6,883 matches
-
de stindard ai reînnoitei Ligi Lombarde pentru a lupta împotriva răspândirii influenței angevine Italia de nord. În acea vreme, capitala marchizatului de Montferrat era la Chivasso. În 1305, ultimii markgrafi din familia Aleramicilor s-au stins și Montferrat a fost moștenit de familia imperială bizantină a Paleologilor, care a stăpânit până la 1533, într-o perioadă de restrângeri teritoriale. În acel an, Montferrat a fost achiziționat de către spanioli, sub împăratul Carol Quintul, care l-a restituit ducelui Frederic al II-lea de
Marca de Montferrat () [Corola-website/Science/324911_a_326240]
-
al Saxoniei răsăritene. El a fost căsătorit cu Hadamut, fiică a contelui Weriand, care primise extinse moșii în Friuli și în Istria, pe atunci parte componentă a Ducatului de Carintia, din mâinile împăratului Otto al III-lea. Astfel, Poppo a moștenit drepturi asupra peninsulei Istria și a început să utilizeze titulatura de markgraf. După ce Împăratul Henric al III-lea a moștenit Carintia, a înființat în 1040 mărcile Istriei și Carniolei. Dat fiind că mama soției sale avea legături matrimoniale cu conții
Poppo I de Carniola () [Corola-website/Science/324946_a_326275]
-
în Istria, pe atunci parte componentă a Ducatului de Carintia, din mâinile împăratului Otto al III-lea. Astfel, Poppo a moștenit drepturi asupra peninsulei Istria și a început să utilizeze titulatura de markgraf. După ce Împăratul Henric al III-lea a moștenit Carintia, a înființat în 1040 mărcile Istriei și Carniolei. Dat fiind că mama soției sale avea legături matrimoniale cu conții bavarezi de Ebersberg, care dețineau posesiuni în Carniola, Poppo a fost de asemenea numit și ca markgraf de Carniola. Hadamut
Poppo I de Carniola () [Corola-website/Science/324946_a_326275]
-
-lea (sau Olderico Manfredi ÎI, Manfredo Udalrico) (n. 992 - d. 29 octombrie 1034) a fost markgraf de Torino și de Sușa de la anul 1000. Născut în Torino, Ulric Manfred a fost fiul markgrafului Manfred I de Torino. Ulric Manfred a moștenit de la tatăl său o marcă de mari dimensiuni axată în jurul orașului sau de naștere, care fusese creată pe pământurile aflate în posesia bunicului său, Arduin Glaber. Printr-o chartă datata în 31 iulie 1001, împăratul Otto al III-lea i-
Ulric Manfred al II-lea de Torino () [Corola-website/Science/324958_a_326287]
-
Alexandru cel Mare a învins Persia și a ocupat regiunea. La un timp după aceea, prima traducere a Bibliei ebraice, în limba greacă, (Septuaginta) a fost realizată la Alexandria. După moartea lui Alexandru, generalii săi au luptat pentru a teritoriul moștenit de la el. Iudeea a devenit frontiera dintre Imperiul Seleucid și Imperiul lui Ptolomeu, ulterior, devenind parte a Imperiului Seleucid. În secolul al II-lea înainte de Hristos, Antiohus al IV-lea a încercat să elimine iudaismul în favoarea religiei politeiste elene. Aceasta
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
duce de Bavaria, numit în aceasta de către împăratul Frederic "Barbarossa" după depunerea Welfului Henric Leul din 1180. Anterior, teritoriul numit "Merania" de pe coasta adriatică făcuseră parte din posesiunile markgrafului Ulric I de Carniola, devenit și markgraf de Istria (1060-1070), și moștenit apoi de fiul său, Poppo al II-lea (1070-1098). Poppo nu avea moștenitori pe linie masculină, iar fiica sa Sofia se căsătorise cu contele bavarez Berthold al II-lea, conte din familia Andechs. Fiul lor, contele Berthold al III-lea
Ducatul de Merania () [Corola-website/Science/324951_a_326280]
-
menționează un schimb de moșii. Baronul Janos Purgly este cel care a transformat vechiul castel dându-i înfățișarea actuala. El a fost un gospodar bun și satul a prosperat pe vremea lui. La moartea sa, fiul său, Laszlo Purgly, a moștenit întreg domeniul. Fiica sa, Magdolna Purgly, s-a căsătorit cu Miklos Horthy la Arad în 1901. În 1949 Purgly a fost deportat la Târgu Jiu, revenind în Arad în anul 1951. Totuși, el nu se va întoarce la Sofronea, murind
Castelul Purgly din Șofronea () [Corola-website/Science/325018_a_326347]
-
de profesorul de germană, iar Hayes l-a lovit în cap cu bastonul, bărbatul murind ulterior din cauza rănilor. Ajunși la han, Hayes l-a închis într-o cameră. James Wilder dorea ca ducele să anuleze testamentul prin care lordul Saltire moștenea averea și să încheie un nou testament în care Wilder era trecut ca moștenitor. Auzind de crimă, James Wilder l-a informat pe duce, fără a apuca să-i ceară acestuia modificarea testamentului. Secretarul l-a prevenit pe Hayes, iar
Școala de stareți () [Corola-website/Science/324380_a_325709]
-
științifice moderne sunt respinse de vechilul Sofronie Leca ca inexacte, pe motiv că nimeni nu poate prevedea fenomenele meteorologice, evoluția geologică și chimică a solului sau influența fazelor lunii. Oamenii ce locuiesc în aceste locuri se conduc după legi proprii, moștenite prin tradiție, iar judecata stăpânirii nu este acceptată în cazul în care contrazice vechile cutume. Proscrisul Liță Florea, urmărit de jandarmi, este primit cu căldură în codrul Borzei după ce se află că fusese judecat pentru că se răzvrătise împotriva modernizării societății
Nopțile de Sânziene () [Corola-website/Science/324371_a_325700]
-
(în franceză: "Thi(e)băut") (1012-1089) a fost conte de Blois, Meaux și Troyes. Theobald a avut ca părinți pe Eudes al II-lea, conte de Blois și pe Ermengarde de Auvergne. Printre altele, el a moștenit comitatele de Blois, Tours, Chartres, Chateaudun și Sancerre, iar în Champagne următoarele: Château-Thierry, Provins și St. Florentin. La rândul său, fratele lui Ștefan al II-lea de Troyes a trecut la stăpânirea asupra comitatelor Meaux, Troyes și Vitry-le-François. Theobald a
Theobald al III-lea de Blois () [Corola-website/Science/324409_a_325738]
-
își recâștige influență la curtea regală. Astfel, el a obținut titlul de conte palatin, pe care tatăl său îl folosise anterior. Și-a folosit influența redobândita pentru a prelua controlul asupra posesiunilor din Champagne ale fratelui său Ștefan, care fuseseră moștenite de fiul acestuia Eudes de Champagne, cel care mai târziu se va ralia cauzei lui William Cuceritorul, participând la bătălia de la Hastings, căsătorindu-se cu o soră a lui William și devenind conte de Aumale și de Holderness. În ce
Theobald al III-lea de Blois () [Corola-website/Science/324409_a_325738]
-
militar românesc. Tradițiile de luptă ale acestei structuri au fost continuate de "Regimentul 2 Linie, Regimentul 2 Infanterie, Regimentul 2 „Romanați” nr. 19, Regimentul 19 Infanterie, Regimentul 19 Mecanizat „Ziridava”, Brigada 19 Mecanizată „Ziridava”" pentru ca în prezent ele să fie moștenite de Batalionul 191 Infanterie "Colonel Radu Golescu". Deși anul 1830 este considerat anul de naștere al armatei române moderne, preocupări în acest sens au existat în ambele principate române, după 1821. Boierii munteni cereau, încă din decembrie 1822, să se
Regimentul 2 Linie Infanterie () [Corola-website/Science/324438_a_325767]
-
Italiei și în Sicilia, în special după grava înfrângere suferită din partea musulmanilor în bătălia de la Harran, ca și după semnarea acordului de la Devol cu împăratul bizantin Alexios I Comnen. Totuși, principatul Antiohiei a continuat să existe ca stat cruciat, fiind moștenit de către fiul său, Boemund al II-lea de Antiohia, iar apoi de fiica acestuia, Constanța, care a domnit până în 1163. În ansamblu, principatul Antiohiei își va continua existența până la anul 1268. În privința principatului de Galileea, creat de către Tancred, acesta a
Dinastia Hauteville () [Corola-website/Science/324450_a_325779]
-
și moașa lui Toader, fiul lui Coste. Într-un al treilea act, din 23 martie 1681, se arată că Pătrașco Țițul era căsătorit cu Paraschiva, fiica Dumitrei Ghermăneasa, cei doi având mai mulți copii, amintit fiind numai Dumitrașco diacul, care moștenea, printre altele, și 1/4 din 1/3 din Cordăreni. Ei bine, exact aceeași parte de Cordăreni, îi era întărită lui Dumitrașco... Gafenco uricar în 1725! Coroborând toate aceste date, rezultă limpede că Dumitrașco diacul de la 1681 nu este altul
Cordăreni, Botoșani () [Corola-website/Science/324490_a_325819]
-
Regelui Amyklas îi mai sunt atribuiți și alți copii, fără a se preciza numele mamei (nefiind, însă, menționate alte concubine, se poate presupune că mama lor a fost Diomede). Fiul cel mai mare al regelui a fost Argalos, care a moștenit tronul Spartei de la tatăl său și a fost moștenit la rândul lui de Cynortas, fratele său. Un alt fiu al lui Amyklas ar fi fost, după unii, Leucip (pe care Pseudo-Apollodor îl consideră, însă, nepot al lui Cynortas și prin
Diomede (nume feminin) () [Corola-website/Science/327447_a_328776]
-
fără a se preciza numele mamei (nefiind, însă, menționate alte concubine, se poate presupune că mama lor a fost Diomede). Fiul cel mai mare al regelui a fost Argalos, care a moștenit tronul Spartei de la tatăl său și a fost moștenit la rândul lui de Cynortas, fratele său. Un alt fiu al lui Amyklas ar fi fost, după unii, Leucip (pe care Pseudo-Apollodor îl consideră, însă, nepot al lui Cynortas și prin urmare, strănepot al lui Amyklas). În fine, Amyklas a
Diomede (nume feminin) () [Corola-website/Science/327447_a_328776]
-
piraterie), față de caracterul voluntar-cooperativ pe care-l aveau înainte. În această perioadă apar primele "trireme", vase mai rapide cu trei rânduri de vâslași, care înlocuiesc treptat mai vechile "pentecontere", vase cu 50 de vâslași dispuși pe un singur nivel. Policrate moștenește 100 de pentecontere de la tatăl său și își sporește flota și cu 30 de trireme și o forță de 1000 de arcași. Printre primele gesturi diplomatice, Policrate a afișat, de formă, o tentativă de alianță cu Miletul -- în ideea că
Policrate () [Corola-website/Science/327434_a_328763]
-
Republica Democrată Congo este o țară multilingvă, unde se estimează că se vorbesc 242 de limbi, dintre care pagina de internet www.ethnologue.com ține evidența a 215 limbi. Limba oficială a țării, moștenită din perioada colonială este limba franceză. Patru limbi indigene au statut de limbi naționale: Limba franceză este limba oficială a țării de la perioada colonială belgiană până în prezent. Din acest motiv varianta de franceză folosită în Congo are multe similarități cu
Limbile vorbite în Republica Democrată Congo () [Corola-website/Science/327440_a_328769]
-
ca fiind ultimul practician, împreună cu frații săi, ai școlii venețiene. Franceso Guardi s-a născut în Veneția într-o familie de mică nobilime din Trentino. Tatăl său și doi dintre frații săi au fost de asemenea pictori, unul dintre ei moștenind muncă tatălui său. Probabil că toți au lucrat că o echipă la unele opere care mai apoi au fost atribuite ca fiind ale lui Francesco. Sora sa s-a căsătorit cu unul dintre cei mai mari pictori ai acelei perioade
Francesco Guardi () [Corola-website/Science/327454_a_328783]
-
Palatul lor din Munchen a fost construit de celebrul arhitect bavarez Leo von Klenze pentru peste 2 milioane de guldeni. Pe lângă München si Schloss Eugensberg, familia deținea conace la Eichstätt și Ismaning. Odată cu moartea tatălui ei în 1824, Eugénie a moștenit Schloss Eugensberg. La 22 mai 1826, la Eichstätt, Eugénie s-a căsătorit cu catolicul Prinț Constantin de Hohenzollern-Hechingen. Eugénie l-a adus cu ea pe Hofkavalier Gustav von Billing (născut în Leuchtenberg) în calitate de consilierul ei financiar. Rapid, el a câștigat
Eugénie de Beauharnais () [Corola-website/Science/327462_a_328791]
-
este o piesă comemorativă din aur, emisă la 15 ianuarie 1945, cu scopul de „a încrusta în aur evocator ziua dezrobirii Ardealului de Nord și pentru a transmite și a se moșteni din generație în generație amintirea concretă a acelor pagini de istorie”. A fost emisă pentru a comemora eliberarea celor 11 județe din Ardealul de Nord încorporate de Ungaria fascistă, în urma Dictatului de la Viena, de la 30 august 1940. Se știe că
Medalia jubiliară Ardealul Nostru () [Corola-website/Science/326909_a_328238]
-
că lecția de istorie oferită de dascălul George Amiroutzes lui Mahomed al II-lea cu privire la descendența moldovenilor, muntenilor și ardelenilor din daci și din romani („neamul acesta al moldovenilor, ca și ceilalți frați ai lor din Transilvania și Valahia, au moștenit de la strămoșii lor, dacii și romanii, o vitejie și o dragoste de pământ care-i face ostași de temut între popoarele de la Dunăre”) era puțin cunoscută în acele vremuri. Realizate în perioada afirmării naționalismului comunist, cele două filme dedicate lui
Ștefan cel Mare - Vaslui 1475 () [Corola-website/Science/326971_a_328300]
-
al II-lea, se stabilește o marcă estică condusă Leopold Ilustrul din Casa de Babenberg. Sub Leopold al III-lea, fiind un prieten al Bisericii Catolice, aceasta cunoaște o dezvoltare largă de independență. În 1139, Leopold al IV-lea a moștenit Bavaria. Austria este ridicată la gradul de ducat independent în 1156. Casa de Babenberg a domnit și peste ducatul Stiriei, dar această casă dispare în 1246. Casa de Habsburg după ce înfrânge pe Ottocar al II-lea moștenește ducatul Austriei.
Marca de Austria () [Corola-website/Science/327003_a_328332]
-
IV-lea a moștenit Bavaria. Austria este ridicată la gradul de ducat independent în 1156. Casa de Babenberg a domnit și peste ducatul Stiriei, dar această casă dispare în 1246. Casa de Habsburg după ce înfrânge pe Ottocar al II-lea moștenește ducatul Austriei.
Marca de Austria () [Corola-website/Science/327003_a_328332]
-
rămăsese foarte instabilă după încheierea luptelor. Turkestanul intrase sub la sfârșitul secolului al XIX-lea, în perioada 1867 - 1885. În plus, spre deosebire de alte granițe etnice din fostul imperiu, care fuseseră stabilite cu mult timp în urma Revoluției Ruse, autoritățile sovietice au moștenit două provincii care nu fuseră niciodată parte de jure din imperiu - Emiratul Buhara și Hanatul Hiva. În timpul războiului civil, aceste două teritorii au avut aceeași soartă cu restul republicilor, dar chiar și atunci a fost păstrat statutul lor special, fiind
Tratatul pentru crearea Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/326461_a_327790]