8,611 matches
-
normale eșuează în a reglementa situația, moment în care apare super-eroul generos, care renunțând la tentații, întreprinde acțiunea mântuitoare. Victoria sa decisivă restabilește starea edenică pentru comunitate, după care el se retrage din aceasta. Acest "monomit" "secularizează dramele iudeo-creștine ale mântuirii comunitare care au apărut pe pământ american, combinând elemente ale slujitorului generos care își cedează impasibil viața pentru ceilalți și ale cruciatului zelos care distruge răul... Abilitățile lor supraumane reflectă speranță pentru puterile divine, mântuitoare, pe care știința nu le-
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
a sa. Așadar, comunismul a însemnat printre altele și o "emisie continuă de mituri oficiale", promovate prin intermediul școlii, al învățământului de partid, al mass-media aservite, căci "totalitarismele moderne s-au construit pe realitatea subiacentă a Răului ce trebuie exorcizat, a mântuirii ce trebuie asigurată", după cum opinează Gabriela Adameșteanu.917 Miturile oficiale (al "vârstei de aur", al "revoluției salvatoare", al "complotului malefic"), dar și contra-miturile subversive 918 (al "salvatorului", mai exact al americanilor eliberatori, mit "sfâșiat" în urma înăbușirii revoltei maghiare din 1956
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
114 Ibidem, pp. 29-34. 115 Ibid., p. 50. Eliade deplânge efectul viziunii iudeo-creștine asupra existenței, fiindcă impune o liniaritate temporală, înlocuind viziunea ciclică, optimistă. Aceasta a lăsat omul neajutorat în fața efectelor devastatoare ale timpului, unica speranță rămânându-i într-o mântuire care nu îi aparține, care este decisă de o instanță supraumană, transcendentă. Omul nu mai stăpânește timpul, nu se mai poate "vindeca" de acțiunea lui prin "întoarcerea înapoi" la "începutul Lumii" (spontan prin suprimarea bruscă a timpului, ori progresiv prin
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
mitologie națională, p. 11. Cel mai eficient proiect de acest tip pare să fi fost cel național, "formula de solidaritate a modernității prin excelență", care nu este doar un sistem, ci și o religie (un sistem de fericire și de mântuire). 268 Conform acestei poziții "o discuție rațională și fructuoasă este imposibilă până în momentul în care participanții ajung să împărtășească un context comun de supoziții fundamentale sau, cel puțin, până în momentul în care ei au căzut de acord asupra unui astfel
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
Mircea Eliade, Aspecte ale mitului, p. 172. Să reținem diferența dintre milenarism și utopie pe care o subliniază Sironneau. Pentru el, utopia este de regulă imaginată de către intelectuali și prezintă o lume echilibrată, ponderată. Milenarismul posedă patru trăsături importante: promisiunea mântuirii terestre și colective, caracterul nelimitat al promisiunilor, valorizarea unui conflict ultim care să producă ruptura, și disproporția dintre scopuri și mijloacele disponibile. Milenarismul modern este urmașul direct al celor religioase, secularizate începând cu războiul țărănesc al lui Münzer, cel dintâi
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
nu cunoștea alt standard al adevărului ori al judecății decât el însuși, eficient stimul pentru acțiunea totală, fără îndoieli și evaluări: "e suficient să ne gândim la miturile naziste ori comuniste ale oprimării de rasă ori de clasă, urmate de mântuirea revoluționară dramatică. La nivelul simbolurilor mitice concrete, se pot aminti steagurile cu zvastică înmuiate în sângele martirilor naziști fluturate la paradele de la Nürnberg, ori mumia lui Lenin păstrată și virtual venerată în Piața Roșie din Moscova." op. cit., p. 33. 305
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
ocultism, este de părere autorul. 373 Robert Ellwood, op. cit., p. 175. 374 Ibidem, p. 163. 375 Ibid., p. 178. Miturile pot avea valențe morale diferite, inacceptabile astăzi, continuă autorul, stereotipizând, omogenizând, conferind o viziune pesimistă asupra lumii, singura șansă de mântuire rămânând cea individuală. Trebuie "să citim și semnele timpului", din care să ne extrapolăm miturile viitorului, să "decidem care din lumile posibile ar fi cea mai bună". 376 Gilbert Durand, Structurile antropologice ale imaginarului, p. 428. "Epoca noastră, spintecătoare de
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
ca și când n-ar fi fost niciodată. Fiindcă, am pomenit de Siliștioara, locul de baștină al Cantemireștilor, răzeși de neamul lor, nu pot să nu amintesc cât de puțin din viața lui Constantin-Vodă Cantemir. ...S-o născut pe la anul 1600, de la Mântuirea Lumii, din Teodor și Maria Cantemir, în satul ce se zicea Siliștenii, în Ținutul Fălciuiui, pe râul Ialanului. A avut o soră, care închinându-și fecioria lui Hristos, a primit schima monahicească, și s-a numit Macrina. Constantin Cantemir, a
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
fost primele care au vestit mobilizarea generală, a celor chemați la ospățul morții. De jur împrejur, și din satele apropiate din ținuturile Fălciului și Tutovei, ca un zvon, dangătele se întâlneau pe acoperișul lumii, ca niște voci glăsuind despre... „Anul mântuirii“... despre „Anul neatârnării“. Soarele se suise de-o suliță pe cer. Clopotele de la Schit, încă băteau... băteau, văsduhul răsuna de dangăte... Și totuși, în glasul lor de bronz se simțea o putere neînțeleasă, o măreție fără seamăn, o taină liniștitoare
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
caldă. Luna răsărise de după creastă, devreme și se suise la vreo două sulițe pe cer. Era pe la 1881... în ajun de Sânt-Ilie... La casa pădurarului, în ceardac... dondănit molcom de oameni. Anton povestea întâmplări, din război, cutremurătoare și despre Anul mântuirii... Bătrânul Toma, cu barba sprijinită în pumn, pufăind rar tabac, asculta cu fața încremenită. Și Domnica, sora lui Anton, cu Anuca în poale, netezindu-i cu degetele rășchirate părul pe creștet, asculta cu răsuflarea tăiată; doar, era vorba și de
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
la mănăstirea Surate, unde se află moaștele SF Paise Aghioritul. Un mare sfânt, un scriitor iscusit. Am câteva din cărțile lui. Sunt minunate că multă învățătură este in ele. Te ajută, te zidește și iți gasești calea către Dumnezeu, către Mântuire. De aceea țin foarte mult la acest SFÂNT. Încă cu mulți ani in urmă aflase-m de el. Simțe-am o imensă bucurie aflându-mă la mormântul lui. Mi s-a întâmplat ceva când sărutam mormântul LUI. La început, am zis
Călător în Grecia 5-15 mai 2012 Şi un buchet de poezii Dedicate Domnului Iisus Hristos Şi Maicii Domnului. In: Călător în Grecia by Maria Moșneagu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/485_a_766]
-
cu Dumnezeu să stăm. Sper că ați înțeles mesajul Sfinților Părinți, care ni l-a lăsat în cărțile lor bune și nu le putem înlocui cu altele lumești. Și rugându-ne toți, că toți avem nevoie de Dumnezeu și de mântuire. Sigur unul mai mult, altul mai puțin, altul cu mai multă căldură sufletească, fiecare cum putem și cât putem. Sigur ne vine și Dumnezeu Duhul în ajutor să ne întărească și atunci sigur și Tatăl Ceresc văzând copiii Lui că
Călător în Grecia 5-15 mai 2012 Şi un buchet de poezii Dedicate Domnului Iisus Hristos Şi Maicii Domnului. In: Călător în Grecia by Maria Moșneagu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/485_a_766]
-
unui zeu. Orb și mut ca moartea. Bătrân ca lumea. Zeul va fi murit înăbușit de propria sa mască, asistat de vulturii care vin noaptea să se culce în iarba crescută peste pietrele piramidei. Acești zei nu dădeau șanse de mântuire, ci amânări. Nu așteptau rugăciuni, ci sacrificii. De altfel, ei înșiși s-au născut dintr-un cuțit de sacrificiu. Omacihuatl, zeița mamă, ar fi dat naștere unui cuțit de obsidian care, căzând în câmpie, ă făcut să apară 1600 de
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
orizontală și iluzorie. Singur în odaia încinsă, poți coborî în fine în lumea ta, în adevărul tău, în tot ce există adânc și enigmatic în tine, dacă ești în stare să-ntîmpini cu același 45 curaj abjecția și sublimul, dezastrul și mântuirea, arhanghelul și estropiatul... în prima noapte din tabără n-am putut să dorm nici un moment, pentru că, la spartul discotecii, băieții și tipele lor s-au adunat pe un pat de lângă mine, în jurul unui casetofon Sony dat la maximum. Erau cei
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
fundului haznalei noastre ca să putem accede cândva în locurile înalte. Venea lângă noi uneori și Clara. Ieșeam împreună pe poarta taberei și o luam pe același veșnic drum, pe lângă meri și cărămidarii, pălăvrăgind cu aere foarte inteligente despre Dumnezeu și mântuire și apocalipsă și Armageddon. Și farfurii zburătoare. Sub scoarța pământului existau mari caverne, legate prin rețele de tuneluri. Acolo locuia o civilizație cu mult superioară celei de deasupra. Popoare de magicieni, de telepați, de posesori ai Enigmei. Noi eram generația
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
în spatele ei, oricât mi-am lipit urechea, nu se-auzea, foarte slab, decât un păcănit mecanic, monoton, care mi-a înghețat sîngele-n vine. Am știut deodată că găsisem camera interzisă, că eram la câțiva centimetri de enigmă, de revelație, de mântuire, și că, totuși, poate n-aveam să ajung la ele niciodată. Am știut că nu voi putea nicicând trăi cu adevărat, eliberat de chinul nesfârșit al vieții mele, dacă nu voi pătrunde odată în camera secretă. Chiar știind că, dacă
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
disperarea fără margini a sufletului meu, să învăț cum să mă înalț din trupul prea strâmt, a purta liber întreg noianul de gânduri ce mă urmează și apoi abandonându-mă neconstrâns lumii dinlăuntru, singura realitate vie ce-mi poate oferi mântuirea de mine însumi și, întors la lumină, să pot da întreaga măsură a geniului meu, Cum te vei putea astfel rupe de tine, când simțurile tale neîngrădite sunt încă atât de puternic robite farmecelor armonioase, cvasiperfecte ale naturii umane?! Râde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
așezarea bisericii față de soare, slujește-te de soare în dispunerea scenelor și, mai ales la vremea solstițiului, când mersul său se înscrie exact pe crucea cerului, iar biserica, fiind dispusă pe axa creștinească ce leagă apusul de răsărit, păcatul de mântuire, urmărește rânduiala cerului ca să pui rânduială în lucrurile pământului, întâi de toate va trebui să dau jos toată pictura meșterului Luca, gândurile mele întrerupte de prezența străină pe care o simt fără să-mi întorc capul, E Daniel, respectuos mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
propriul său tată Îl consideră zăbăuc și ghinionist. Deși e și el ridicol. Bătrânul, adică Baruch. Din unele puncte de vedere e chiar mai ridicol decât mine și decât Dimi. Încă un profet al Ierusalimului cu o formulă personală de mântuire În trei faze. Are el o povestioară despre un cantor care a fost părăsit pe o insulă pustie În Zilele Cumplite. N-are importanță. Apropo, În ultima vreme a Început să șuiere puțin. Respirația lui, vreau să spun. Sunt destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
reluat plimbarea, urmat de un bărbat foarte bine făcut, a cărui datorie era probabil să-l apere de pisălogi. Baruch a strigat: —Gingis Han! Și a adăugat: —Uită-te și tu, Efraim, În mâinile cui a hotărât Providența să pună mântuirea Israelului: păi ăsta e mărăcinele din parabola lui Iotam. Fima, care avea pe-atunci În jur de șaisprezece ani, zâmbi În Întuneric amintindu-și cât de uimit fusese când văzuse că Ben Gurion era mai scund decât el, că avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
tine și acum nu mai vezi nimic cînd te privești în oglindă. Din ce-ai fi putut învăța, de alfel? Istoria e suma agoniilor personale a miliarde de oameni. E o medie. Nu poate avea un sens. Iar suferința și mîntuirea sînt întotdeauna personale. Ca de obicei, ignorînd regulile și sfaturile, am început cu experierea răului. Sînt tînăr și mi-e foame de sex. Conceptele se dezumflă înfața tinereții mele precum camerele de bicicletă. Rațiunea perplexă, ofensată și amatoare ca o
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
la noi. Nu vezi că cei ce ne înconjoară au instinctul de a trăi rău? Ei caută, ca o sinucidere aparte, supraviețuirea în orice condiții. O căutare masochistă a suferinței pe care doar perversiunea o împiedică să se alăture visului mîntuirii creștine. Sînt ciungi de vis. Gîndirea nu poate accepta umilința, pe cînd sălbatecul, da. O caută, chiar. Este condiția lui naturală. El știe că viața e o brută, că, de e lovit e rău, iar cînd se îmbată e plăcut
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
Și-n căutarea mea are un efect ciudat, ca-n jucăriile cu castele minuscule înțesate de turnuri, inundate de un lichid limpede pe care, dacă le scuturi, începe să ningă viscolit. Poate că o înțelegere într-un fel, organică, a mîntuirii a avut loc și hotărîrea, întoarcerea sau nu, e imposibil de decis. „-E incredibil!“-exclamă Doctorul-„Îl umpem cu lichide, transpiră mereu de storci cearșafurile și febra nu scade. Parcă a băut uraniu. Aduceți pungi cu ghiață! Mă mir că
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
izolarea. Ne alungă. Ne alungăm apoi noi înșine. Cînd ajungi să te desconsideri, contururile vederii tale se schimbă. Și lepădarea de sine, fără o umplere, e și mai dureroasă. Viața apare un fals, n-are rost să-l aperi iar mîntuirea, o utopie care revelația nu mai coboară odată... Un rost pierdut al rațiunii care nu mai poleiește nimic din trupul animal. Și porcul, văduvit de plăcere, cînd gîndului i-a fost umbrită fericirea, se arată asa cum e el. Doare
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
o iubească cu adevărat. V. din spital mă privesc în trecut. Îl privesc îngrozit pe V. tînăr. Îngrozit de ce-am putut să fiu. De ce poate să fie. Dementul ăsta își caută singurătatea căci gîndul lui duce, nu numai dincolo de mîntuire ci, dincolo chiar de Dumnezeu. Și nu-i rămîne decît să-și cizeleze propria-i pieire ca să se bucure ca un regizor diabolic de perfecțiunea tragediei sale sau chiar să-și bată joc de ea. Să ia în bășcălie chipul
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]