KorAP: Find »[drukola/base=iubit & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...253 254 255 ...298 >

7,450 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295

în evidență culoarea părului și verdele uluitor al ochilor. Sunt impresionată! Mă uit la el și-mi dau seama că arată mult mai bine decât Patrick. Cum am mai spus, nu-ți dădeai seama cât de frumos era fostul meu iubit până nu-l vedeai dezbrăcat, pentru că purta haine nepotrivite. Jake e altfel - are stil. Ar trebui să fiu mai slabă. Îmi spun că trebuie să țin cură de slăbire - una serioasă, de data asta nu mă mai prostesc. Și mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
o minciună nevinovată celor pe care-i iubești. Nimeni nu poate și nu trebuie să afle totul despre sentimentele cuiva. Și ce dacă există o fărâmă permanentă de nostalgie pentru un fost iubit? E normal, nu? Important e ca noul iubit să fie o persoană cu care îți dorești să fii, nu un oarecare, de care te folosești doar ca să scapi de suferință. Chiar țin la Jake și minciuna cu privire la Patrick e o modalitate indirectă de a-i spune lui Jake

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
mine acasă, șezând pe prag cu un braț de flori, dar acum îmi tot vine în minte expresia aceea a lui de câine vagabond, aceea care înseamnă de fapt că a eșuat, că m-a dezamăgit, că nu poate fi iubitul care aș vrea eu să fie. Îi spun lui Davey că m-am despărțit de tipul cu care eram. Îi relatez toată povestea - fără să pomenesc numele lui Jake, desigur - iar Davey îmi spune tot ceea ce voiam să aud. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792

inspirat din nuvelele lui Gabriel Garcia Márquez, murmurate cu ochii închiși și gândul dus: Din magicele Caraibe Vă aducem apă de Lună, Apă de Lună, Iubire Care alungă amărăciunea. Roua stelelor Poate vindeca orice suferință. Un steag port în inimă; Iubitul meu nu e ca nimeni altul; Că după furtună vine pacea De aceasta nimeni nu se poate îndoi. Mă întorc în poala cerului, Fi-voi înconjurată de frumusețea lui. Nimic nu savurez pe lume Mai mult decât propriul meu iubit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
Iubitul meu nu e ca nimeni altul; Că după furtună vine pacea De aceasta nimeni nu se poate îndoi. Mă întorc în poala cerului, Fi-voi înconjurată de frumusețea lui. Nimic nu savurez pe lume Mai mult decât propriul meu iubit De soartă, de soartă, înnobilat, Drept cel mai frumos și vajnic pirat. Oh, oh, inima mea E numai, nu te-ndoi, e numai a ta! De altfel, avea tot albumul de Jazz Gedichte al lui Jens Gerlach din anii '80

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
discul care impunea un mimetism rasial feroce, Alimentară, în picioare, cânta transfigurată, evident în traducere proprie, cu voce guturală și clapetând o trompetă imaginară: Sunt o frunză îngălbenită, Uitată pe arborele cunoașterii, O piatră de pavaj Tăiată din granit negru; Iubitul meu, Ascunde-mă toată în tine Păstrează-mă, Altminteri, nu mă voi putea întoarce în cer. Vărui casa cu așteptare, obloji geamurile cu obloanele grele ale despărțirii și tăie ultimele trei găini (și un cocoș), pe care le oferi, gătite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
ochilor lor de pe tot parcursul copilăriei, adolescenței și a toată tinerețea, cărora le răspundea cu obrăznicie prin faptele reprobabile expuse cu nonșalanță înțelepților nimicului, patriarhilor inutilului, adversari neobosiți ai luminii din sufletul ei. Plecând la drum, ce-i putea dărui iubitului? Pentru a-i spune astea veniseră fantasmele? Sau nu? Camuflarea S e ia o scândură, înaltă de 4 m, groasă de 4 cm și lată de 0,35 m. Și se îmbracă, desigur, cu tablă galvanizată de 0,5. Bătută

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
iluștri, pentru că acolo unde va merge, cine o va vedea, pe unde ar poposi, să se spună, prin asociere, România. Fata bătrână cu gusturi alese, inacceptate, neînțelese sau bătrâna fată mereu dornică de frumos, așa cum era Mama dornică mereu de iubiți noi, o condiție de seamă, o conduită de onoare, un mod de viață, o necesitate ca respirația, ca rugăciunea. Ea trecea. Și după o zi, urma altă zi. După o noapte, o alta, toate fiind ca într-o alternanță fără

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
ceea ce nu se putea tăgădui, Big-Bang-ul! Dacă în acest timp designerii, pictorii scenografi, Baronul metaforei românești, piloții, surferii și vatmanii lumii alergau ca să găsească cele mai rezistente și inedite materiale pentru rochia Alimentarei cu care urma să facă furori alături de iubitul ei Mitică Petrache, la balurile de la Versailles, plăpumăreasa hotărî să-și facă toate analizele medicale pentru a ști dacă se va apuca de plapuma Mioarei Alimentară sau de propriul trusou de moarte. Uite că la aceasta chiar nu se gândise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
scuzele de rigoare adresate Mioarei, medicul va fi decapitat. După care Mioara Alimentară înghiți cartea. Dar cădeau îngerii și ea tocmai începuse să scrie. Mitică Petrache trebuia anunțat imediat de venirea ei, de planurile de viitor, vom bea din Sena, iubitule, ne vom urca în carusel, tu vei lovi cu ciocanul, bila se va ridica, vei sparge recordul de kgf/cm2 sau molecula de cer sau atom de vis, vei rupe țesătura viselor, doar noi doi pictați pe tavanul concav al

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
după cum s-a și întâmplat. Maria Mamă avea timpul ei. Tu ești fiica mea. Vrei să fii fiica mea? întreba Mioara Alimentară păpușa, păpușa tăcea; o să te cheme ca pe mine pentru că nu ești încă femeie, tu nu ai un iubit cum am eu pe dragul de Mitică, mă așteaptă, dar eu vreau să adun cu grijă totul, pentru că nu pot să plec fără niciun dar la el după atâta timp, tocmai din liceu, s-ar putea să se supere și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
răspuns al acelora care considerau existența ca pe o vale a plângerii, o deșertăciune fără început, scop, rezultat. O trecere și atât. Trăia intens fiecare clipă și acolo în revers și aici în recluziune, acolo ca răspuns, aici ca să ducă iubitului ei la Paris, o ființă vie cu amintiri păstrate pentru el, cu prezent bine tușat și aici și acolo, cu speranța într-un viitor caritabil pentru doi, ca o ultimă gară din care aveau să plece spre oriunde, împreună. Pasiunea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
a câte milenii are așteptarea. Cream Timp asemenea Penelopei. Aveam răbdarea și intransigența ei, știind că toate acestea se vor scurge într-un trecut așa de îndepărtat, încât nu-l poți ajunge nici cu gândul, atunci când voi fi cu tine, iubitul meu! Autorule, șterge-mă din carte pentru că eu sunt propria mea creație. Cine va citi despre mine, ar spune că inexistența mea nu miroase a acțiune, a intrigă, a suferință, a răbdare, a morală, eu nu exist pentru că vrea Mama

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
economiei, oferind sfaturi de cultură și educație în toate domeniile, încât celor trecuți spre masterate străine și masteranzilor în științe li se vedea inutilitatea creierelor afumate în flacăra cunoașterii, își conștientizau micimea și concluzionau socratic: Știu că nu știu nimic. Iubiții noștri concitadini, spoiți din țărani în mârlani de oraș, dominau cu prezența lor în maieu și blugi bufanți, trotuarele din fața blocurilor. Vorbeau tare, pentru că auzul lor era deformat de spațiul zărilor bărăganice, aici educația milenară trebuia impusă prin deschiderea largă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
un concept care te-a creat pe tine și pe mine. Tu ai nevoie de mine, raportarea îți dă vitalitate, de când spui că mori și nu mai mori odată, vreau să fiu liberă, cine te oprește? Vreau să plec la iubitul meu, cine te oprește, vreau să nu mai fiu un concept, cine te oprește? Vreau să nu mă mai raportez la nimic, cine te oprește, cele șapte miliarde de lumi mă opresc Mamă! Mi-e teamă că trebuie să procedez

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
1848, deși la câțiva zeci de kilometri e orașul Galați, mai ambițios decât Brăila și care concurează cu civilizațiile occidentale. Singurul lucru pe care-l apreciază este rochia mea de mireasă. Îmi cer amănunte despre croială, le promit tipare, descrierea iubitului, despre casa mea, despre părinți și plec, iar Autorul jurnalelor mele demarează în trombă, lăsând un Trecut uitat în Trecut. Am întâlnit oameni în cartierele orașului care mă întrebau unde se află Brăila. Le arătam tramvaiul cu care venisem. Așadar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
în vara aceasta toți brăilenii se strânseseră pe malul Dunării, în punctul de trecere al bacului spre Insula Mare. Cele mai frumoase fete veniseră fie împinse de părinți, fie de capul lor, fără să le pese de rugămințile fierbinți ale iubiților, total lipsiți de simțul infinitului. Binefacerile închegărilor unei familii, bucuria trecerii prin viață, consemnată în statistica vremii, oferea un orizont searbăd frumoaselor cu destin de vestală. Sacrificiul lor avea să le zeifice, pășind din viață în tărâmul inefabil al mitului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
a întors privirile spre întunericul mișcător al Dunării. Din spatele unei epave, s-au ivit, parcă plutind, parcă alunecând, două fecioare, una cu trupul de grâu, cealaltă de miere, doua zâne galbene ca Luna plină, cu obrajii arzând ca Luna nouă. Iubitul fetei de miere apăru în fugă și, luându-și frumoasa în brațe, s-a depărtat în grabă. Am fugit mi-a șoptit fata grâului m-a sufocat infinitul! Două ființe strâns lipite mergeau acum încet pe malul Dunării către câmpiile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
încadrată la resturi menajere, era cale lungă până la iubiri eroice, aprinzătoare de flăcări naționale, precum și dragostea pentru animale, flori, artă și am lăsat la urmă iubirea de aproapele, desăvârșită până la sufocare, atât de puternică era strângerea în brațe a celui iubit promovată de reprezentanții bisericii definiți ca mesageri divini, care nu-și dezmințeau cu nimic încadrarea pentru că, așa cum omul are chip și asemănare cu Dumnezeu, harul divin are culoarea obrajilor roșii de băutura consumată an de an, neîncetat, lupta împotriva gurmandismului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
copierea în draci direct din carte a tuturor soluțiilor. Bineînțeles că am luat amândoi nota 2. Chiar și bețivul de Samaliot a luat 10. Și îndrăgostita de Mioara Alimentară de la seral l-a părăsit pentru patru ore pe Mitică Petrache, iubitul ei fugit la Paris, ca să se concentreze pe teza decorată a doua zi cu 10. Eu, Mihai, am scris: Cine o să-și mai aducă aminte de lanurile de FloareaSoarelui din timpul tezei la fizică? Nimeni. Eu singur voi ști că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762

amândoi în așa fel încât acum eram acoperiți în întregime. Puse o mână pe pieptul meu și capul pe umărul drept și în cea mai suavă voce îmi zise: Somn ușor! Sunt aproape sigur că în continuare a șoptit și "iubitul meu", dar impresia asta poate fi din nou pusă pe seama oboselii mele groaznice și a dorinței arzătoare de a fi iubit de ea, năzuință care acum nu mai părea atât de absurdă cum era acum o săptămână sau cu câteva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
pentru a "sărbători" deschiderea ușilor. Două mii de suflete! Două mii de copii! Patru mii de părinți! Patru mii de suflete vor plânge din cauza mea dacă ceva nu merge bine! Patru mii de oameni se vor întreba de ce a fost necesar ca iubiții lor copii să piară. Ieșiron-ul va avea un doliu monstruos dacă eu greșesc cu ceva. Două mii de suflete depind de mine... Dar cine ar putea să ia viața a două mii de copii? Gardienii. Gardienii... ei mai sunt încă în școală

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888

îndată. 33. Copilașilor, mai sunt puțin cu voi. Mă veți căuta, și, cum am spus Iudeilor că, unde Mă duc Eu, ei nu pot veni, tot așa vă spun și vouă acum. 34. Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiți unii pe alții; cum v-am iubit Eu, așa să vă iubiți și voi unii pe alții. 35. Prin aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei, dacă veți avea dragoste unii pentru alții." 36. "Doamne", I-a zis Simon

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]
Mea, după cum și Eu am păzit poruncile Tatălui Meu, și rămîn în dragostea Lui. 11. V-am spus aceste lucruri, pentru ca bucuria Mea să rămînă în voi, și bucuria voastră să fie deplină. 12. Aceasta este porunca Mea: să vă iubiți unii pe alții, cum v-am iubit Eu. 13. Nu este mai mare dragoste decît să-și dea cineva viața pentru prietenii săi. 14. Voi sunteți prietenii Mei, dacă faceți ce vă poruncesc Eu. 15. Nu vă mai numesc robi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]
ci Eu v-am ales pe voi; și v-am rînduit să mergeți și să aduceți roadă, și roada voastră să rămînă, pentru ca orice veți cere de la Tatăl, în Numele Meu, să vă dea. 17. Vă poruncesc aceste lucruri, ca să vă iubiți unii pe alții. 18. Dacă vă urăște lumea, știți că pe Mine M-a urît înaintea voastră. 19. Dacă ați fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei; dar, pentru că nu sunteți din lume, și pentru că Eu v-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]