8,326 matches
-
cioplite în marmură, mai mari decât în realitate, sculptorii Breker și Thorak se întreceau unul pe altul, arătându-și mușchii. Lilli Kröhnert, fumătoarea a cărei privire de argint mă irita, tânăra femeie tunsă băiețește și cu bărbatul plecat, profesoara mea iubită, care-mi arăta lucrările interzise ale lui Lehmbruck, dar care-mi atrăgea atenția și asupra unor sculptori tolerați precum Wimmer și Kolbe, risca să fie turnată de elevul ei care, cum credea ea, nu era lipsit de talent. Trădarea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
blestemă ziua În care a văzut lumina zilei, ba Întinde brațele; o voce ostenită Îl imploră cu dulce autoritate. Umbra este plăcută, divanul prielnic. Aurora, femeie și ea la urma urmelor, i-a restituit vederea. Nu voi amâna revelația, mult iubite prietene Parodi: Ricardo și-a scuturat lenea somnului În brațele baronesei de Servus. Viața domniei voastre și viața mea, mai lenevoase, mai sedentare, poate mai reflexive, sunt, În consecință, lipsite de atari peripeții; dar ele forfotesc În viața lui Ricardo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
În aer triplul muschetar Gervasio Montenegro - clac Houdin, monoclu Chamberlain, mustață neagră și sentimentală, parpalac cu manșete și guler de nutrie, plastron cu o singură perlă Mendax, picior Încălțat de Nombo și mână de Bulpington. — Mă bucur să vă Întâlnesc, iubite domnule Parodi, a exclamat elegant. Scuzați, rogu-vă, această fadaise a secretarului meu. Să nu ne lăsăm orbiți de sofismele din Ciudadela și San Fernando: orice spirit cumpătat acceptă că Avellaneda stă, prin propriul său drept, la loc de cinste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
de Anglada) pusese ochii pe el și, ca atare, am optat pentru o retragere elegantă. Gambitul mi-a fost răsplătit: acum climatul relațiilor noastre e În chip hotărât estival. Dar nu sunt atent și vă abat și domniei voastre atenția, iubite don Parodi. Aștept cât se poate de ferm pe poziții schița domniei voastre și vă adresez Încă de pe acum vorbe de Îmbărbătare. Vă vorbesc cu fruntea cât se poate de sus. Fără Îndoială că afirmația mea va deștepta surâsul multor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
care se Întorsese În graba mare În secolul al XVII-lea și-și datora prestigiul evocării neîntrerupte a senzaționalei descoperiri a sănătoaselor virtuți ale cojii de chinină. Parlons d’autre chose. Atent la cele mai senile capricii ale domniei voastre, iubite prietene Parodi, am izbutit să-l fac pe doctorul Castillo, acest obsesiv Blakamán al pâinii smede și al apei cu crutoane, să dezerteze momentan de la cabinetul său hidropatic și să le examineze cu ochi clinic. — Dă pe loc repaus clovneriilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
des raisons... Cât despre nestatornicul Fang She, poliția susține că, Încă Înainte de unsprezece, el era În celebrul salon „mare“, sau „al milionarilor“ din hanul Noul Imparțial, spelunca cea mai rău famată din mahalaua noastră, de care nici domnia voastră, nici eu, iubite confrère, n-avem nici cea mai mică idee. Pe 15 octombrie s-a Îmbarcat pe vaporul Yellow Fish, Îndreptându-se spre fascinantele taine ale Levantului. L-au săltat la Montevideo, și acum, neștiut de nimeni, arde mangalul În strada Moreno
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Cofetăria Molino. Al tău, Félix Ubalde, Indianu etern II Dragă Avelino, Poștala ta mi-a adus un strop dă căldură umană hăt dân Buenos Aires. Promite-le la băieți că Indianu Ubalde nu-și perde speranțele să să Întoarcă la gașca iubită. P-acilea totu-i neschimbat. Burdihanu meu Încă nu poa să halească mate, da cu toate șozurile care se previzibilează, mandea insist, fincă mi-am pus În scăfârlie să beau mate În fiecare sfântă ziulică cât oi sta pân străinătăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cu ăla din omnibuz. Mă-nțelegi, din scăfârliele lu ăi mai lincși dântre noi nu pleca gându că namila o să-și acopere fieșcare alianță cu lacrimogenu, ca să ne pedepsească purtarea nasoală. Da să nu-ți fie teamă pentru iepurașu tău iubit; camionagiu s-a pacificat și-a dat În bobi că, fără omnibuz, celălant iera decât un oligarh care să merita să-și rupă toate alea. S-a râs singur, ca marele bun ce ie; a Împărțit, ca să ție deciuplina, câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
o mamă tânără care, sotto privirea unui babbo, duce În pântece generațiile moderne care mâine Își vor cere locu la marile picnice ale veții. La sânu ei, c-un călcâi pă scară și altu fără domiciliu legal, mergea polișinelu tău iubit, adică măndel. Un observator ar zice că vagonu cânta; văzduhu pleznea sub impulsu la cântec; cântăreții ieram noi. Puțin nainte dă strada Belgrano, viteza s-a oprit brusc, după douăjpatru dă minuți; mandea transpiram ca să Înțeleg și anche din cauza la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Alt element pozitiv iera, după mine, că mesageria aia pusă În mișcare ar ajuta să să propage Înșelăciunile lu renviata Pro Bonu Public. La oficiu dă mărci și brevete, care m-am dus acolo să Înregistrez În gura mare mult iubita creație a lu mandea, domnea o atmosferă pă multe chestii ca aia dân Poștă: iera indentică tăcerea sacerdotală, indentic absenteismu În poblic, indentic număru fără cap dă oficianți care să să ocupe dă el, indentice Întârzierili și abuliile. Abia mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
fi dă mare și neprețuită valoare pentru provocările dân teza mea; da azi văd că tărășenia are niște hățiși. Știi d-acu: nici o vorbă lu mutu Zulueta. O săptămână după ce-am sosire, am șters-o impacient la Gualeguaychú, patria iubită a lu Ruiz, dă unde poetu Își semnează scrupulos toată biliografia. Prima cercetare am făcut-o cât dam gata tonica cafea cu lapte, mână-n mână cu patronu dân otel, bărbat democratic și simplu, care nu s-a simțit Înjosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Și totuși, nu era nimic rău intenționat În ceea ce făcea. Cineva spusese odată că Ted era o „enciclopedie ambulantă“ și asta se răsfrângea și asupra discursului său. Avea ceva nevinovat, aproape naiv În felul În care reușea să se facă iubit. Norman Îl simpatiza. Nu era la fel de sigur În privința lui Harry Adams, matematicianul sobru de la Princeton, pe care nu-l mai văzuse de șase ani. Harry era un negru Înalt, foarte slab, care purta ochelari cu rame subțiri și era tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
fumurie din lumea infernului“. Aiurea! Alung înapoi în memorie cuvintele care cîndva m-au neliniștit. Nu e nici noapte, nici zi. Lumina asta n-o cunoaște nimeni. E limpezire. Limpezirea unei vieți pasionate. De îndată ce am judecat între bine și rău, iubit și indiferent, pasiunea cu care am făcut-o m-a posedat. Pasiunea era întunecare ca sămînța morții. Nimeni n-o știe. Primul sărut anunță viitorul cadavru. Doctorul stă de vorbă cu soția mea: „-Nu știm încă, Elena...“-este și el
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
sine tulburînd limpezimile și lăsînd loc groazei și angoasei de a trăi. Știe că nu în infinit se îneacă omul, ci în el însuși, ca într-o baltă căreia nu-i vede malul. Ea murdărește tot. Chiar și pierderea ființei iubite. Devine suferința propriei știrbiri. Îi e dor de Elena pentru el. Robinson ăsta învață să iubească oamenii după ce i-a pierdut și plînge că umerii asudați i se apleacă sub plumbul razelor unei luni dușmane. Din adîncimea acvatică a vitraliului
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
el. Dar tînărul V. îi spusese Doctorului că, pînă la împărăția cerurilor, proștii nu se bucură de nimic. Au un defect de dragoste. Lipsa acestui defect la prietenul său îl entuziasma. Spunea: „-De neînțeles pentru că sînt dragi, iată că ființele iubite nu te iubesc total. Mediocritatea le impune spaima de a se dărui. Și tot ea le cenzurează impulsul de a te primi în întregime. Te uiți la ființa adorată și stupefiat, constați că nu-i valorează prea mult sacrificiul tău
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
umpli lumea cu daruri și cînd colo, îți cheltui viața pentru a obține iertarea. Te-a atins moartea. Spun asta pentru că-ți privești memoria cu prea multă stăruință. Dar, crede-mă: dovada morții e irepetabilitatea clipei. Sărutul se topește, cei iubiți te părăsesc, se plictisesc de tine și mor. Apoi, puterea dispare. Dintr-un exemplar superb, mustind de energie, devii manechin de cîrpă în care mai pîlpîie un rest de personalitate. Poți doar să te prefaci că n-are nici o importanță
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
motorul și amăgirea umanității. Și muribundul speră că va împăca și capra și varza. Că va rămîne el, cel care se visează a fi, veșnicul tînăr. Că se va transporta, doar într-un spațiu unde se va reîntîlni cu cei iubiți, păstrînd, totuși, legătura cu podul ăsta suspinător al vieții. Se crede că decedatul e susținut, acolo unde e și că cei dragi vor ține legătura cu el prin amintirea lor, prin încrîncenarea nădăjduitoare e rugăciunii.” Cuvintele tînărului Doctor mă tulbură
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
Micimea ne face să trăim în lumi paralele în care fiecare adaugă realității decorurile și strălucirile pe care le găsește de cuviință. Realitatea e intoxicată de credulitatea sinelui despre sine și astfel apar nenumărate locuri unde sclavii sînt stăpîni, înșelații, iubiți și victimele distrug totul în jur. Ori, ca și adevărul, mai multe realități n-o anulează astfel pe cea generală ce nu are decît un pustiu de sens?” V. tînăr nu mă las înșelat. Sînt doar un praf în deșert
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
de ascuțimea sa necruțătoare nu pot scăpa nici acoperindu-mi urechile. Ea vine din lăuntru. „-Fiece gest și cuvînt, fiecare celulă ți-e impregnată de porcăria pe care ai făcut-o. Ai împroșcat cu noroi în tine și în cei iubiți. Ți-a făcut plăcere să chinuiești și-n delirul perversiunii tale, te-ai strivit. Pînă și lucrurile pe care le-ai atins s-au destrămat cuprinse de gangrenă. Caută mai bine!” Îngenunchez și îmi apăs pumnii pe piept încercînd a
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
de-am putut să mă irosesc scotocind după rosturi în loc să cînt; să înalț mulțumire pentru tot: pentru aerul strălucitor pictat cu nouri al cerului, pentru fierbințeala verii sau tremuratul frigurilor năpraznice!? Prin jur, cîntece de păsări și apusuri se cereau iubite. Nădăjduitoare, mă aburea respirația celui de alături. Iar eu am pășit încruntat pe lîngă ele călătorind fără să bag de seamă. Turist imbecil! Nici măcar n-am fotografiat ca americanii... „-Ai cugetat stîmb?”-mă întreabă Judecătorul. „-Srtîmb, părinte. Am schimbat formele
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
pregătesc să moară. Aceeași privire calmă, poate cu o vagă undă de suspiciune. Vocea Judecătorului mă întreabă: „-Ai înșelat?”-și mi se pare că toți aceștia din jur, necunoscuții, sînt victimele mele. „-Mult”-îi spun. „-Și în special pe cei iubiți. Mai abitir. să le provoc iubirea. Căci, în mîndria mea, visînd la slavă și neascultînd de nimeni, m-a măcinat cumplit gelozia. Toate-mi păreau a fi menite numai mie. Așa m-am păcălit că trebuie să mă răsplătesc. Ce
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
să înțeleagă toate aceste taine ce numai genele norilor le întrevăd prin rupturi de CER și CUVÂNT, de speranțe plânse, de aglomerări albăstrite de gând, Și prin picăturile de rouă a unui ținut de viață însingurată unde doar memoria celor iubiți, mai revine în ajutorul sufletului plâns și așezat într-o dezordine totală a acestei lumi ce se vrea a fi perfectă din toate CONURILE DE UMBRĂ privită. Da, Ea, lumea aceasta ce ca un ROBOT gândește, ca un robot trăiește
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
înțelege deznădăjduita viață. Iubirea mea nu va fi alături de acel tic-tac al furtunilor deoarece seceta aerului nu se va scufunda niciodată în mizeria lumescului. Clipele, oricât de reci vor fi, tot vor încerca să-mi salveze acea bunătate a omului iubit. Nu voi ști niciodată dacă între noi există o diferență de gând vorbitoare. În catedrala nopților voi aduna liniștea dragostei înainte de moartea ce-mi va cere voie să-mi definească menirea. OASELE ALBE ALE STELELOR După ce ți-am ascultat gândul
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
iubirilor de la prima vedere unde nu se cunoaște nici o deosebire în procesul neprevăzutului, verificându-mi oasele, cusute cu aerul condiționat al nefericirii... Doamne, și cât de frumos e să fii în visul unei vieți de noapte în care imaginea omului iubit îți sărută toată amărăciunea orbilor somnambuli cu gusturile lor de defăimare, așezate-n geamurile sparte ale speranțelor... Vindecă-i Doamne, cu toată slăbiciunea lor de clovni ce fac piruietele Zilnice de prostimi. Insolubritatea întâmplărilor în lăcomia gâlgâietoare a drogurilor ce
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
aveam altă părere, mai bună, despre capcane, știu doar c-am hotărât sinuciderea înainte de săruturile imposibile ale vremii. Gesturi furate în cuvintele întoarse pe dos ce bat cu pumnul în uși... Tresar în fața unui înger cu ochii și trupul bărbatului iubit, și-mi smulge otrava pregătită pentru toate speranțele mele astfel încât până târziu O groază în noapte se lasă; Cuvintele tale îmi arseră sufletul, mângâierile tale mi se păreau ploi de toamnă în care spaima mi s-a părut mult prea
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]