 11 Armată (06.07-21.12.1941); șeful Biroului 4 din cadrul Secției a V-a Instrucție din Marele Stat Major (22.12.1941-05.05.1945); șef al Biroului 3 Operații din Comandamentul Corpului 2 Armată (05.05.1945-01.09.1946). A fost arestat și anchetat de autoritățile comuniste în perioada aprilie-august 1947. Maior (din 06.09
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
1 Recrutare din Cercul de Recrutare București (31.10.1940-01.04.1941); ofițer ajutor Biroul 1 Operații, șef Front de Vest în Secția III-a Operații din Marele Stat Major (01.04.1941-01.01.1945); comandant Batalion, șef al Biroului Instrucție din Regimentul 1 Grăniceri (01.01.1945-09.08.1946); trecut în cadrul disponibil la 09.08.1946 și în rezervă un an mai târziu. Maior (din 01.04.1944); locotenent-colonel (din 23.08.1946); colonel în rezervă (din 02.10.1952
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
de carieră român. Absolvent al Școlii militare de ofițeri de artilerie, geniu și marină (1914-1916) și al Școlii Superioare de Război (1925-1927). Intră în armată cu gradul de sublocotenent (1916), participă la primul război mondial. Comandant al Regimentului Centrului de Instrucție al Infanteriei (23.08.1940-22.06.1941); șef al Secției de Legătură al Armatei a 3-a pe lângă Armata a 11-a germană (22.06-30.09.1941); șef al Secției Operații în comandamentul Armatei a 3-a (01.10.1941-31
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
spre națiune / 19 1.2. Stat-națiune și educațiune de stat: instituționalizarea identității naționale prin sistemul de învățământ / 43 1.2.1. Literatura didactică românească: de la bucoavnă, prin abecedar, către manual / 45 1.2.2. Manualul de istorie națională: "armă de instrucție în masă" / 55 Capitolul 2. Chestiuni de metodă: hermeneutica discursivă / 59 2.1. Analiza discursivă a manualelor de istorie ca vectori ai memoriei naționale / 59 2.2. Analiza documentelor sociale și critica "sociologiei de fotoliu" / 63 Capitolul 3. Pedagogia națiunii
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
învĕțați, de la care curge mult folos, atît bisericesc, cît și politicesc" (Uricariul, 1871, I, p. 62). Ce se degajă cu forță din acest citat este funcția moral-religioasă cu care este însărcinată școala cât și utilitatea politică presupusă de o asemenea instrucție școlară. Educației îi este imprimat, prin medierea bucoavnei și a literaturii liturgice prevalentă în secolul al XVIII-lea, un conținut strict religios, în care erau încorporate finalități politice conservatoare. Schimbările ce aveau să se producă în sensul secularizării conținutului învățământului
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
între 1948 și 1999. Pluralizarea discursivă în discursul școlar despre trecut a contribuit la instituirea unei "piețe a memoriei" în care diferite versiuni asupra trecutului rivalizează în vederea dobândirii de credibilitate publică. 1.2.2. Manualul de istorie națională: "armă de instrucție în masă" Pe lângă funcția pedagogică de transmitere de cunoștințe factuale, literatura didactică, cu atât mai mult manualul de istorie națională, îndeplinește o funcție socială majoră, aceea de socializare formală a tinerilor în sistemul axiologic cauționat de autoritățile statale. Pe măsură ce statul
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
care vedea în religie un instrument al politicii de stat (religio instrumentum regni), manualele școlare de istorie națională pot fi concepute ca instrumenta regni. Pe aceeași linie de gândire, C. Ingrao (2009) consideră manualele de istorie ca fiind "arme de instrucție în masă", i.e., principalele vehicule ideologice prin care stocul sancționat oficial de cunoștințe despre trecut este transmis în procesul de socializare mnemonică a tinerelor generații. Datorită controlului statal atât asupra structurii, cât și asupra conținutului acestora, manualele încorporează de regulă
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
ai memoriei naționale Limbajul uman face proba plasticității sale expresive prin abundența metaforică prin care poate fi descris manualul de istorie. Privit prin prisma ideii machiavelliene, cartea școlară este un instrumentum regni, angajat de autoritățile statale ca o "armă de instrucție în masă". Schimbând unghiul de analiză cu câteva grade hermeneutice, manualul de istorie apare ca fiind un "vector al memoriei" care structurează modul colectiv de raportare la trecut (Wood, 1999). Tabloul poate fi completat prin conceptul lui P. Nora (1989
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
înnoirii, doar că roadele nu vor fi întotdeauna însutite ca în cunoscuta parabolă și ele vor fi culese târziu, de alții" (Constantiniu, 2011, p. 230). Prin suita de reforme structurale (Legea secularizării averilor mănăstirești, 1863; Reforma fiscală, Legea rurală, Legea instrucției publice, toate în 1864), Cuza (sprijinit de M. Kogălniceanu) a cauzat, folosind o altă expresie biblică, "schimbarea la față a României" (Dragnea, 2001). Până în 1864, nucleul statal care va sta la baza statului-națiune român unitar de mai târziu este închegat
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
atribuțiile educaționale din mâinile instituționale ale clerului s-au făcut simțite în ducatele care alcătuiau densa osatură politică a Sfântului Imperiu Roman de Națiune Germană. În Weimar, încă din 1619 a fost adoptată o reglementare care proclama universalitatea și obligativitatea instrucției primare a tuturor copiilor în vârste de până la 12 ani. Modelul educațional weimarian a fost adoptat, câteva decenii mai târziu, în Gotha (1642). În Prusia, obligativitatea școlarizării pentru copiii de ambele sexe (care nu primeau alt tip de instrucție) la
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
obligativitatea instrucției primare a tuturor copiilor în vârste de până la 12 ani. Modelul educațional weimarian a fost adoptat, câteva decenii mai târziu, în Gotha (1642). În Prusia, obligativitatea școlarizării pentru copiii de ambele sexe (care nu primeau alt tip de instrucție) la școlile sătești a fost decretată în 1716, la inițiativa lui Frederic Wilhelm I de a crea statului prusac puternic birocratizat și centralizat o națiune pe măsură. Dacă în pragul anilor 1700, Prusia era considerată "un stat fără națiune", Frederic
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
dovedi hotărâtoare. Cazul francez merită, în special, o tratație mai elaborată. Cum poate fi explicat eșecul statului francez în a construi efectiv un sistem educațional, în pofida premiselor constituționale cu totul favorabile, care, încă din 1791 decreta înființarea unui sistem de instrucție universal și gratuit tuturor cetățenilor republicii? Dificultățile franceze pot fi puse în cârca ciclului revoluție-reformă-reacție conservatoare pus în mișcare de Revoluția franceză din 1789, care s-a repetat pe întreaga lungime a secolului al XIX-lea (Ramirez și Boli, 1987
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
65,6 sută sunt băieți, în timp ce doar 34,4 la sută sunt fete. Statisticile mai reliefează discrepanța semnificativă existentă între totalul elevilor înscriși în sistemul de învățământ și totalul celor care au urmat regulat cursurile, participând efectiv la procesul de instrucție publică. Din cei 522.235 de elevi săteni înscriși, doar 394.774 au urmat cu regularitate cursurile școlii. De promovat anul școlar, au făcut-o doar 318.356. Cu totul frapantă este cifra care indică rata de absolvire a învățământului
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
are urmări păguboase în măsura în care s-ar întemeia dinadins pe neadevăr (Michailescu, 1888, p. 77). Pe de altă parte, tributar unui Realpolitik educațional și luând cunoștiință de egoismul național tot mai accentuat al țărilor vecine, Michailescu insistă asupra rostului patriotic al instrucției istorice: "nimenĭ nu póte nega că istoria patrieĭ [...] trebuie să serve institutoruluĭ inteligent ca mijloc de stimul al simțirilor mărețe, [...] ca hrană de întărire a iubiriĭ de țară, mai presus de orĭ-ce" (ibidem, pp. 77-78). Nu fără temei circumstanțial, inspectorul
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
educațională. Pe fondul mai amplu al acestui "Kulturkampf național" lansat de către autoritățile statale, vom urmări în cele ce urmează drama unificării sistemului educațional. Pilonii fundaționali ai educației publice românești au fost așezați, în principatele danubiene, abia în epoca regulamentară. Legea instrucției publice din 1864, foarte avansată la acea vreme în raport cu legislațiile europene ale timpului, a instituit obligativitatea și gratuitatea învățământului primar. Dacă pe plan legislativ România se situa în avangarda educațională a continentului, pe planul realității efective lucrurile nu decurgeau în
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
în efortul de construire de școli primare și pentru administrarea fondului materiale) a reluat aprovizionarea unităților școlare cu material de învățământ. Începând cu 1922, pentru a întări efectul manualelor școlare despre care am arătat că sunt principalele arme ideologice de instrucție în masă -, Casa Școalelor a difuzat în sistemul educațional un număr impresionant de "unități ideologice", după cum urmează: 200.000 de exemplare a 20 tablouri istorice (câte 10.000 de fiecare) depictând momente fundamentale ale trecutului național, la care se adaugă
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
a armatei, care acționează ca o a doua stație de naționalizare în cursul vieții individului. Ar fi relevator de văzut, în acest punct al argumentației, cum se leagă firele educației primare primite de copiii români în școlile publice de ațele instrucției militare pentru a se împleti în urzeala formativă a Românului devotat Patriei naționale. Prin școala primară, armată și educația adulților, subiecții erau permanent integrați într-un circuit al naționalizării continue, un proces distribuit pe întregul curs al vieții. Autoritățile statului
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]